Published On: joi, Apr 17th, 2014

Vernisaj inedit la Centrul Cultural Nicapetre

3079_100195595287_5267981_nMuzeul Brailei va invita joi, 17 aprilie, incepand cu ora 17, la deschiderea expozitiei de sculptura, pictura si fotografie IMOR(T)ALEZIUNI, la Centrul Cultural Nicapetre, strada Belvedere nr. 1.

Protagonistii evenimentului sunt doi autori: artistul vizual Traian Tamuris, care interogheaza procesul creatiei, jalonand etapele realizarii portretului Sfantului Ierarh Andrei Saguna, amplasat la Apateu in Ungaria si fotograful Cernica Nistor Dragos, care mediteaza asupra existentei, imortalizand secvente ale acesteia.

In argumentul expozitiei, Traian Tamuris precizeaza: „Aici sunt LEZIUNI reprezentate in limbaj volumetric, ordonate dupa trasee geodezice, echidistante formei concrete. Dublez prin palpare si gand pentru a obtine o alta forma, aidoma originalului. Copia se materializeaza cu precept de unic. Este dublura oricand gata de a fi original. Pe aceasta dublura originala orice interventie este originala, dar aparitia secunda o reduce la statutul de copie. Sculptez in pozitivul copie. Acest secund imbracat in unicitate este coaja oului genezei unei alte copii originale. In acest invelis va salaslui bustul in forma metalica: o alta copie a originalului din ipsos care e copie a pamantului. Pe forma metalica aplic inciziile finale – semne ferme –, culoarea si patina. Pictez sculptura. Primul gand a fost copiat de atatea ori, obtinand un original. Este un act IMORAL, dar tehnic necesar. Fluid transpus in fluid, IMORTAL”.

Cernica Nistor Dragos a declarat in ceea ce priveste vernisajul: „Deunazi am observat ca timpul s-a pus pe trecut. Am luat trecutul si l-am asezat peste timp, in fata timpului. In acest fel, oricat ar incerca timpul sa treaca, imi va impinge trecutul inainte, in viitor, proiectandu-ma in atemporalitate. Numai ca totul se petrece in propria-mi existenta, in propria viata care este limitata, de unde se poate trage concluzia ca si atemporalitatea mea este limitata. Am hotarat astfel sa profit de atemporalitatea  propriei vieti. Cum? IMORTALizand-o. Asa au aparut ele, fotografiile. O fotografie delimiteaza timpul, e parte din timp, e viata; incepe cu ideea, continua cu reglarea parametrilor aparatului, urmeaza incadrarea, momentul exploziei creatoare a apasarii declansatorului si, in final, aparitia incipienta a photografiei, odata cu crearea delimitarii temporale care poate fi vazuta ca o LEZIUNE a timpului. Aceasta lezare limitata a timpului are caracter IMORAL.  Este o palma data trecerii timpului prin indecenta ideii de a-l leza. Deci, o photografie este imorala prin insasi natura ei si nu numai…”

Comentarii

comentariu

About the Author