Published On: mar, Dec 9th, 2014

Revolta unui brailean din Anglia, tepuit de romani: Romanii asa sunt ca neam. Sa iti ia banii, sa te fure!

Share This
Tags

AngliaMarian, in varsta de 43 de ani, stabilit de ceva vreme in Anglia, nu vrea sa mai auda de conationalii sai, fugind atunci cand intalneste alti romani. Si asta dupa ce 99% dintre cei pe care i-a intalnit, de cand se afla in Londra, l-au tras pe sfoara, i-au luat si camasa de pe el, asa cum spune o vorba romaneasca, si i-au facut numai probleme. Primul care l-a dezamagit a fost chiar prietenul sau din copilarie. Au urmat apoi altii si iar altii.

Braileanul se declara dezamagit de aproape toti romanii pe care i-a intalnit in Londra. De la inceputul anului, de cand a ajuns in Anglia, spune ca a avut ghinionul sa intalneasca doar conationali cu suflet rece care i-au facut numai greutati. Marea dezamagire a venit, culmea, chiar din partea prietenilor sai. 

Un material publicat de Diaspora Romaneasca:

„Am venit in Londra impreuna cu un prieten din Romania, la un alt prieten din copilarie care se afla aici de mai multi ani. Eu aveam in tara o firma de reparat calculatoare, dar si de retele de internet pe care le montam pe la licee, pe la scoli sau pe la diferite institutii. Plus ca ma ocupam si de retele. Configurari de routere, swich-uri si tot felul de lucruri din astea. Am lucrat multi ani la RDS. Am vorbit cu prietenul asta al meu pe Skype si l-am intrebat care este treaba prin Londra. El lucra la o firma ca si painter. Mi-a spus ca daca vin, ma ajuta cu munca, ma poate duce la el la job si ca pot castiga o mie de lire pe luna. Am zis sa incerc, pentru ca oricum in Romania era din ce in ce mai greu. Am inchis firma in tara si am venit aici. Vorbisem deja din tara de chirie si trimisesem si bani. Aici lucrurile s-au schimbat radical inca de cand am ajuns. Nici macar nu a mai venit sa ne astepte la aeroport. Ne-a asteptat sotia lui intr-o statie de metrou din centrul Londrei. Noi, pentru ca mai venisem cu un prieten, nici nu stiam cum sa ajungem de la aeroport la statia de metrou. Ne-am descurcat pana la urma, cu chiu, cu vai. Femeia ne-a dus intr-o casa unde mai locuiau si alti romani si pentru care platisem chiria in avans din tara si ne-a lasat acolo. Sotul ei, adica prietenul meu din copilarie, nici la telefon nu mi-a mai raspuns de atunci. Plus ca stiam ca acolo unde voi locui nu va mai fi necesar sa platim si depozit… pana ne revenim cu banii si incepem munca. Da’ de unde! Cum am ajuns, ne-a cerut 300 de lire depozit. Apoi ca sa ne faca National Insurance Number, ne-a cerut bani, cate 75 de lire de fiecare. Prin multe peripetii am trecut, pentru ca apoi am aflat ca Number-ul este gratuit. Noi eram doi in camera aceea. Am platit intr-o luna si jumatate 1.800 de lire: Council Tax, curent, gaz, cica sa platim pe tot anul. Am dat si depozit, desi prietenul meu imi confirmase ca a aranjat el lucrurile si nu trebuie sa platim mai nimic. Doar chiria. Dupa ce am plecat de acolo, am stat apoi cu niste tigani din Ploiesti. M-au disperat. Vineri seara: muzica, bautura. Sambata seara: muzica, bautura. Nu era vina lor ca eu munceam si in weekend. Nu puteam sa comentez nimic. Fumau marijuana si alte droguri. Mie nu mi-a placut asa cev”, ne povesteste Marian.

–––––––––––––
„Am ramas uimit si raman uimit in continuare de halul in care se poarta romanii cu romanii. Numai informatii false, numai sa te pacaleasca, numai sa iti ia banii, va zic sincer. Cred ca am schimbat in patru luni de zile patru case. Peste tot a fost asa. Prietenul la care am venit nici nu a mai raspuns la telefon. Prietenul cu care am venit nu a mai vorbit cu mine, dupa ce l-am ajutat sa isi gaseasca de munca. In ultima casa in care am stat, tot cu romani, unde platisem si depozit si facturi, mi s-a spus ca in trei zile sa dispar, fara niciun motiv. In acel moment, eu mai aveam doar sase lire in buzunar.”

Marianndespre peripetiile pe care le-a avut cu romanii din Londra

–––––––––––––

In urma cu cateva luni, Marian a plecat din Londra. Nu de placere, ci de nevoie. Se pare ca, de atunci, soarele a rasarit si pe strada lui.

