Published On: lun, apr. 26th, 2021

UNIONIȘTI ȘI ANEXIONIȘTI

Unionismul poate fi un bun vehicul electoral atunci când n-ai de spus mare lucru în politică. Alegătorii care nu mai așteaptă nimic de la celelalte partide încep să privească hergheliile de cai verzi pe pereți mânate de unioniști. Viktor Orban și Vladimir Putin sunt deja două personaje de notorietate care practică, din punctul lor de vedere, unionismul exacerbat. E adevărat, doar ca pe o armă suplimentară cu care să-și seducă electoratul. Amândoi au făcut suficient de multe lucruri bune pentru națiunile lor, unionismul fiind doar ingredientul aromitor al politicii bine gândite pe termen lung. Viktor Orban și Ungaria lui visează necontenit la recăpătarea Ardealului, iar Vladimir Putin oftează și-n somn rememorându-și anii de glorie ai imperiului sovietic. Când se privesc în oglindă, și Orban, și Putin își admiră cu nesaț alura de unioniști. Dar asta e doar imaginea subiectivă pe care orice cuceritor o are despre el însuși. Căci, din punctul de vedere al altora, și Orban, și Putin nu sunt altceva decât niște nostalgici ai imperiilor pe care strămoșii lor le-au construit în lăcomia lor patologică. Așa că, priviți din afară, Orban și Putin sunt doar niște amatori de anexări teritoriale. Să le spunem, anexioniști.

Și România a avut unioniștii ei. Eugen Barbu și Corneliu Vadim Tudor au fost printre primii. Băsescu, printre ultimii. Partidul AUR, recent intrat în parlament, e cel mai proaspăt proprietar de cai verzi pe pereți. Patriotismul pe care-l afișează AUR nu e unul de paradă. Dar nici nu e cuplat la realitățile dure din politica internațională, unde oameni ca Putin dictează regula jocului. Când vezi că actualul țar al Rusiei își impune punctul de vedere încercând să reconstruiască, într-o oarecare măsură, fosta URSS, n-ai cum să mai promovezi unionismul românesc fără să devii ridicol. Cum să te mai creadă alegătorii că vrei să te faci luntre și punte ca să recapeți Basarabia, când Ucraina tremură de frica propriei sale anexări la Federația Rusă ? Nici dacă România ar fi avut bomba atomică, unul ca Putin n-ar fi stat potolit în jilțul de la Kremlin. Darmite în condițiile actuale, când România are atât de puține resurse militare și găzduiește, în disperare de cauză, baze militare NATO !

Balivernele unioniștilor români de tip AUR n-au ce căuta în politica autohtonă actuală. Să visezi la România Mare ca șoarecele la cașcaval e nu numai penibil, dar și periculos. Germania a așteptat aproape o jumătate de secol să-și reunească teritoriile și cetățenii. Și asta s-a petrecut doar cu acordul expres al URSS, în timpul carierei politice de excepție a lui Mihail Gorbaciov. Nu cred că Rusia va mai accepta vreodată instaurarea unui regim pacifist la Kremlin. Spiritul militar și anexionismul vor continua să bântuie pe la Moscova (care nu crede în lacrimi !) și după dispariția lui Vladimir Putin. Poate și din cauza nerespectării angajamentelor Occidentului față de fosta URSS, în urma cărora Gorbaciov a primit asigurări că NATO nu va invada Europa după căderea Comunismului.

MARIUS BEȘCHEA

Comentarii

comentariu

About the Author

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>