Published On: lun, dec. 16th, 2019

Trei decenii de la inceputul Revolutiei Romane. Pentru ce s-a murit ? / Jertfa din Braila, 42 de suflete

16 decembrie 1989, inceputul Revolutiei Romane. Mortii de la Timisoara, incinerati la Bucuresti din ordinul Elenei Ceausescu.

Revolutia Romana din 1989 a constat intr-o serie de proteste, lupte de strada si demonstratii desfasurate in Romania, intre 16 si 25 decembrie 1989, care au dus la caderea dictatorului Nicolae Ceausescu si la sfarsitul regimului comunist din Romania. Demonstratiile din ce in ce mai ample au culminat cu procesul si executia sotilor Ceausescu.

La un moment dat, din multime, cineva a strigat „Libertate!“. Atunci, incepea sa se scrie istoria. Timisorenii au oprit tramvaiele in centru orasului, s-au incolonat si au pornit spre Catedrala, scandand „Jos Ceausescu!” In drum, ei au inlaturat toate simbolurile comuniste ce le-au iesit in cale. Atunci se trageau primele focuri de arma si cadeau primii tineri rapusi de gloante pe treptele Catedralei.

In seara de 17 decembrie, 76 de oameni au fost impuscati mortal la Timisoara. In dimineata zilei de 18, moartea plutea inca in aerul rece al orasului. Grupuri de protestatari incepeau sa se adune din nou in centru. Furiosi, timisorenii strigau: „Nu plecam acasa, mortii nu ne lasa!”

Insa, 18 decembrie 1989 va ramane in memoria colectiva drept data celei mai odioase crime indreptate impotriva timisorenilor, a poporului, in general: ridicarea fara autorizatie, transportul la Bucuresti si incinerarea a 43 dintre mortii Timisoarei la crematoriul „Cenusa”, din ordinul Elenei Ceausescu care era tot timpul in contact direct cu Nicolae Ceausescu, aflat in vizita oficiala in Iran.

Scopul era stergerea urmelor masacrului de la Timisoara. Disparitia cadavrelor urma sa fie explicata sustinand ca persoanele respective au parasit fraudulos tara, fugind in statele vecine.

Operatiunea „Trandafirul”, asa cum a fost ea denumita, s-a desfasurat sub coordonarea generalului Constantin Nuta, ajutat de Emil Bobu si de Tudor Postelnicu, fiind pusa in aplicare de catre colonelul Ion Deheleanu, seful MJ Timis.

In jurul orei 17 din 19 decembrie, autoizoterma si echipa de insotitori din Bucuresti au ajuns la crematoriul „Cenusa” din Bucuresti, unde au fost primite de Gheorghe Ganciu, director al Administratiei Cimitirelor din Bucuresti colonel de Securitate in rezerva, fost subordonat al gen. Macri si de administratorul Crematoriului Cenusa, Iosef Emilian Zamfir, care era de asemenea ofiter de Securitate trecut in rezerva.

Capitanul de militie Dorel Marian Nutu a transportat cu o autospeciala, cele patru pubele cu cenusa pe care le-a deversat, in data de 20 decembrie, la o gura de canal din comuna Popesti-Leordeni.

Ajunsi in fata cladirii, manifestantii au fost intampinati de un cordon de militieni cu bastoane. Furiosi, manifestantii s-au incaierat cu fortele de ordine si au spart geamurile Comitetului Judetean PCR, devastand mai multe incaperi din care au aruncat tablourile lui Ceausescu si cartile cu coperti rosii. Incepuse sfarsitul…

La 16 decembrie 1989, cele cateva minute de blocare a tramvaielor in Piata Sfanta Maria din Timisoara inseamna pentru noi astazi 30 de ani de libertate.

Cel care a dat semnalul revoltei anti-Ceausescu a fost poetul Ion Monoran (1953-1993). El a indemnat oamenii sa opreasca tramvaiele pentru a a se aduna cat mai multa lume si sa mearga la Comitetul Judetean de Partid Timis, oprind un tramvai in statia din apropierea Bisericii Reformate din Timisoara, tragand de funia pantografului si strigand „Jos Ceausescu!”. Circulatia a fost blocata si o coloana de cateva sute de oameni s-a indreptat catre Comitetul Judetean al Partidului Comunist Roman, strigand „Libertate!”, „Jos Ceausescu!” si „Jos comunismul!”.

La Dunare, Revolutia a inceput dupa fuga Ceausestilor si a fost inecata in sange din prostie, si exces de zel.

