Published On: lun, Mar 14th, 2016

Crearea unei rase pure superioare – cel mai sinistru experiment al nazistilor

Share This
Tags

Visul maret al nazistilor, Al Treilea Reich – „domnia de o mie de ani a rasei pure, ariene” – avea nevoie de soldati, de muncitori, de oameni devotati trup si suflet cauzei, care sa fie crescuti de la bun inceput doar pentru acest proiect.

Dar obsesia pentru nasterea unei rase superioare se lovea de o situatie demografica extrem de delicata, consecinta a Primului Razboi Mondial. Barbatii tineri si disponibili erau foarte putini, iar femeile ramaneau deseori insarcinate fara sa fie maritate. De cele mai multe ori, ele faceau avort, pentru ca in societatea germana de atunci era mare rusine sa ai un copil ilegitim.

nazistihimmler

Liderul SS, Heinrich Himmler, este cel care a lansat proiectul Lebensborn    (Foto: Wikipedia)Liderul SS, Heinrich Himmler, este cel care a lansat proiectul Lebensborn

Din punctul de vedere al nazistilor, prea mult sange pur, arian, se pierdea din aceasta cauza, in timp ce regimul condus de Hitler visa sa aiba de cat mai multi luptatori cu par blond si ochi albastri.

Copiii ilegitimi, considerati „datorie patriotica”

Desi la prima vedere poate fi considerat un program social, menit sa le ajute pe tinere sa renunte la ideea avortului, Lebensborn (Fantana Vietii), a fost in realitate un urias experiment demografic si eugenic, de „purificare” rasiala.

Iar consecintele lui se observa si in prezent, cand acesti copii ilegitimi, care au acum in jur de 60 de ani, se gasesc in imposibilitatea de a-si gasi adevaratii parinti si de a-si afla trecutul.

Mai mult, proiectul pus la cale in 1935 de liderul SS Heinrich Himmler, mana dreapta a lui Adolf Hitler, nu se limita doar la ajutorul oferit fetelor aflate intr-o situatie delicata, care riscau sa-si compromita reputatia.

Ofiterii SS, considerati elita armatei germane si exemplul perfect de barbati arieni, erau stimulati sa aiba aventuri cu tinere blonde, care erau si ele incurajate sa-si doreasca asemenea relatii.

Multe din ele faceau parte din Liga Fetelor Germane, o asociatie unde erau primite doar tinerele cu „origini sanatoase”, care erau apoi indoctrinate sa considere ca rolul lor cel mai important era acela de a face cat mai multi copii pentru regimul nazist.

In Lebensborn nu erau acceptati decat copiii cu sange pur. Prin urmare, ofiterii SS, de obicei barbati deja casatoriti, cu familie, erau sfatuiti sa lase in urma cat mai multi urmasi arieni, iar rezultatul acestor aventuri, promovate de partidul nazist ca „datorie patriotica”, trebuia tinut secret.

nazisticasa

O casa maternala Lebensborn    (Foto: Wikipedia)O casa maternala Lebensborn

Tinerele gravide mergeau intr-o casa maternala speciala (erau 10 case Lebensborn in Germania, multe din acestea locuinte care fusesera confiscate de la familii de evrei), unde erau nevoite sa demonstreze originea ariana a familiei lor, dar si pe cea a tatalui copilului.

Aici, viitoarele mamici primeau ingrijirile medicale necesare, iar dupa ce nasteau erau de obicei obligate sa-si abandoneze copilul. Micutul devenea automat proprietatea SS-ului si urma sa fie consacrat acestei elite militare printr-o ceremonie speciala.

Apoi avea sa creasca la orfelinat, unde se incepea din timp si indoctrinarea, pentru a-l transforma intr-un soldat perfect, demn de Al Treilea Reich, sau putea fi adoptat, de multe ori de familii bogate, ale unor ofiteri germani.

Deseori, certificatele de nastere erau falsificate, astfel ca acum gasirea adevaratilor parinti este aproape imposibila, o povara dureroasa pentru cei care vor sa-si recupereze trecutul pierdut.

Daca, din nefericire copilul nascut in cadrul programului era bolnav sau avea un handicap, era omorat sau dus intr-un lagar special, unde era lasat sa moara.

In cadrul programului Lebensborn, doar in Germania s-au nascut 8.000 de copii, iar in Norvegia alti 12.000. Aici, femeile erau considerate ideale pentru a duce mai departe genele ariene, cele mai multe dintre ele fiind inalte si blonde.

Guvernul colaborationist din Norvegia ocupata de nazisti a decis infiintarea a 9 case maternale pentru Lebensborn.

Desi ideea rasei ariene a fost promovata de Himmler, idealul de frumusete pur german era departe de infatisarea lui sau a lui Adolf Hitler.

"Verein Lebensborn", Taufe

Ceremonia de consacrare a unui copil Lebensborn catre SS    (Foto: Wikipedia)Ceremonia de consacrare a unui copil Lebensborn catre SS

Printr-o ironie a sortii, cei mai importanti lideri nazisti, initiatorii purificarii rasiale, nu indeplineau standardele fizice pe care chiar ei le stabilisera. Asta nu l-a impiedicat totusi pe seful SS sa ia parte la Lebensborn, devenind tatal a doi copii ilegitimi.

La toate aceste masuri se adaugau sterilizarile fortate, incepute chiar din anul 1933, care se aplicau in cazul oamenilor considerati inferiori, rebuturi genetice, care, potrivit conceptiei naziste, nu aveau dreptul sa se reproduca: persoanele cu handicap sau cele cu boli psihice.

