Published On: Dum, feb. 28th, 2021

Pasaportul romanesc, icoana la care se inchina moldovenii din Moldova americano-kaghebista

Moldova sta la fel de “bine” la drumuri

Merg in Moldova cu gandul ca, la cati cunoscuti spun ca Romania baga bani in propaganda romaneasca de acolo, este o “sora” mai mica. Nimic mai fals, este aceeasi Romanie, doar ca steagul este putin diferit, iar japitele sunt, ca si in tara, la ordinea zilei: moldoveni corciti cu serviciile secrete de peste tot plus romani platiti din surse obscure. Curvele si hotii din ambele tari au astazi gulere albe, scrobite. Intrarea in Moldova, dinspre Romania, este singura portiune cu sosele civilizate. De parca un tampit are impresia ca, din ambele sensuri, toti se afla la doar un kilometru de granita. Dupa ce intru in Moldova, interogat a la KGB de un blond care te intreaba ce dracu cauti in saracia lor, descoperi de ce s-au inventat masinile offroad. Gropi la tot pasul, noroi, rable pe roti care circula fara faruri. Cand intri in localitati noroiul este “asfaltul” asa-ziselor trotuare. “Sora” noastra mai mica e mai mica doar ca suprafata. Atat. In mod normal, pe o sosea civilizata, un drum pana la Chisinau nu trebuie sa dureze mai mult decat unul pana la Brasov, cu tot cu “meleul” de pe Valea Prahovei. Ei bine, aici lucrurile stau altfel. Drumul de la intrarea prin Vama Oancea spre Chisinau dureaza aproape patru ore. Sa mergi peste viteza legala prin hartoapele “surorii” noastre mai mici este un act de curaj pe care nici dracu nu si-l permite. Nu poti, chiar daca vrei. Motiv pentru care nici Politie Rutiera nu prea exista, comparativ cu Romania, unde “capetele de creta” stau la panda oriunde. Dupa ce scapi de gropi, caini vagabonzi, ploaie, noroi, frig si nisip aruncat aiurea, sansa de a vedea intratea in Chisinau poate ti se va parea salvarea. Cosmarul drumului se sfarseste aici, dar intrarea in “capitalei saraciei” te teleporteaza in Romania anilor ’90.

Haitele caini sunt la ordinea zilei si in orasele din Moldova

Haitele de caini sunt la ordinea zilei in orasele din Moldova

GPS-ul parca este setat sa-ti arate stradutele latularnice. Ai avantajul de a vedea, cat te lasa iluminatul public aproape inexistent, oameni imbracati prost, la unison cu niste sacose de plastic din care se vad cartofi si verdeturi. Sacosele n-au nume de branduri alimentare pe ele. Aveam sa aflu mai tarziu ca reteta zilei majoritatii moldovenilor care traiesc in capitala este piureul cu paine facuta in casa. Pe “Magherul” lor lucrurile nu se schimba prea mult. Strada este mai lata, plina de petice de sfalt si marginita cu zapada murdara. Luminile de la cateva magazine lucesc in lapovita care se topeste pe asfalt. Cand intri pe prima banda de mers, din zece-n zece metri stropi grei de noroi sar pe parbriz din gropile pe care nu le poti evita. Panourile publicitare la zecile de clinici dentare cu preturi de trei-patru ori mai mici decat in Romania iti lasa impresia ca si Moldova este raiul dintilor pe bani putini. Amuzat de un panou care facea reclama unei companii de telefonie mobila care ofera “nelimitat” 30 de giga de date, cam cat consuma orice pusti din Romania cat ai bate din palme, ajung in centru, acolo unde sunt marile hoteluri. Nu pun ghilimele la dimensiune, ca brandurile-s mari, preturile asisjderea, insa serviciile aveau “specific local”: orice strain trebuie jumulit!

Cobor in fata la Radisson Blu. Doi angajati ai hotelului se fac ca nu ma vad, insa ma intampina o copila de vreo zece ani care imi cere ceva de mancare. Scot niste bani si-i intand o bancnota. Vederea banilor ii scoate din amorteala si pe angajatii hotelului, care se ofera sa parcheze masina la subsolul hotelului. Aici doar banii pun lumea in miscare, e clar! La receptie, o domnisoara ma intreaba daca fumez. Ii spun ca da si o intreb daca imi poate da o camera cu balcon, sa pot fuma, in ciuda celor trei grade sub zero care isi radeau in barba de pe ecranul telefonului meu. Imi spune ca m-a intrebat pentru ca, daca platesc 20 de euro in plus,  imi poate da o camera pentru fumatori. Nici o placere nu costa prea mult, asa ca primesc o camera pentru fumatori si in cateva minute cei de la room-service imi aduc o scrumiera. Rad si o intreb pe domnisoara care aduce scrumiera daca in Moldova nu este interzis fumatul in hoteluri si restaurante. “Da, dar daca platiti, nu!”, imi spune zambind.

