Published On: vin, Apr 21st, 2017

STATUL SE LASA BENEVOL SPIONAT DE SRI – Iata lista cu cele 52 de institutii care au acceptat prin protocoale ca SRI sa le protejeze bazele electronice de date. Cap de lista sunt PICCJ, DIICOT si DNA. Cum poate garanta cineva ca SRI nu umbla in bazele de date, cata vreme are prin lege atributii sa culeaga si sa valorifice informatii din orice domeniu care poate fi legat de siguranta nationala? Nu exista lege care sa fi desemnat SRI ca „protector” al bazelor de date ale institutiilor.

Directorul SRI Eduard Hellvig are ocazia sa ia masuri concrete prin care sa convinga asupra faptului ca se doreste cu adevarat „schimbarea la fata” a Serviciului si ruperea de trecutul tenebros reprezentat de generalul Florian Coldea. O poate face denuntand toate protocoalele secrete pe care SRI le-a incheiat cu diverse institutii ale statului, protocoale care nu au ce sa caute intr-o tara ce se pretinde a fi una democrata si in care de dimineata pana seara se invoca statul de drept. Si aceste protocoale nu sunt putine deloc. Pe langa celebrul protocol inter-institutional dintre SRI si Ministerul Public, protocol care a permis nasterea „Binomului SRI-DNA” si infiintarea echipelor mixte ofiteri SRI-procurori ai Laurei Kovesi, mai exista alte zeci de protocoale, prin care SRI a devenit „protectorul” bazelor de date electronice si a site-urilor institutiilor din Romania. Mai exact, este vorba despre 52 de asemenea protocoale, pe care Lumeajustitiei.ro vi le prezinta in exclusivitate.

In urma dezvaluirilor facute in premiera de Lumeajustitiei.ro potrivit carora CSM are incheiat un protocol cu SRI pentru ca Serviciul sa protejeze baza electronica de date a Consiliului, SRI a replicat in public ca nu exista niciun pericol si ca are incheiate cu alte 50 de institutii protocoale similare. Problema este ca nicaieri intr-o lege nu este abilitat SRI sa pazeasca bazele de date ale unei institutii, si mai mult decat atat apare aberant ca un serviciu de informatii sa se ocupe de protectia informatiilor unei institutii, cata vreme el are in atributii culegerea si valorificarea de informatii din orice domeniu care poate fi legat de siguranta nationala. Cu alte cuvinte, un serviciu de informatii nu poate fi acuzat ca „a sifonat” informatii dintr-o institutie, intrucat legea ii confera acest drept, desigur cu unele restrictii legate de respectarea drepturilor omului.

Din surse oficiale se stie ca SRI a dezvoltat in cadrul sau Centrul National Cyberint, in baza unei Hotarari nepublice a CSAT, hotarare in baza careia Serviciul ar fi fost declarat „protectorul” internetului in Romania. Numai ca hotararile CSAT nu pot inlocui legea, acestea avand caracter pur administrativ, iar cata vreme o dispozitie care vizeaza drepturile omului, ea nu poate fi dispusa potrivit Constitutie decat prin lege.

Posibilitatea conferita SRI de a proteja toate bazele de date ale institutiilor publice din Romania, pe baza de protocoale, reprezinta o potentiala amenintare la adresa democratiei din Romania, intrucat, SRI fiind un serviciu ce nu poate fi controlat de nimeni, nu exista garantia ca nu va abuza de posibilitatea de a obtine si valorifica informatii din bazele de date ale institutiilor si ca nu se va crea o superputere care sa derapeze cu consecinte nefaste pentru democratia din Romania. Mai ales ca exista precedentul colaborarii inter-institutionale dintre SRI, pe de-o parte, si sistemul de parchete si Justitie, pe de alta parte (construit de asemenea in mod nelegal printr-o hotarare nepublica a CSAT), care a dus din nefericire la crearea unei Justitii paralalele si a unei simbioze interzisa de lege intre anumiti magistrati si ofiteri de informatii. Tocmai de aceea, directorul SRI Eduard Hellvig trebuia sa ia de urgenta masuri, sa denunte aceste protocoale, asa cum a facut si in cazul protocolului dintre SRI si Ministerul Public. Dar si sa le desecretizeze. Eduard Hellvig este obligat sa ia masuri prin care sa oamenii sa fie convinsi ca SRI a intrat intr-o noua epoca, total diferita fata de cea a generalului Florian Coldea. Altfel, niciodata SRI nu se va credibiliza in ochii romanilor.

Astfel, in urma cu trei saptamani, Lumeajustitiei.ro a dezvaluit ca CSM are incheiat inca din 2014 un protocol cu Centrul National Cyberint. Atrageam atunci atentia asupra posibilitatii ca SRI sa aiba acces la documentele CSM, in conditiile in care nu se poate proteja un site, o baza de date informatica de atacuri si accesari neautorizate, fara a detine parolele de intrare in sistem. Cum s-ar putea vedea daca un intrus a umblat in arhitectura site-ului, daca au fost sustrase sau distruse documente, fara a fi in interiorul bazei de date? Or, pentru a fi in interiorul bazei de date trebuie sa ai parolele de acces. In urma publicarii articolului de catre Lumeajustitiei.ro, SRI a precizat, intr-un raspuns acordat jurnalistului Razan Dumitrescu de la Antena 3, ca SRI nu are acces la bazele de date ale CSM. In acelasi raspuns, SRI a mai oferit insa o informatii extrem de importanta. Si anume ca exista zeci de asemenea protocoale: „In vederea indeplinirii obiectivelor proiectului, CSM, ca si alte 50 de institutii beneficiare, au incheiat protocoale de cooperare cu SRI, prin care Serviciul, in mod transparent si in conformiate cu prevederile proiectului, ofera suport de specialitate in securizarea infrastructurilor informatice, prin definirea si actualizarea politicilor de securitate si intocmirea si actualizarea procedurilor de interventie in caz de incident sau atac cibernetic”.

Drept urmare, Lumeajustitiei.ro a trimis catre SRI o solicitare, in care am cerut sa ni se puna la dispozitie institutiile cu care au fost incheiate protocoale despre care se facea vorbire in raspunsul Serviciului. Iata-le mai jos. Sunt 52 la numar. Cap de lista sunt PICCJ, DIICOT si DNA, iar printre institutiile „protejate” de SRI gasim Ministerul Justitiei, Senatul Romaniei, Camera Deputatilor, Curtea de Conturi si chiar STS.

raspuns_sri_02 raspuns_sri_01

Comentarii

comentariu

About the Author

-