Totodata, familiile germane care nu aveau copii erau amendate, iar numarul ideal, recomandat, era de 4 copii in fiecare familie, mamele-eroine urmand sa primeasca un card special, care le conferea anumite drepturi.

Rapirea si germanizarea copiilor straini

In ciuda acestor masuri demografice radicale, numarul copiilor nascuti nu era considerat suficient, iar tinerii soldati continuau sa moara pe front.

De aceea, a fost lansata a doua etapa a programului Lebensborn, cea mai cumplita si revoltatoare: rapirea copiilor din familii.

Incepand cu anul 1939, nazistii au inceput sa caute in toate tarile ocupate copii care sa corespunda standardelor ariene: sa fie perfect sanatosi, blonzi si cu ochi albastri.

Himmler justifica rapirea micutilor chiar de sub ochii parintilor prin faptul ca „trebuie sa scoatem acesti copii din mediul lor, sa folosim fiecare pictura de sange bun pentru noi, iar daca nu vom reusi asta, atunci vom distruge acest sange”.

nazistimasurare

 

Chipul unei fete este masurat, pentru a se stabili daca respecta standardele de frumusete    (Foto: Wikipedia)

Chipul unei fete este masurat, pentru a se stabili daca respecta standardele de frumusete

Copiii au fost rapiti pentru Lebensborn din multe tari ocupate, inclusiv din Romania, dar programul s-a aplicat cel mai mult in Polonia, unde numarul copiilor blonzi era mai mare.

Dupa ce erau supusi unor teste medicale, copiii alesi urmau un program agresiv de germanizare. In total, numai din Polonia au fost rapiti peste 200.000 de copii.

Cei sub 6 ani erau dusi in casele maternale, iar pentru cei mai mari incepea imediat indoctrinarea. Daca incercau sa se opuna, sa reziste, erau batuti si daca nici asa nazistii nu ajungeau la rezultatul dorit, copiii erau trimisi in lagare de concentrare.

Micutii care erau germanizati cu succes primeau acte false, cu nume schimbate, ajungeau sa uite adevarata lor identitate si sa creada chiar ei insisi ca sunt copii germani, nascuti din parinti arieni.

Multi erau adoptati in Germania si totul era tinut in mare secret, dovezile care aratau originea lor reala fiind distruse.

Dupa razboi, doar 4.000 din cei peste 200.000 de copii rapiti au putut fi regasiti de familiile lor. Celorlalti li s-a pierdut urma, au fost plansi de parinti, iar ei, la randul lor, si-au cautat zadarnic rudele, fara sa aiba vreo sansa reala sa-i gaseasca.

Drama copiilor fara copilarie

Indiferent daca erau rapiti sau se nasteau prin programul Lebensborn, copiii erau educati si indoctrinati intr-un mod similar.

Inca din primii ani de viata, erau incurajati sa fie cat mai activi si mai agresivi, iar dupa ce implineau 10 ani, baietii urmau sa ajunga in organizatia Tineretul Hitlerist, iar fetitele in Liga Fetelor Germane.

Tineretul Hitlerist era gruparea menita sa asigure pregatirea necesara viitorilor soldati si ofiteri SS.

In anul 1930, organizatia avea deja 25.000 de adolescenti de peste 14 ani. Cei care aveau intre 10 si 14 ani erau inclusi mai intai in ramura de juniori a gruparii.

Aici ei invatau ca sunt „superoameni arieni” si erau indoctrinati sa creada orbeste in principiile naziste, rasiste. Desi primeau si o educatie scolara, aici se punea mai mare accent pe antrenamentul fizic si militar al viitorilor luptatori pentru Al Treilea Reich.

Regimul nazist le incuraja insa pe fete sa se marite cat mai repede, ca sa poata face cat mai multi copii. Cresterea, ingrijirea si educatia copiilor erau principala lor responsabilitate, chiar daca unele femei alegeau sa aiba si o cariera.

Proiectul Lebensborn, cu tot ce implica el, a fost oprit dupa capitularea Germaniei naziste si eliberarea tarilor ocupate. Din acest moment a inceput marea drama pentru copiii din orfelinate, mai ales pentru cei din Norvegia.

Umiliti, izolati si declarati tradatori, urmasi ai unor criminali de razboi germani, acesti copii au fost nevoiti sa indure ani de abuzuri fizice si psihice.

In urma cu cativa ani, in oraselul Wernigerode din Germania, 30 de „copii Lebensborn” s-au intalnit pentru a se sustine reciproc si pentru a spune intregii lumi trista lor poveste. Ei au pus in anul 2005 bazele unui grup numit „Urmele Vietii”, care cauta sa afle adevarul despre acest experiment secret al nazistilor.

In Norvegia, Belgia, Olanda, Polonia si Franta au fost infiintate clinici speciale pentru copiii Lebensborn. Erau practic aziluri de boli mintale, unde, menite sa-i izoleze pe acesti copii si sa-i impiedice sa aiba la randul lor urmasi care sa duca mai departe genele germane.

Obsesia pentru sangele pur, arian, a fost cea care le-a dat viata copiilor Lebensborn, iar teama de acelasi sange, de mostenirea genetica  germana, provenita de la „criminali de razboi” i-a condamnat fara drept de apel la suferinta si la izolare.

Daca unii dintre parintii acestor copii au reusit sa scape fugind, micutii nu au avut nicio sansa, iar ura si setea de razbunare s-a revarsat asupra lor.

Acum este prea tarziu pentru ei, nu se mai poate indrepta nimic. Cei care mai traiesc sunt deja batrani, iar singurul lucru pe care il mai pot face este sa spuna lumii intregi adevarul despre cel mai sinistru experiment al nazistilor – Lebensborn.

Comentarii

comentariu

About the Author

-