Published On: vin, Mai 23rd, 2014

Invatam din victorii dar mai ales din infringeri. E bine macar ca HC Dunarea are medalie!

hc dunarea braila8 mai. Ziua in care scriam cronica pe care mi-am dorit-o din totdeauna "Avem medalie". Multi dintre suporterii echipei nu au crezut asta. Avem aceeasi echipa de doi ani, cu cateva schimbari pe pivot si pe extreme. Am pierdut, din cauza prostiei unora, cel mai bun pivot pe care l-am avut vreodata, Lobach, iar asta s-a vazut din primul meci jucat fara ea. Avem tinere talentate dar si talentul trebuie slefuit. Dar nu, nu crestem tineri! Stam in/la mana unor mercenare (nr. mercenar: persoana care, pentru bani sau pentru unele avantaje materiale, face orice fel de servicii) care joaca individual, desi handbalul e un sport de echipa. Avem unul dintre cei mai buni interi din tara, care vine din generatia tanara.Din pacate nu stim ce sa facem cu el. Ne intrebam de ce Perianu nu e in forma maxima, de ce nu marcheaza sau de ce nu isi pune calitatile in valoare. Pai imi aduc aminte de jocul de la Bacau din urma cu doi ani in care mezina a condus echipa spre victorie. Atunci Bebe era un copil iar incet, incet a crescut. Din pacate, a crescut in umbra altor jucatoare, de la care nu a avut ce invata. O sa vina vremea in care Bebe va spune pas Dunarii Braila, iar asta din simplu fapt ca nu este jucata de colegele ei. Oferte are destule si bune, dar "nu o dam decat la Gyor" (ca sa citez pe cineva). Avea sansa sa joace la anul in Liga Campionilor, insa mandria de braileanca dar si a conducatorilor, a facut-o sa ramana acasa. Acum, pe final de sezon, mandria a fost calcata in picioare. Ma uit la evolutiile ei de la nationala, acolo unde este jucata cum trebuie de Bradeanu sau Marin, dar la HC Dunarea rar vezi un asemenea joc. Nu,nu ii ridic statuie lui Bebe, mai are multe de invatat.

HC Dunarea Braila are echipa in reconstructie de vreo doi ani insa, mereu am fost acolo, langa podium dar abia anul asta am urcat pe el. Responsabili sunt multi de acest rezultat, laudele in schimb le primesc doar unii.

In sezonul regulat 2013-2014 pe banca celor de la HC Dunarea au stat trei antrenori, fiecare cu trecutul lui, cu rezultate lui dar cel mai important, toti pentru o singura echipa.

Cristi Preda a obtinut cu Dunarea Braila 6 victorii (Bucuresti, Zalau, Brasov, Craiova, Deva si Constanta) 2 infrangeri(Roman si Cluj) si un egal (Valcea), in total 19 puncteViorel Alexandru nu a stat decat trei meciuri pe banca Dunarii, obtinand o victorie (Ploiesti) si 2 infrangeri (Baia Mare si Bucuresti), in total, 3 puncte. Alexandrina Soare a prins 10 meciuri din sezonul regulat pe banca Dunarii dintre care a obtinut 6 victorii (Roman, Cluj, Deva, Constanta, Valcea si Ploiesti), 3 infrangeri (Zalau, Brasov, Baia Mare) si un egal (Craiova) in total 19 puncte. Concluzia dupa un sezon regulat: "Sanda imparte medalia cu Preda"( si poate le dai cate o parte si celor care te-au ajutat sa o iei)

Dar sezonul regulat nu a contat, cel putin asa ar spune unii. A urmat apoi un cantonament de zeci de milioane la Cheile Gradistei ca sa vina umilinta (sau esecul premeditat) din Cupa Romaniei. Abia atunci am inteles faptul ca nu ne intereseaza Cupa Romaniei si ca ne batem la medalie. Da, echipa a avut doua meciuri cu Roman, cele mai importante din sezon, in care orice brailean simplu striga de fericire la fiecare gol. Atunci am vazut handbal, sportul acela frumos pentru care toti brailenii vin la meci, incununat cu egalul de la Roman. Orice om de pe planeta asta, care se uita la meci, si-a dat seama ca ceva e putred la mijloc. Stiam de mai bine de doua saptamani inaintea meciului cum stateau treburile:"Sanda, nu te mai agita, stim cu totii ca faci egal la Roman si ai medalie", spunea un oficial la meciul cu Roman, de acasa. Culmea este ca la pauza meciului, primesc un telefon de la o persoana din "fenomen" care imi spune rezultatul final. Sunt inca mica pentru asemenea "jocuri de culise" dar fie ca vreau, fie ca nu vreau eu informatia circula si uite asa ajung si la mine unele lucruri care nu sunt stiute decat de "specialisti".

Astazi, am ajuns sa primesc multe cuvinte "de bine" de la multa lume din tara. La inceput m-am consumat acum in schimb am devenit imuna la aceste cuvinte. Am ajuns sa primesc mesaje prin altii si sincer nu le vad rostul.

