Published On: mar, Iul 5th, 2016

FOTO: Adevaratii preoti, exemple de urmat

Dupa ce am fost blamata de multi cititori ca defaimez Biserica si ca improsc cu noroi in Crestinism, am decis sa fac un articol despre preotii in fata carora ar trebui sa ne dam jos palaria cu totii si pe care ar trebui sa ii urmam pana in panzele albe.

Am cautat si am gasit preoti care trebuie sa fie exemple pentru noi toti, dar mai ales pentru cei care prefera opulenta si sa isi plimbe crucile de aur prin tot felul de masini de lux in loc sa fie smeriti si sa propovaduiasca intr-adevar cuvantul lui Dumnezeu.

In valea Screzii si Valea Plopului l-am gasit pe preotul Nicolae Tanase, care a adunat mai bine de 420 de suflete carora le-a construit case si de care are grija. Sunt o mare familie, o familie care zambeste, care se ajuta reciproc. Batranii abandonati, sunt bunici pentru copii adusi in bratele preotului de mamele convinse sa nu avorteze. 


Preotul Tanase a cumparat si a construit de-a lungul vremii mai multe case. In ele si-au gasit locul mame ascunse din calea sotilor violenti, copii abandonati si batrani neputinciosi. S-a amenajat o ferma unde isi produc zarzavaturile, un atelier de croitorie, dar totii recunosc ca este greu si cu toate astea sunt fericiti ca au patruns intr-o lume in care cuvantul "daruieste" este un mod de viata. 

Mergem mai departe pana in Deva, unde am gasit un calugar catolic, pe nume Bojte Csaba. Este modest, discret si pe deasupra, sarac lipit. In 1993 a organizat o prima tabara pentru cateva zeci de copii, la manastirea franciscana din Deva. Isi aminteste ca a spart lacatele cu care statul incuiase cladirea pe care o lasase sa se ruineze si s-a apucat sa renoveze, desi n-avea niciun act de proprietate. Pe atunci, cativa baieti au batut la poarta manastirii sa ceara de lucru. "I-am intrebat de ce nu sunt la scoala, si au zis ca sunt saraci si n-au posibilitati”

Cu 30 de astfel de copii, veniti de pe strada, a organizat prima tabara la manastire. Asa a inceput totul. Azi, fundatia pe care a construit-o in jurul primei tabere de copii are zeci de internate si centre de zi in toata tara. Preoti si directori de scoli din sate i-au cerut ajutorul, iar acolo unde a fost chemat s-a dus. In 20 de ani a tot ridicat orfelinate din donatii, majoritatea straine, iar uneori consiliile locale sau parohiile l-au ajutat cu cladiri. Ba chiar i-a fost cerut ajutorul si-n Ungaria, unde a deschis 3 case de copii.

Manastirea franciscana din Orastie este acasa pentru 60 de copii. Desi traiesc modest, primesc educatie aleasa. Invata sa aiba incredere in propriile puteri, sa-si iubeasca semenii si mai ales invata ca sansa lor in viata e scoala.

Copiii traiesc chiar langa biserica, intr-un bloc cu 2 scari, in care fundatia franciscana a cumparat pe rand un apartament dupa altul. Primul a fost donat, iar apoi, locatarii au venit unul cate unul sa-si prezinte oferta imobiliara calugarului, bucurosi ca blocul lor de la marginea orasului are potential pe piata. Toate baile au fost renovate de instalatori voluntari din Elvetia.

La Tusnad, a reusit sa cumpere un hotel intreg, dupa un turneu in SUA, unde americanii de origine maghiara l-au indragit si i-au donat toti banii necesari. S-au bucurat si autoritatile locale, care riscau sa inchida scoala oraseneasca din lipsa de copii. O multinationala a donat bani pentru renovare, iar azi hotelul e plin de viata si veselie, chiar daca nu exista teren de baschet.

Calugarul a simtit pe pielea lui ce inseamna birocratia romaneasca, in incercarile de a obtine fonduri europene pentru proiectele sale. Nu s-a priceput la studii de fezabilitate si planuri pe hartie. Asa ca tot pe propriile puteri se bazeaza. E vesnic pe drumuri, in cautare de bani, de saci de cartofi, de dentisti sau oftalmologi voluntari sau de firme dornice sa doneze detergent, pantofi si ghiozdane. Scrie carti, pe care le vinde, iar tot ce are el in proprietate sunt inimile primite in dar de la copii. „Eu sunt calugar, deci n-am familie. Familia mea ei sunt si avem si bunicul, Domnul Dumnzeu, si na, merge destul de bine”

Iar copiii care au trecut prin mana lui, nu l-au dezamagit. O singura fata crescuta la manastire si-a recunoscut esecul si si-a adus propriul copil in grija franciscanilor. Dar toti ceilalti sunt azi pe propriile picioare, au devenit oameni cinstiti, au avut curajul nu doar sa intemeieze o familie ci si sa faca dezinteresat, fapte bune. Tot ce spera calugarul franciscan e ca exemplul lui sa fie urmat de toate parohiile din zonele sarace, indiferent de confesiune, fiindca toti suntem facuti din acelasi aluat, iar singurul ingredient care face diferenta este dragostea.

Ultimul preot de care va mai vorbesc astazi, convinsa ca mai sunt, putini, dar siguri, este preotul Mihail Milea. Parintele Mihail Milea zambeste tot timpul si imparte bucurie. „Eu nu stau in birou, munca mea este printre oameni, printre copii, printre cei care au nevoie de cineva sa aduca o raza de lumina si de speranta in ziua de maine", spune preotul.

„Vrem sa cream un colt de rai, un mic paradis cum era in rai. Oamenii traiau printre animale. Animalele sunt iubitoare de oameni si in judetul Buzau noi nu aveam o gradina zoologica si gandul meu e sa facem un colt zoologic."

