Published On: lun, Iul 21st, 2014

Iadul din Braila: 4000 de persoane inchise in lagar. Stateau la coada, in frig si in ploaie pentru a primi bataie. In timpul batailor, li se canta “Vesnica pomenire”

Share This
Tags

scoala parasita*Cei ce mai ramaneau in viata, pana la lasarea noptii, erau dusi in carcera, iar trupurile celor ramasi fara suflare erau aruncate in gropi comune

Primavara anului 1952. In cei mai aprigi ani ai terorii comuniste, in Insula Mare a Brailei, departe de asezarile umane importante, pe actualul teritoriu al comunei Frecatei, autoritatile infiinteaza colonia de munca de la Salcia. Denumirea oficiala insa nu a reusit sa acopere ororile, abuzurile si tragediile de neinchipuit, intamplate acum mai bine de jumatate de secol, in numele comunismului, intr-un colt al judetului Braila-astazi uitate, pe nedrept.

Infobraila.ro va prezinta, in serial, marturii zguduitoare,  informatii nepublicate pana in ziua de astazi in presa locala si povesti de viata terifiante, care dovedesc, fara echivoc, ca lagarul Salcia a fost  unul dintre cele mai oribile fragmente din istoria represiunii comuniste din Romania. Infobraila va publica si numele celor vinovati de cele intamplate in anii ’50, tortionari si comandanti ai coloniei de munca.

De-a lungul Dunarii Vechi, la Salcia, mai intai detinuti de drept comun, apoi detinuti politici cu “origini nesanatoase”, si-au gasit sfarsitul sau au ramas marcati pe viata, fizic si psihic, intr-un experiment criminal de distrugere a fiintei si demnitatii umane.

La inceput, lagarul functiona cu aproximativ 200 de detinuti de drept comun, ca apoi, in doar cateva luni, sa ajunga la 4000 de persoane inchise. In perioada  iunie 1952-martie 1953, la Salcia, au murit peste 60 de detinuti, ucisi in cele mai oribile moduri, fiind  ingropati de vii, torturati, calcati sub copitele cailor sau impuscati.

Numerosi preoti, si chiar ierarhi, ortodocsi au fost inchisi sau si-au pierdut viata in lagar, pastrandu-si credinta in adancul sufletului si gasind puterea de a se ruga, printre numeroasele batai si munci grele, devenind astfel sfinti martiri ai inchisorilor comuniste.

Povestea, pe care o vom detalia in urmatoarele articole, a ieromonahului Emilian Gatu de la manastirea Polovragi din Oltenia este mai mult decat edificatoare. Emilian Gatu moare in anul 1961, la Salcia, si este aruncat intr-o groapa comuna.

Conditiile din lagar erau inumane, iar marturisirile despre bataile primate de detinuti, in timp ce li se canta “Vesnica pomenire”, creioneaza o imagine apocaliptica a ceea ce s-a intamplat in acel loc, deloc exagerata, poate chiar incompleta.

Arhimandritul Sofian Boghiu, fost staret al manastirii Antim si unul din marii duhovnici ortodocsi, inchis in lagarul Salcia, descria astfel timpul petrecut la Salcia: “A doua zi, dimineata, incolonati cate cinci, cu sapele in spate, ne-au scos la prasit porumbul, intr-un mare lan de porumb, paziti de militieni. Slabiti cum eram, abia miscam sapa. Cand eram la celula, nu aveam voie sa lucram nimic. Aici, munca fortata. Nu aveam voie sa ne mai odihnim, sprijinindu-ne in sapa, ca de obicei. Trebuia sa prasim mereu. (…)Seara, incolonati cate cinci, faceam calea intoarsa, la dormitor. In baraca lunga si larga, cu paturi suprapuse, pentru 1000 de oameni, cu tinete deschise, in timpul noptii aerul devenea greu de respirat. Aveam bucuria ca in ziua urmatoare, la munca, vom respira din nou aer curat.”

In timpul iernii, detinutii erau scosi, aproape dezbracati, in picioarele goale, pentru a munci, iar dupa ore intregi in frig, erau batuti crud, ba chiar erau pusi sa stea la coada pentru a primi bataie. Desi suna mai mult decat inuman, aceste scene au avut loc la Salcia.

Detinutii erau nevoiti sa stea ore intregi, in picioare, la coada, istoviti de munca, flamanzi, fie ca ploua sau ningea. Si asta pentru a primi bataie.

Persoane batrane, bolnave, aflate in agonie, erau scoase de tortionari in ploaie, de dimineata pana seara, pana la epuizare, la instructie si pusi sa alerge sau sa faca flotari. Cei ce mai ramaneau in viata, pana la lasarea noptii, erau dusi in carcera, iar trupurile celor ramasi fara suflare erau aruncate in gropi comune.

Intregul proces de exterminare, la care au fost supusi chiar si studenti si elevi, s-a conturat in jurul constructiei digului care a inconjurat Balta Brailei, in dorinta comunistilor de a o transforma in zona agricola. Aceasta reusita, platita cu sangele detinutilor de la Salcia, a reprezentat unul din marile „succese” ale comunismului.

In articolele urmatoare vom publica detalii infioratoare despre crimele ce au avut loc in cel mai salbatic lagar de exterminare din Romania, dar si povestile de viata ale victimelor si tortionarilor acestora, intr-un demers de reparatie morala fata de ceea ce s-a intamplat la Salcia, pe teritoriul judetului Braila.

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-