Published On: lun, Iun 29th, 2015

EXCLUSIV De vorba cu unul dintre criminalii de la Gradistea: “Stiam ca o sa fiu liber. Sa vedem analizele…”

Share This
Tags

Radu Baboi - Criminal GradisteaLibertatea lui respira sub soarele dogoritor al Baraganului, la doar cativa pasi de valea in care, intr-o seara rece de februarie, i-a luat viata Marcelei, impreuna cu trei prieteni de pahar. Au lovit-o in nestire cu o scandura rupta dintr-un gard pentru o bacnota albastra, lasand doua fetite fara mama si cutremurand un sat care isi purta linistea cu fala. 

Radu Baboi (foto), unul dintre criminali, statea in fata casei sale, dupa patru luni de temnita, privind spre movila care ii despartea privirea de crucea ridicata pe peticul de pamant insangerat. 

Parea mai liber ca mine, cel ferecat de gandul ca s-ar putea sa fuga atunci cand vede microfonul, ceea ce s-a intamplat imediat cum am oprit masina. Atunci cand l-am vazut ca intra intr-o camera din spatele curtii, mi-am zis ca imi pot ineca intrebarile in norii mari de praf de pe ulita si ca nimeni si nimic nu-l va aduce in fata camerei de luat vederi.

Din casa vecina, o femeie trecuta de 60 de ani a venit spre mine si colegul meu, vorbindu-ne despre Radu, pe care il stie de cand era mic, atunci cand l-a "despaduchiat".

"De cum am aflat de ce s-a intamplat cu Marcela, am stiut ca el e criminalul!", a marturisit femeia, de altfel singura din sat pe care nu am auzit-o vorbind despre frica.

Am strigat cateva minute bune, rezemat de gardul casei, insa fara sorti de izbanda, mai ales ca barbatul intrase intr-o camera aflata in spatele curtii. Crezand ca ma aude, i-am promis ca nu va fi inregistrat si ca, daca isi va dori sa vorbeasca cu mine, voi lasa telefonul si microfonul in masina. Degeaba!

Dupa ce mai m-am invartit pe langa gard, timp in care localnica imi povestea cum sotia ucigasului i-a gatit gogosi acum cateva zile, am observat ca usa camerei in care se afla Radu Baboi era foarte aproape de grajdul din gospodaria alaturata. Fara sa stau pe ganduri, i-am cerut voie femeii sa ma lase sa ajung acolo, ba chiar sa ma si insoteasca, gandindu-ma ca impreuna il putem convinge sa raspunda la cateva intrebari.

Nu a ezitat nici macar o secunda si m-a condus in acel loc, mergand pe un culoar ingust, plin de balarii, delimitat de peretele casei si gardul de sarma al vecinului acuzat de crima. 

Dupa o alta serie de strigate si cu asigurarea ca nu va fi filmat sau inregistrat audio, Radu a iesit, insa nu inainte de a-mi cere, printr-o fereastra intredeschisa, sa imi desfac camasa, banuind ca as avea "microfoane de alea cu fire". Am facut si asta, spre uimirea femeii care ma insotea.

Avea o privire tenebroasa si un zambet usor. Parea de sticla, insa nelinistea i se citea in frecusul continuu al palmelor si in ochii care clipeau necontrolat. Raspunsurile lui, trebuie sa recunosc, m-au lasat perplex. Figura nu imi prezenta o persoana capabila de astfel de replici.

Redau din memorie dialogul la care a fost martora si femeia care locuieste langa casa ucigasului:

- De ce ai ucis-o?

- Eu nu am omorat pe nimeni. Nu eu am ucis-o.

- La reconstituire ati recunoscut ca ati ucis-o, ati si povestit cum…

- Sunt nevinovat, suntem nevinovati. Ne-au batut si a trebuit sa spunem asa.

- Cainele-politist v-a gasit, dupa urme…

- Dupa doua zile…

- Nu ti-a fost mila sa o lovesti cu scandura in cap. O cunosteai…

A ezitat, mi-a raspuns dupa cateva secunde.

- Ti-am zis ca nu am omorat-o. Da, normal ca o stiam. Am si lucrat cu sotul ei…

- Sustii ca sunteti nevinovati si ca v-a fost pusa in carca crima de anchetatori. Pai de ce voi? Banuiesc ca nu sunteti singurii din sat care au mai avut probleme cu legea. Liberi, liberi, dar totusi ati stat 4 luni dupa gratii.

- Gura lumii ne-a dus in puscarie. Oamenii din sat…

- Gura lumii?

Intervine localnica, injurandu-l si numindu-l "criminal si nenorocit". Dupa ce am rugat-o sa se linisteasca, desi am inteles-o, am continuat.

- Cum ati primit vestea eliberarii?

- Stiam ca o sa fiu liber. Nu am facut nimic. Sa vedem analizele…

- Ce analize?

- Pai se fac probele ADN la Bucuresti. Pe alea le asteptam si o sa vedem atunci. Cand o sa avem hartia la mana ca suntem nevinovati, o sa vorbim.

A vrut sa intre in casa, ba chiar mi s-a parut ca l-a strigat cineva.