Strada centrala din Chisinau

La recomandarea unui amic din Romania, ma intalnesc cu un fost mahar din serviciile secrete moldovenesti.Cica in Moldova e ca pe Everest, fara un serpas nu ajungi nicaieri, ba mai mori si pe drum. Acest “Tenzing Norkay” ex-SSI (Serviciul de Informatii si Securitate – nr) ma asteapta in lobby. Imbracat intr-un costum demodat, cu pardesiu si fular, gata sa ma duca unde doresc. Mai tarziu veti afla ca nu gratis. Urcam in camera si, evident, inaintea oricarei discutii, trebuie sa bem ceva. Comand o sticla de vodca. Vine, perfect racita – moldovenii nu se joaca atunci cand este vorba de bautura. Costa cat salariul pe o luna al unui profesor din Moldova: 2.660 de lei moldovenesti. Sau doua pensii, la alegere. “Tenzing” stramba din nas cand vede ca vodca e frantuzeasca. Ar fi preferat ruseasca. Ii spun ca nu-mi plac rusii si ca, daca pot, evit orice produs din “Mama Rusie”. Este usor contrariat si imi spune ca Voronin si comunistii sunt singurii care au facut ceva pentru Moldova. Ma prelucreaza apoi asupra vizitei mele in Moldova. E suparat ca stau la Radisson Blu, ca stia el un hotel mai bun, mai ieftin, cu “de toate”. Ma trateaza ca pe un copil needucat, care trebuie dus de mana. Nu-i spun nimic, dar deja am decis ca nu voi urca niciun “Everest” cu el. Cere la receptie un preparat special, lamaie presarata cu zahar si cafea. Ii spun ca tarul a inventat reteta asta, dar ca o folosea atunci cand bea coniac. Ii spun ca in Moldova treaba asta ar putea fi tradusa prin “lamaie cu tuica”. Se enerveaza. Apoi si mai tare cand cei de la receptie, care nu au inteles exact ce dorea, nu pun cafea macinata peste lamaie, ci boabe. Ma amuz de enervarea lui, care revarsa un potop de injuraturi in ruseste asupra bietului chelner care ii adusese “reteta secreta a tarului Nicolae”. Tanarul chelner priveste perplex, dar o suta de lei romanesti ii readuce zambetul pe buze, plus scuzele mele ca amicul meu a baut prea mult. Urmeaza apoi un delir verbal despre cum, cand lucra in serviciul secret moldovenesc, avea presa la picioare, o controla practic. Amesteca laolalta povesti cu presa moldoveneasca si cea din Romania, de banii pe care tara noastra ii ofera pentru propaganda. Ii spun ca ziarele de limba romana de la Chisinau sunt slabe, ca nu vad unde sunt banii romanesti in ele si aici sunt de acord cu el cand zice ca finantarile sunt alese gresit: research-ul meu pe media moldoveneasca arata o slaba miscare pro-Romania asa ca, din doua una, or finantarea se face pe daiboj, or nu exista. Asa ca imi cere laptopuri, camere video sau macar doua trei mii de euro. Sa sprijin si eu cu ce pot cauza romaneasca de la Chisinau, nu-i asa?

La televizor, premierul desemnat de Maia Sandu cere chiar ea Parlamentului Republicii Moldova sa nu-i treaca guvernul. Tot la televizor ascult un comentariu in care se sustine infiintarea unui DNA moldovenesc impotrica celor care “acapareaza ilegal averea”. Moldova suna cu glas dogit de vodca si mahorca a Romania anilor ’90. “Tenzing” pleaca, tarziu in noapte, si isi uita pipa si pachetul cu tutun. Promite ca ne vom intalni a doua zi, dupa ce isi face el treaba la birou, undeva in Casa Presei din Chisinau. Nu ne-am mai intalnit.