Pe preotul Milea greu il poti prinde. Are asezaminte in care ajuta oameni imprastiate prin tot judetul. Alearga dupa bani si resurse pentru a intretine aceste locuri. Spune ca provine dintr-o familie cu 12 copii si si-a dorit sa-i ajut si el pe cei la nevoie.

61597165

Povestea preotului Mihail Milea a inceput in anii 90, cand s-a apucat sa ridice o catedrala in centrul Buzaului pe care n-a mai terminat-o convins ca oamenii sunt mult mai importanti decat zidurile. A ridicat in schimb case si asezaminte pentru nevoiasi. In Naieni, un alt sat din Buzau, de el depinde zilnic viata a 20 de batrane care traiesc intr-un vechi CAP pe care parintele l-a transformat in casa pentru ele.

Douazeci de kilometri mai departe, la Ulmeni, aceeasi poveste: 16 barbati culesi de pe drumuri au sansa unei vieti normale. Tinerii si batranii se ajuta zilnic intre ei. Parintele i-a invatat sa se gospodareasca singuri iar sarcinile sunt bine impartite intre locatari: unii lucreaza in gradina, altii au grija de animale.

La Bisoca, in muntii Buzaului a ridicat o tabara in care sunt cazati gratis peste 1.500 de copii in fiecare vara iar alte cateva sute merg in tabara de la Maliuc, din Delta. In Buzau, a transformat un loc care statea sa cada in cantina pentru saraci si scoala de meserii pentru tinerii pe care ii aduna de pe strazi. „Credinta fara fapte, moarta este!”, afirma parintele. „Asta le spun eu, cu asta incep. Ai credinta daca faci fapte bune.”

Tot in Buzau, Mihail Milea a facut si un centru pentru victimele violentei in familie. Iar planurile lui nu se opresc aici. S-a apucat sa transforme o veche unitate militara de langa Mizil in camin de batrani. Lucrarile sunt in toi. Alaturi ii este Ionut, un tanar care de mic i-a fost aproape si care acum e voluntar. In viitorul asezamant si-au gasit deja casa 8 barbati. Fiecare se ocupa de cate ceva. Unul are grija de animale, altul face de mancare iar ceilalti construiesc.

De la el, presedinte are de invatat. „As dori un presedinte care sa fie dintre oameni, cu oamenii si pentru oameni”, spune parintele Milea. „Sa fie un presedinte cu picioarele pe pamant, sa inteleaga realitatea de astazi de pe teren, nu din statistici, nu din birou si sa fie alaturi de oameni. Fara oameni si fara popor, sa stai in mijlocul lor niciodata nu ii vei intelege si nu poti sa ii ajuti."

Printele Milea spune, zambind, ca Mare este Dumnezeu si cu acest gand intotdeauna problemele au gasit rezolvare iar oamenii un adapost. „Toate gandurile si ideile de bine intotdeauna vin de la Dumnezeu. Important este sa crezi in Dumnezeu si sa vrei sa faci ceva si atunci cand lucrezi pentru altii cu toata inima vine si ajutorul de la Dumnezeu."

Acesti oameni sunt oaze de siguranta, liniste si de bunatate infinita. Tot respectul, il merita din plin pentru ca exista, pentru ca intr-adevar isi merita menirea pe pamant.

Stiti ce nu am observat la acesti trei duhovnici?! Crucile din aur masiv, masinile de lux cu soferi, opulenta, inganfare!… si ma bucur! 

Voi cei care dati bani cu camata de ce nu luati exemple de la astfel de oameni? E greu cand esti obisnuit cu luxul. De ce nu isi vand bolizii pentru a face astfel de gesturi? Dintr-o singura masina vor hrani mai bine de 1 an de zile un camin de batrani sau de copii. 

Voi cei care m-ati blamat, ce parere aveti despre genul asta de afise puse pe usile unor Biserici? Vi se pare normal? Mie una nu! … Si am sa arunca cu noroi si am sa ii critic pana la ultima suflare! Plus de asta am sa aprind la Biserica lumanari cumparate de la piata, de la batrana care isi ia paine din banii stransi de pe lumanari. Numai sa le fac in ciuda, ca doar nu ma vor scoate afara din biserica. Si daca o vor face promit ca voi face un articol absolut delicios despre asta. 

Voi barbasilor cu cruci de aur la gat de ce nu puteti ajuta oamenii? De ce nu scrie presa despre voi decat despre luxul in care va scaldati? Milostenia si daruirea despre care vorbiti in toate Duminicile la Biserica unde este? Defapt scuzati, am invatat ca "trebuie sa faci ce zice popa, nu ce face el". Stiti de ce? Ca noi nu avem banii lor!

Intre timp voi, marii aparatori ai credintei, sa mergeti sa convingeti lumea sa fie de acord cu construirea Catedralei Neamului, dar mai ales sa-si doneze agoniseala de o viata pentru a putea face picturile, crucile si cupola din aur. Ca ei se vor ruga pentru bunastarea si sanatatea nostra, in speranta ca vom fi mai prosti si mai usor de convinsi sa "punem botul" la mizeriile pe care ei le fac, dar mai ales sa credem in "crestinismul murdar si pangarit" pe care acesti purtatori de cruci de aur il imprastie.

In incheiere vreau sa va spun celor care inca nu ati fost patati, credinta este in Dumnezeu, iar pe Dumnezeu trebuie sa il avem in sufletul nostru, in rugaciunile si in mintea noastra! Ajutati oamenii saraci, cu mancare, imbracaminte, ajutati-i sa isi gaseasca de munca! Aveti grija de sufletele voastre!

 

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author