DA, Braila are medalie de bronz. Cum a obtinut-o conteaza mai putin. Ca spun eu sau altii lucrurile din culise e nesemnificativ pentru unii atata timp cat echipa este pe podium.

Am ajuns si in final 3, cu Baia Mare si Brasovul, doua echipe care au demonstrat ca au ce cauta la "masa bogatilor", noi, in vizita prin salile polivalente din ambele orase. Am intalnit Brasovul acasa, acolo unde greu a mai castigat Corona. Fetele Alexandrinei Soare au iesit subit din forma buna, au clacat si s-au facut de ras in fata suporterilor. Am vazut atunci Polivalenta impartita in doua. Cei din colt, reintorsi dupa un an si jumatate, s-au multumit cu medalia si nu au criticat jocul jalnic al echipei din acea partida. In coltul opus se aflau cei dornici sa vada un handbal de calitate, prestat si de Dunarea. Din pacate, nu au vazut asa ca s-au rezumat la huiduieli, la a-i cere demisia lui Soare sau la a critica jucatoarele. Nu sunt de partea niciunui colt, sunt neutra, o sa raman asa iar cronicile vor fi strict despre meci, ca si pana acum.

Toti cei care m-au intrebat inainte de meci cum cred ca se va incheia partida le spuneam sigura: "castigam". Din pacate am ajuns sa scriu la final "Macel in Polivalena". Scriam si nu credeam ceea ce scriu, nu erau nervi, nu erau lacrimi ci era mai degraba rusine. A fost primul meci, din Polivalenta din Braila dar si din deplasarile facute cu echipa, la care mi-a fost rusine de rusinea lor. Am trecut peste si am realizat faptul ca nimic nu mai era de facut. Dunarea Braila se pare ca se multumeste doar cu medalia de bronz, iar "forma buna" din meciul cu Roman a fost un simplu "accident". Mi-am dat seama atunci ca handbalul s-a jucat in alta parte, nu pe teren si am vazut si ceea ce trebuie schimbat la echipa. As incepe cu cei din conducere care intreabau "cat e cafeaua" si cand auzeau pretul nu mai vroiau, cu cei care nu sunt in stare decat sa zica "Da" si atat. Tin sa ii multumesc Alexandrinei Soare, ca simplu brailean si apoi ca sustinator al echipei, pentru medalia obtinuta in acest an, dar la fel vreau sa ii transmit public, fara sms-uri sau telefoane date altora ca e cazul sa faca ordine la echipa, si sa inceapa cu ea si apoi sa treaca la jucatoare. As continua cu "experimentatele" si le-as transmite public, nu prin sms-uri, faptul ca handbalul e un joc de echipa si ca ele nu mai au loc la nationala, asa ca nu e cazul sa traga atat pe ele. "Horjea, mingea se da si in stanga portarului nu numai acolo unde stii ca se duce de fiecare data aparatorul". La inceput am criticat-o pe Ada Moldovan dar acum tin sa ii multumesc pentru simplu fapt ca a spalat din rusinea Brailei la ultimul meci cu Baia Mare. La Farcau nu ai ce sa comentezi, a fost cea mai constanta jucatoare de pe teren. De partea cealalta, Czeczi a fost o dezamagire pentru toti la inceput dar s-a integrat si a avut o evolutie pe alocuri mutumitoare. De Bebe nu am ce sa spun, va venii cu siguranat ziua in care voi scrie textul "Perianu paraseste Dunarea Braila". Daca ajung sa mai comentez si postul de pivot, post care nu exista la HC Dunarea de cateva sezoane, as cade in penibil. Repet, oare cum a plecat Lobach? Raspunsul mi-l dau chiar eu. Dintr-o prostie.

Acum nu mai avem de asteptat decat mare zi in care echipa va primii medaliile. Sambata, 31 mai, de la orele 14.30 are loc ultima partida din acest sezon, la finalul careia HC Dunarea va fi medaliata. Voi fi acolo, in colt sustinand echipa asa cum am facut-o mereu, pentru performanta obtinuta, le voi incuraja si apoi voi lua si eu vacanta cu ei. Sper ca perioada de pauza sa fie un sfetnic bun pentru cei din conducere, sa faca transferuri reusite, sa schimbe ceva, in bine, la echipa pentru ca altfel, sezonul viitor va plange un oras intreg pentru esecurile usturatoare ale echipei.

Nu ma consider o specialista in handbal. Am legat prietenii cu oameni din fenomen si asa am ajuns sa inteleg sportul cu mingea mica. De multe ori am impresia ca port noroc echipei dar noi, ca ziaristii sportivi, avem des credinta ca putem marca sau apara goluri de la masa presei. Nu vreau sa spun ca asta inseamna ca le impingem de la spate pe jucatoare, victoriile sunt doar ale lor! Din infrangeri mai preluam si noi, sa poata sa respire si ele un pic… Doar cu conditia insa sa fie dedicate total acestui oras care le sustine si nu sa rada superior cand adversarele le administreaza cea mai rusinoasa infrangere din ultimii 20 de ani!

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-