„Eram disperat, nu stiam ce sa fac atunci cand am fost dat afara din casa. Am sunat o colega din tara care mi-a spus ca fratele ei este in Northampton. Daca ma credeti, nici nu stiam ce este acest Northampton. Nu stiam ca este un oras. Habar nu aveam. Colega din tara i-a dat numarul meu de telefon si baiatul m-a sunat si mi-a spus ca ma poate ajuta”, ne spune Marian.

Pana sa se intalneasca cu acesta, Marian a trecut prin momente de cosmar: „Daca va zic prin ce am trecut si pe acolo. Dupa ce m-a sunat si mi-a spus sa vin in Northamton ca ma ajuta el, eu am ajuns in gara, mi s-a rupt si valiza, plus ca imi faceam griji ca nu stiam nimic de el, nici cum arata. Cand am ajuns pe peron, l-am sunat si nu raspundea la telefon. Ma gandeam ca o sa mor pe acolo pentru ca nu mai aveam niciun ban. Dar eu il sunam pe el si el pe mine, si din cauza asta nu reuseam sa vorbim. Stateam asa pe pasarela si nu stiam ce sa fac. Bani sa plec acasa nu aveam, bani sa raman aici nu aveam si am zis asta e… stau pe pasarela aici si ma gandesc ce sa fac. Cand acolo, imi suna telefonul. Era el. Cand l-am vazut, parca mi-a luat Dumnezeu cu mana grijile. M-a dus in casa unde statea. La inceput am dormit intr-o camera, cat o debara de la noi de la bloc, trei saptamani am dormit apoi pe un scaun. Nu era loc. M-am chinuit, dar pana la urma, am razbit si sunt bine. Acum stau in casa cu niste indieni. Nu am treaba cu ei, nu au treaba cu mine, eu imi vad de camera mea, ei isi vad de ale lor. Intre timp am luat Number-ul, am luat CSCS Cardul, m-am informat, pentru ca aici informatia este cea mai importanta. Dar nu mai intreb niciodata romanii, ci doar englezii. Am invatat singur pentru testul CSCS si din luna mai lucrez la aceeasi companie. Vor incepe o noua lucrare in New Castle si mi-au spus ca ma vor lua cu ei, pentru ca au vazut ca sunt muncitor. Eu sunt labour, dar fac de toate. Ii ajut si pe electricieni, si pe fixeri, pe toti din site”, a mai precizat barbatul.

De cand locuieste in Northampton, Marian spune ca viata lui s-a schimbat radical. Insa tot nu vrea sa mai aiba de-a face cu romanii. Daca ii intalneste, ii ocoleste.

„Viata in Northampton este mult mai ieftina. Este mult mai bine. Si nu mai vreau sa aud de Londra absolut deloc. E foarte scump tot. Si am avut numai experiente jalnice. Cu prietenii, cu banii, cu chiriile. Plus ca la un moment dat cand locuiam in Londra, m-a ajutat cineva sa imi gasesc de munca. Primeam cate 50 de lire pe zi, dar 10 trebuia sa ii dau celei care imi gasise jobul. 10 lire cheltuiam pe transport si mai ramaneam si eu in buzunar cu 30 de lire. Aici, in Northampton, lucrez la o companie mare, sunt platit bine, imi place si ma inteleg bine cu colegii. Platesc cate 85 de lire pe saptamana chirie. Este intr-adevar o camera dubla, este cam scump, dar macar sunt singur, pentru ca indienii cu care stau abia ma intalnesc. Eu nu vreau sa mai aud de romani, mi-a ajuns”, marturiseste braileanul stabilit in Anglia.

–––––––––––––
„Am stat sase ani in Italia, am prieteni si italieni si romani, dar aici nu se merita sa te bagi in seama cu romanii. Toti sunt pe facut rau. Eu nu vreau sa mai aud de romani in Anglia. Or fi si oameni buni, dar eu am dat in mare parte numai peste… panarame. Am stat sase ani in Roma si nu era asa. Ma mira faptul ca aici sunt mai multi bani ca in Italia si nu ar trebui sa fie atata ciuda si rautate. In Roma munceai pentru 50 de euro pe zi, castigai in jur de 250-300 de euro pe saptamana. Dar toata lumea era prietena cu toata lumea. Aici nu! Aici nu stiu cum sa te mai tepuiasca. Sa iti ia banii! Sa te fure! Sa te stoarca de tot!”
–––––––––––––
Cat despre viitor, Marian spera ca la un moment dat, va putea totusi sa isi faca meseria. Acum s-a linistit, munceste si in continuare evita romanii…

„Eu am venit aici doar sa muncesc. Imi pare rau ca nu pot sa fac ceea ce sunt capabil. Am nevoie de calificare. Am sunat la cei care se ocupa cu astfel de diplome si le-am spus ca vreau sa ma duc doar la examen, ca nu am nevoie de curs pentru internet network, dar am aflat ca ma costa 800 de lire. Cand o sa ii am… o sa dau examenul si sunt sigur ca va fi bine”, incheie braileanul.

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-