Published On: lun, apr. 19th, 2021

SPITALE versus AUTOSTRĂZI

Share This
Tags

Scriam, prin 2012, despre nebunia sinistrului personaj care avea să conducă România spre dezastru vreme de zece ani. Băsescu Traian, căci despre el e vorba, ajunsese să-și facă publicitate, în timp ce era suspendat din funcția de președinte de stat, susținând cu tărie („Chivas Regal”, probabil !) că România se poate lipsi de 100.000 de paturi de spital. La ora aceea, erau 130.000 de paturi în rețeaua sanitară națională. Așadar, sceleratul de la Cotroceni dorea să desființeze nici mai mult, nici mai puțin de trei sferturi din paturile de spital din România.

Curată nebunie !… Și cetățenii, inclusiv o parte a corpului medical, l-au votat din nou, repunându-l pe tron după o controversă constituțională care a rămas în istorie ca o pată de neșters. Atunci, pentru întâia oară, am simțit gustul inconfundabil al fanatismului popular. Deși se lupta cu propriii lui conaționali, Băsescu găsea încă înțelegere și susținere în rândurile unui electorat pestriț, unde oamenii cu carte vorbeau aceeași limbă cu analfabeții, unde intelectualii de marcă își dădeau mâna cu bravii cocalari ai timpurilor noastre. Băsescu, în nebunia lui, izbutise să fanatizeze o bună parte a populației. Și, de-atunci încoace, fanatismul a proliferat cu o viteză uimitoare, aducând în prim-planul politicii autohtone tot felul de exaltați și de nulități care se bat pe un electorat rupt de realitate. O asemenea masă de alegători devine periculoasă pentru orice tip de referendum popular. Deh, când rațiunea doarme, națiunea suferă.

De ceva timp, mi-a încolțit în minte ideea unui referendum național. Desigur, unul care să nu supună votului public toate gogomăniile emanate de creierii de plută ai lui Klaus Werner Prostovannis, care ne întreba dacă vrem sau nu ordonanțe de urgență în domeniului Justiției. Mă gândesc la o întrebare simplă, de bun-simț, la care cetățenii României chiar ar avea motiv să răspundă, având în vedere că sănătatea nației e pusă în primejdie, mai abitir ca niciodată, de boleșnița cu care ne confruntăm fără succese notabile. DORIȚI AUTOSTRĂZI SAU SPITALE ? Aceasta-i întrebarea. Și două căsuțe pentru opțiuni, în care românul să bifeze preferința lui pentru economie sau pentru propria-i viață. Căci e mai mult decât clar că nu putem avea simultan și drumuri, și spitale, la standarde normale, atâta vreme cât ne scăldăm cu nepăsare într-o sărăcie bugetară perpetuă. Importanța, doar teoretică, pe care toate guvernele au încercat s-o acorde construirii de autostrăzi, a devenit subiectul curent de batjocură în ilustrarea neputinței funciare a clasei politice românești. Dacă n-am fost în stare să facem drumuri ca lumea în treizeci de ani, de ce să ne mai mințim frumos încă treizeci ? Și să irosim bani pe tot felul de prostii cu pretenții, doar de dragul sfintei șpăgi. E timpul să demolăm spitale care, în loc să ne vindece, ne îmbolnăvesc. Și pe noi, și pe medici. E timpul să construim spitale și să le întreținem ca pe ochii din cap, să ținem sub control infecțiile nosocomiale și să investim în personal cu înaltă calificare și în aparatură modernă. Spitalele din România au ajuns într-un stadiu critic, în care bolile își fac de cap, iar profesionalismul medical e pus sub semnul întrebării. Abandonarea fantasmagoricelor proiecte de autostrăzi în favoarea construcției de spitale ar trebui să devină un obiectiv politic major pentru orice partid, vechi sau nou. Fiindcă pandemii vor mai fi, și nu puține. Înaintașii noștri nu s-au gîndit o clipă că trăsurile se vor transforma în mașini și că ulițele vor deveni neîncăpătoare pentru circulația secolelor ce aveau să vină. Îngustimea gândirii politice a acelor timpuri e un bun exemplu de cum NU trebuie să fii când ți-ai propus să conduci națiuni. Vizionarismul în politica românească trebuie să înceapă să se manifeste prin construirea de spitale, căci sănătatea unui popor e mai presus de orice altceva. Chiar și sănătatea cetățenilor care l-au votat pe Băsescu, deși au auzit din gura lui intenția de a desființa 100.000 de paturi pentru bolnavi. Și mă gândesc, cu inima cât un purice, ce-ar putea să răspundă acești cetățeni la întrebarea mea de referendum: DORIȚI AUTOSTRĂZI SAU SPITALE ? În naivitatea mea, încă mai sper că acestor cetățeni nu le-au zburat chiar toate țiglele de pe casă.

România nu are nevoie de autostrăzi. Nu înainte de a-și construi spitale noi. Spitale de stat, nu private. Chiar cu prețul majorării contribuției individuale la asigurările de sănătate.

 

 

 

 

MARIUS BEȘCHEA

Comentarii

comentariu

About the Author

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>