Published On: joi, apr. 1st, 2021

PSD – (P)ARTIDUL (S)TANDARD (D)EFINITION

Liviu Dragnea al României a vrut să împrumute de la Viktor Orban al Ungariei mantia de patriot autentic – receptiv la nevoile poporului, atent cu resursele naturale autohtone și precaut în tovărășia veninoasă pe care obișnuiesc s-o ofere tot felul de companii străine care ne calcă pragul fără să se șteargă pe picioare. PSD-ul lui Dragnea începea să se contureze ca un partid de stânga conservator, cu un ochi și trei sferturi pe România și cu un sfert de ochi pe Uniunea Europeană. Patriotismul – atât de invizibil la români în ultimele decenii – intra în scenă în aplauzele spectatorilor cu inimi frenetice. În uralele unui public entuziast, România își anunța cetățenii că națiunea n-a murit și că nici în genunchi n-o să mai stea în fața globalismului politic și economic. Toate bune și frumoase, până la primul gong venit dinspre Uniunea Europeană. Ofensiva Bruxelles-ului împotriva PSD-ului a luat forma discursurilor obsesive ale megafonului german de la Cotroceni. N-a fost inițiativă patriotică pe care Klaus Ciobannis să nu fi încercat s-o condamne și s-o demoleze atunci când a avut ocazia. Minciunile și propaganda deșănțată a Cotroceniului au izbutit să facă din PSD-ul lui Dragnea inamicul public numărul unu, problemele cu justiția pe care le avea liderul social-democraților ținând capul de afiș al jenantului spectacol regizat la Președinția României. Ca și cum perspectiva de a ajunge infractor ar putea să anuleze meritul de a fi patriot !!

PSD și România au pierdut ocazia de a-și recăpăta demnitatea. Grație europenismului care n-are cum altfel să facă istorie decât aruncând suveranitățile naționale în derizoriu, PSD-ul lui Dragnea s-a topit în propria-i neputință. Social-democrații lui Marceluș Ciolacu circulă prin politica momentului cu frâna de mână trasă. Vrând să intre în grațiile Bruxelles-ului, PSD-ul de azi nu se mai întreabă serios dacă mai vrea să fie pe placul românilor. Într-o societate care gândește maniheist, orice compromis politic echivalează cu o trădare. Ca atare, în România, orice partid politic care se abate de la linia cu care și-a căștigat electoratul riscă să piardă o bună parte din votanții pe care se bizuie. Asta pățește azi PSD. Accentele patriotice cultivate cu sfințenie de Liviu Dragnea au dispărut de pe buzele celor mai mulți politicieni social-democrați. Oare ăsta să fie un semn al mult așteptatei reformări a partidului, o încercare de a șterge stigmatul „ciumei roșii” ?? Chiar dacă scorul electoral obținut de PSD este, în continuare, satisfăcător, iar perspectiva menținerii lui la aceeași cotă este seducătoare pentru unii, partidul lui Ciolacu a pierdut sprijinul electoratului naționalist. Toți patrioții dezamăgiți de noua politică a PSD-ului s-au refugiat în brațele larg deschise ale partidului AUR. O pierdere pe care PSD n-ar fi trebuit s-o accepte, oricât de avid de aer de Bruxelles ar fi plămânul social-democrat românesc. Șansele PSD-ului de a ajunge din nou la guvernare au scăzut considerabil și din cauza acestei pierderi. Atâta vreme cât la Cotroceni s-a oploșit megafonul de lemn al popular-europenilor, un guvern minoritar PSD rămâne o dulce utopie. De altfel, în actualele condiții politice din România, orice guvern minoritar are puține șanse de supraviețuire. Coalițiile vor deveni o regulă de acum încolo, parlamentul având cuvântul decisiv în sprijinirea actului guvernamental. Poate tocmai de aceea PSD se mulțumește să rămână un partid „standard definition”, deși are la dispoziție suficient potențial „HD”.

MARIUS BEȘCHEA

Comentarii

comentariu

About the Author

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>