- Ce faceai in noaptea aceea?

Se intoarce si raspunde prompt:

- Nu am iesit atunci doua zile din casa. Doua zile…

- Dar ceilalti au omorat-o? Prietenii tai. 

- Eu vorbesc in numele meu. 

- Pai ai zis "suntem nevinovati"?

S-a blocat.

- Da, nu am omorat-o. Ne-au batut, ce vreai sa spunem? 

- Adevarul? Nu v-ati gandit cand ati lovit-o ca avea doi copii?

A devenit nervos.

- Pai eu am zis ca nu… Nu ne eliberau daca eram vinovati.

- Inca nu ati fost trimisi in judecata. Asta nu e sentinta finala.

- O sa vedem. Mai e.

- Oamenilor din sat le este frica ca ati fost eliberati.

- Eu nu o sa omor pe nimeni. 

S-a apropiat de gard, moment in care am facut cativa pasi in spate, iar apoi a zambit si a intrat in casa.

Nu dau sentinte, caci asta este datoria judecatorilor, insa nu pot sa nu spun ca am avut sentimentul ca vorbesc cu un bolnav psihic. Si-a masurat fiecare cuvant si imi dadea impresia ca imi recita o poezie. In ochii mei, fara tagada, e vinovat.

L-am mai intrebat de judecatorul care i-a eliberat si despre cum a decurs sedinta. A refuzat categoric sa imi raspunda. 

Eliberati dupa patru luni de la crima

Curtea de Apel Galati a hotarat, vineri, ca cei patru tineri de etnie roma, cu varste cuprinse intre 18 si 27 de ani, care au ucis-o cu bestialitate pe Marcela Stoian, de 40 de ani, mama a doua fetite minore, pe o ulita laturalnica din comuna Gradistea, la sfarsitul lunii februarie, sa fie eliberati din Arest si sa fie cercetati sub control judiciar. Criminalii au participat la reconstituire, la doar cateva zile dupa ce au fost prinsi, si si-au recunoscut fapta.

Astfel, desi, saptamana trecuta, Tribunalul Braila a prelungit masura arestului preventiv, ucigasii au contestat decizia, iar judecatorii galateni au considerat ca acestia se pot plimba liberi prin localitatea in care au semanat teroare, avand doar obligatia de a nu se apropie de rudele femeii pe care au omorat-o cu o scandura si de alti martori din dosar.

Au lovit-o in nestire, pe rand, cu scandura, in cap

In urma cu 4 luni, Marcela Stoian, in varsta de 40 de ani, mama a doua fetite minore, a fost gasita fara suflare, intr-o balta de sange, pe marginea unei ulite laturalnice din localitatea Gradistea, chiar de catre sotul ei, care, ingrijorat ca femeia intarzia prea mult la serviciu, a plecat sa o caute. Dupa patru zile de la omor, politistii au reusit sa-i identifice si sa-i retina pe ucigasii Marcelei: patru tineri de etnie roma din localitate, cunoscuti ca scandalagii si analfabeti, toti rude intre ei.

Barbatii, cu varste cuprinse intre 18 si 27 de ani, au fost dusi de oamenii legii la locul crimei, unde acestia au aratat cum, in seara zilei de 23 februarie, au omorat-o cu bestialitate pe femeie.

Din spusele acestora, dupa o zi intreaga "udata" cu alcool, cand au ramas fara bani si dupa ce Soarele a apus, au decis sa o jefuiasca pe "tanti Marcela", asa cum ii spuneau femeii care detinea un magazin alimentar in Gradistea. Si-au pus in cap sa o ucida si sa se faca nevazuti cu geanta pe care o credeau burdusita de bani, dupa cum chiar ucigasii sustin.

Stiau la ce ora inchide Marcela magazinul si mai stiau si drumul pe care aceasta, de 15 ani, mergea spre casa. Au pus la cale planul bolnav, au rupt o scandura dintr-un gard, au asteptat-o pe Marcela ascunsi in boscheti, in dreptul unui teren viran, iar cand femeia a trecut prin dreptul lor, s-au napustit asupra ei si au inceput sa o loveasca in nestire, pe rand, cu sipca, in cap. 

Cand victima si-a dat ultima suflare, i-au furat poseta si au fugit. Ajunsi intr-o zona luminata, cei patru s-au oprit sa cerceteze poseta si sa vada ce prada au obtinut, facandu-se nevazuti cu cei 100 RON.

Dupa ce au aruncat poseta in curtea unui localnic, au luat banii si s-au intors la casele lor. In zilele care au urmat, in timp ce comuna era impanzita de politisti si criminalisti, ucigasii si-au continuat programul pe care il aveau in mod normal, fara sa dea de banuit nimanui ca ei sunt faptasii. Dupa 3 zile de cercetari, au fost prinsi insa de oamenii legii, toti patru recunoscand fapta. 

La reconstituire, a fost nevoie ca actiunea procurorilor sa fie supravegehata de mascati pentru ca multimea furioasa sa nu-i linseze pe autorii crimei.

Comentarii

comentariu

About the Author