Published On: joi, Iul 16th, 2015

De ce nu mai sunt liberal

Share This
Tags

Acum 25 de ani visam sa scriu. Sa lucrez in zumzetul redactiilor. Am inceput sa fac asta, cu succes zic unii, la cele mai mari ziare din Romania. Iubeam presa de opinie, apoi mi-au placut stirile. Am dat apoi anchetele care demiteau demnitari sau scoateau oameni nevinovati din inchisoare pe stilul spumos de can-can.

Am facut de toate, dar zeci de ani nu am suportat stanga si nici nu i-am sustinut. Dimpotriva! Credeam ca-mi limiteaza libertatea de miscare, iar de multe ori chiar se intampla.

Procurorii care ma anchetau pentru ofensa adusa autoritatii pentru dezvaluirile mele din Ziua, de exemplu, imi spuneau cand intram in biroul lor pentru declaratii, ca nu voi mai vedea lumina soarelui. Judecatorii scriau in incheierile lor ca "imprejurarea ca inculpatul este ziarist este de natura agravanta".

Uram stanga si sistemul pe care il impunea. Pe vrema cand Iliescu devena carpa kgb-ista lucram la Ziua, dupa ce lucrasem la EvZ cand ziarul fusese supus sanctiunilor aceluiasi Iliescu. Ce mai, eram liberal! Ca sa nu mai zic ca ii sustinusem la inceputl anilor '90 pe liberali atat de tare, ca am lipit pana si afise pentru una dintre aripi, PL'93. Cum as fi putut sa nu fac asta. Imi placeau asa mult discutiile cu Patriciu, cu Horia Rusu, iar cu Dinu Zamfirescu eram prieten. Nu as fi putut crede niciodata ca liberalii ma vor dezgusta vreodata mai mult decat social-democratii.

Cand CDR a castigat alegerile strigam in miez de noapte alaturi de regretatul Dorian Stoianovici de la "Romania libera": "Nu va fie frica, Iliescu pica!" A picat. Eram tot liberal. A urmat seara in care l-am cunoscut mai bine pe Emil Constantinescu. Nu stiu de ce nu mi-a placut. Poate pentru ca era deranjat de intrebarea mea referitoare la gratierea ziaristilor de la Ziua care era hartuiti de Iliescu si PDSR.

I-am cunoscut apoi pe liberali din ce in ce mai bine. Am lucrat cu ei si pentru ei. Nu sunt genul de tembel care nu recunoaste ce a facut. Mi-a placut Tariceanu, poate si pentru ca vorbea mai porcos ca mine. Si faptul ca Bogdan Olteanu parea mai mereu pus pe joaca mi-a placut. Chiar si celebrele povesti de alcov pe care le depanau tinerele deputate PNL mi-au placut (De unde sa fi stiut eu ca ele se bateau sa se culce cu liderii PNL ca sa ajunga la varf, ma rog… la un alt varf?!).

Nu mi-a mai placut insa cand am vazut ca liberalii devin mai "rai" decat pesedistii pe care ii criticau. Sincer, cand vad inversunarea cu care PNL nu mai vrea sa auda de USL si PSD ma gandesc ca primul "copil" USL s-a nascut cand PNL a guvernat in minoritate sprijinit din umbra de PSD. Ce buni erau atunci aia de stanga, este, Alina Gorghiu? Atunci mi-am dat seama ca liberalii nu mai sunt ce au fost, daca au fost… Probabil al doilea "copil" al USL s-a nascut cand "tata" si "Mihaela, dragostea mea" deschideau vremelnic sampania.

Cum as putea sa mai fiu liberal, cand "tata" se comporta asa cu "copiii" lui. Aceasta nu inseamna ca PSD e de pus la rana, dar cel putin in aceasta situatie, nu ei se comporta ca niste parinti denaturati. Este uluitor cum "liberalii" uita ca au fost votati la pachet, ca o familie – USL, pentru ca, declarativ (si ceea ce se intampla asta dovedeste ca, intradevar, doar vorbe au fost din partea lor) erau impotriva lui Basescu si a PDL!

Prefer sa fiu orfan de "tata" decat sa am unul care m-a amagit atatia ani. Ma deranjeaza specia parsiva a "marelui" PNL.

Am impresia ca PNL-ul de astazi este ca un bunic care isi mangaie pe cap nepoata, dar se gandeste la sanii ei!

P.S Cei care m-au injurat public sau in privat pentru ca am distribuit un status al lui Mirel Palada despre Victor Ponta au acum motive mai multe.

Comentarii

comentariu

About the Author