Copil mergand pe un “trotuar” din Moldova

Dimineata, micul dejun la Radisson Blu este o surpriza: costa 27 de euro daca vrei sa mananci. Nu, nu era inclus in pretul camerei, care creste la 160 de euro. Ce vreti, fumatul si mancatul costa in plus. Fac un dus cu o apa calaie, mananc ca in practica agricola, si sun o sursa indepartata, din zona culturala a capitalei Moldovei. Din motive lesne de inteles voi pastra aceasta sursa anonima. Nu este bine sa vorbesti cu “imperialistii romani”. “Moldova a devenit terenul de joaca al tuturor serviciilor secrete, in special rusesti, americane si romanesti, pentru ca tara asta, asa cum o spune si noua conducere a tarii, nu reuseste sa-si vanda eficient produsele si serviciile. Oamenii traiesc foarte prost, in conditiile in care un salariu de 100 de dolari pe luna este cel  care este platit cel mai des aici. A devenit o reteta nationala piureul cu paine facuta in casa, ca iese mai ieftin. In piete, marfa este putina, de proasta calitate si chiar daca ti se pare ca preturile sunt mici, pentru ca tu le transformi in lei si iti dau sume de nimic, oamenii nu isi permit sa cumpere. Cred ca ai observat si singur ca marile brand-uri alimentare nu sunt aici. Cui sa vanda?! Marele vis al tuturor moldovenilor este sa obtina cetatenia romaneasca. De ce? Ca sa aiba pasaport romanesc si sa poata merge sa munceasca in Uniunea Europeana. Un sofer de tir, de exemplu, angajat in Romania cu 2.000 de lei romanesti pe luna, se considera salvat. Noi, moldovenii, iubim Romania, dar, sincer, nu stiu daca si invers se intampla acest lucru. Parerea mea este ca, in ciuda promisiunilor, ne-ati lasat de izbeliste. Suntem buni cand votul din diaspora rastoarna jocurile politice din Romania. Atat.”, spune aceasta.

La nici jumatate de ora, de pe numere de telefon moldovenesti vin mesaje care ma avertizeaza sa am grija ce scriu. Rad si imi propun ca urmatoarea vizita sa fie mai lunga. Le raspund amuzat ca presupun ca Moldova este o tara libera. Reactia lor pare a fi haioasa, dar eu stiu bine ca nu e. “Daca cauti raci in cur, gasesti!”

Moldovenii multumesc poporului american

Oficiu postal din Cahul. Are si “transfer de bani”

Strabat drumul in sens invers. Ziua. Ceva mai repede: poti ocoli mai usor gropile. Cahul este la doi pasi de granita cu Romania. Piata din oras este un balon de sapun umflat de brailenii si galatenii care bat drumul pana acolo sa cumpere produse “bio” si sa-si plinul de benzina cu patru lei romanesti litrul. In fapt, piata este o aglomerare de tarabe ruginite acoperite cu folii de polietilena de unde poti cumpara mere, oua si niste amarate de conserve de peste rusesti. Oameni impacati cu soarta lor cruda te privesc de parca ar fi venit americanii si se inchina cand trebuie sa dea restul la bancnotele de 200 de lei moldovenesti. Privesc cu respect leii romanesti si, daca platesti cu ei, ii iau, ii netezesc cu grija si ii pun in alt buzunar. Vorbesc cu cativa vanzatori si spun ca traiesc de la o zi la alta, ca o zi fara vanzare in piata poate fi si una fara mancare pe masa. Au sperat ca americanii ii vor ajuta. De altfel este iconic un panou de pe drumul dintre Hancesti si Cahul in care Moldova multumeste “poporului american” pentru reabilitarea unui sistem de irigatii din zona. La doi pasi de noi este un magazinas de tinichea care vinde mici si friptura. Intr-o ora, au trecut sute de oameni pe langa el, insa nimeni nu a cumparat nimic. “Miroase frumos tare, dar sarbatorile au trecut”, imi spune o vanzatoare tinerica. Sta pe un scaunas si tine la picioare o punga cu oua pe care cere 20 de lei. Ar trebui sa vanda vreo patru pungi pentru o portie de mici, cartofi prajiti si paine. Oricum, are doar doua pungi cu oua.

Toti romanii care se intorc acasa isi fac mai intai plinul de la statia de benzina din apropierea barierelor si a unui petec de asfalt de langa Vama Oancea, preferata de cei mai multi celei din Giurgiulesti, pentru ca, zic unii, vamesii sunt mai permisivi aici. Un baiat destept, acum europarlamentar, pe numele lui Vasile Blaga, a modificat posibilitatea intrarii din Moldova in Romania cu patruzeci de tigari, in loc de patru sute, de aici o multime de oameni care ascund pachete prin buzunare de parca ar fi “columbienii din Narcos”.

La doi pasi de Romania. Suntem acasa, pentru ca unde ati mai vazut personal vamal care sa se miste ca melcul pentru doua amarate de masini pe care le am in fata. Nu se grabeste nimeni, se fumeaza lejer si se sta cu mainile in buzunare. Se vorbeste la telefon. Suficient de tare si sa si inregistrez cum un lucrator se plange ca, deh, “ala a avut pile la PSD, ce naiba sa faci”. Ma gandesc ca lui Catu nu i s-a uscat inca cerneala pe numirea in functia de Prim-Ministru si stiu sigur ca am ajuns in Moldova noastra pesedista, intors din Moldova americano-kaghebista.

Comentarii

comentariu

About the Author

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>