Revolutia, asa cum a fost ea in orasul Braila, are in primul rand latura ei tragica, intiparita in cifrele seci din bilantul victimelor inregistrate in urma cu 21 de ani: 42 de morti si 99 de raniti. Dincolo de aceasta realitate cruda sta o imagine de ansamblu de-a dreptul socanta, care se confunda, de fapt, cu cauza varsarilor de sange care au marcat evenimentele din Braila in decembrie 1989. Imaginea arata asa: soldatii Armatei romane si membrii Garzilor Patriotice au fost pusi sa asigure paza unor cladiri aflate fata in fata fara sa stie unii de existenta celorlalti, ofiterii au dat ordine de foc la microfon, prin statia de amplificare, zeci de blocuri au fost scotocite in cautarea teroristilor, s-au aruncat grenade in lifturi si in subsoluri.

Intre 23 si 30 decembrie, militarii din Garnizoana Braila au tras peste 150.000 de cartuse fara sa identifice vreun inamic real, doar pe baza unor zvonuri care se infirmau de fiecare data. Oamenii au murit impuscati pe strada, in propriile case, in timp ce mergeau cu masina sau isi reglau antena televizorului. Poate ca pentru unii e dureros, dar trebuie sa o spunem: la Braila nu s-a murit pentru libertate, asa cum scrie pe monumentul din centrul orasului, s-a murit inutil, din prostie, din confuzie si din prea mult zel si evident, din cauza spaimei produse de noua Putere, prin diversiunea terorista de la TVR.

Pe durata revolutiei, potrivit datelor oficiale, numarul decedatilor si mutilatilor prin impuscare, inainte de 22 decembrie 1989, este de aproximativ 7 ori mai mic decat cel al victimelor inregistrate dupa aceasta data. Conform evidentelor din anul 2005, intocmite de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor (SSPR), institutie aflata in subordinea Guvernului Romaniei, numarul total al celor decedati prin impuscare pe durata revolutiei a fost de 1142, al ranitilor de 3138, iar al celor retinuti se ridica la 760.  Au fost inregistrati nu mai putin de 748 de copii, urmasi de eroi-martiri.

Conform datelor din rechizitoriile intocmite de parchetele militare,in randurile militarilor s-au inregistrat 260 de decedati si 545 de raniti, iar de la Directia Securitatii Statului au murit in urma incidentelor din revolutie 65 de angajati si au fost declarati 73 de raniti.

Asupra imprejurarilor in care au murit cei 42 de braileni mai planeaza prea putine semne de intrebare. Nu se poate vorbi despre autori necunoscuti, despre posibili teroristi, intrucat organele de cercetare au stabilit in toate cele 42 de cazuri de unde au venit gloantele. In 33 dintre situatiile in care au murit oameni, autorii sunt ofiteri, subofiteri si soldati ai Armatei. In alte doua cazuri, vinovati au fost luptatori civili din Garzile Patriotice. Sase oameni au murit in urma unor trageri dinspre unitatile militare ale MApN, iar o persoana a fost impuscata de un civil, cazul Angela Soiman, ucisa din greseala de propriul frate.

Pana in 22 decembrie, cand sotii Ceausescu au fugit cu elicopterul din Comitetul Central (ora 12.09), in orasul de pe Dunare a fost liniste. Dupa ce au aflat de la televizor ca Revolutia a invins, brailenii au inceput sa iasa pe strazi, indreptandu-se catre Piata Independentei, in zona centrala a orasului. Conform multiplelor marturii, primii care au avut curajul sa patrunda in Sediul Judetean de Partid au fost tiganii.

Moartea a peste 20.000 in casele de copii din Romania din perioada comunista au facut obiectul unui reportaj al publicatiei The Observer, care scrie ca dupa 30 de ani de la uciderea dictatorului Nicolae Ceausescu, ancheta in acest caz ar putea ajunge anul viitor in instanta.

‘’ In cele trei decenii de la caderea sa, doar o mana de oameni s-au confruntat cu pedeapsa legala pentru rolurile lor in regimul represiv al lui Ceausescu si nu au existat cazuri penale pentru zeci de mii de copii maltratati de reteaua inumana a regimului de institutii de internare a minorilor. In curand, insa, asta s-ar putea schimba’’, scrie publicatia engleza The Observer.

Procurorii investigheaza zeci de persoane cu responsabilitate directa sau indirecta pentru decesele din sistem, dupa o lunga ancheta a anchetatorilor de la Institutul de Investigare a Crimelor Comuniste, un organism de stat insarcinat sa cerceteze abuzuri din perioada comunista, mai noteaza The Observer.

Florin Soare, un investigator al institutului care a petrecut cativa ani adunand marturii, estimeaza ca intre 1996 si 1989 au existat intre 15.000 si 20.000 de decese inutile de copii in reteaua sumbra a caselor de copii din Roamnia, marea majoritate avand loc in cele rezervate pentru copii cu dizabilitati.

 

 

 

 

 

 

Comentarii

comentariu

About the Author

-

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>