Published On: mar, Sep 15th, 2015

VIDEO A murit calugarul Paulin Clapon, sfantul brailean din inchisorile comuniste! Povestea unei vieti in suferinta: “E usor a pacatui, dar este greu a uita. Eu am reusit sa uit!”

Share This
Tags

paulin claponIn urma cu zece ani, dupa ce i-a murit sotia, braileanul Gheorghe Clapon, veteran de razboi si fost detinut politic, pe atunci in varsta de 85 de ani, a parasit orasul de la Dunare si a plecat in nordul Moldovei, in cautarea lui Dumnezeu.

Un caz atipic in ortodoxia romaneasca, Gheorghe, desi se gasea la o varsta venerabila, a fost tuns in monahism de marele duhovnic Iustin Parvu, de care l-a legat si o frumoasa prietenie.

Luni, 14 septembrie, la marele praznic al Inaltarii Sfintei Cruci, dupa o viata intreaga de suferinte si cruci, schimonahul Clapon si-a incheiat cel din urma zbor, plecand langa prietenul sau iubit, Parintele Justin, langa care a venit sa-si (de)savarseasca viata sa de patimitor. 

Parintele Paulin, numit Gheorghe in Sfintul Botez, s-a nascut la 16 Aprilie 1920, la Braila. In 1941 a plecat pe front impreuna cu nou infiintatul batalion de parasutisti, o arma de elita a Armatei Romane. Incercarile Razboiului Mondial l-au numarat mai apoi intre aviatorii de elita ai României.

A fost arestat in anul 1944, pe cind incerca sa organizeze o rezistenta armata impotriva invadatorilor comunisti – Armata Rosie. A facut 20 de ani de inchisoare, trecind prin cele mai cumplite inchisori comuniste: Pitesti, Gherla, Aiud, Cavnic, Jilava si din nou Aiud. A fost eliberat in 1964, apoi s-a casatorit in orasul sau, Braila.

In anul 2005 a venit la Manastirea Petru Voda, unde a fost calugarit de Parintele Justin.

paulin clapon2"Pentru noi, cei din manastire, a fost un sprijin de mare nadejde, ducind o viata exemplara, de sfintenie, fiind prezent la absolut toate slujbele si, pe cat i-a ajutat sanatatea si puterea fizica, si la ascultarile din obste. Cu multa ravna, auzind ca Parintele Gheorghe Calciu s-a savarsit intru Domnul si a cerut sa fie ingropat la manastirea noastra, s-a implicat personal in construirea podului spre cimitirul manastirii, de care s-a ingrijit ca sa arate in forma in care arata astazi, ca un bun gospodar ce isi pregateste din vreme locul cel de veci", se arata pe site-ul manastirii Petru Voda.

In urma unui accident cerebral din anul 2011, schimonahul Paulin Clapon nu a mai putut vorbi, dar a fost foarte viu si prezent pentru toti cei ce l-au cautat.

Armata Romana i-a recunoscut meritele de luptator pe frontul de rasarit, decorindu-l de doua ori, la 22 Octombrie 2014 si 10 Iunie 2015, evenimente unice in istoria post-decembrista a Romaniei, fiind singurul calugar cinstit in acest mod pentru viata sa de soldat.

"Mi-am iubit neamul, tara, am facut 20 de ani de puscarie, si daca as face acum inca 30 de ani, tot… Nu am ravnit la bunul nimanui, nu am stricat casa nimanui. Mi-am iubit tara, neamul si pe toti i-am respectat – pe toti cei care au meritat; care nu, n-am vrut sa ii respect, indiferent cine or fi. Trec pe langa ei exact cum as trece pe langa o fantana care nu are apa. (…) Regrete nu am, pentru ca am avut de invatat acolo. In primul rand, am invatat sa uit. E usor a pacatui, dar este greu a uita. Eu am reusit sa uit. Nu ma mai intereseaza cel care m-a chinuit, care m-a batut. Nu am niciun regret ca am facut puscaria. Ca sa spun ca sunt mandru, e pacat asa ceva; mandria este pacat. Eu sunt multumit, mandrie nu am, recunosc ca am fost rau, ca nu m-am supus legilor statului – ca daca ar fi fost legile bune, ma supuneam, dar pentru ca au fost rele nu m-am supus. Si poate ca legile ar fi fost bune, ca ma uit la cel care a facut legea, dar cei care o aplica au fost rai", spunea monahul intr-un interviu din revista Veghea, in 2009.

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author