Published On: mar, Apr 8th, 2014

MANDRU ca sunt BRAILEAN! Marele actor “Braila” a plecat suparat pe public si colegi

stefan mihailescuStefan Mihailescu Braila a venit pe lume la 3 februarie 1925, la Braila, mama lui fiind infirmiera. S-a nascut in casa bunicilor materni, dintr-o relatie de o noapte cu un medic care locuia in cartierul Lacul Dulce. Nu a avut o copilarie fericita, pentru ca mama sa era distanta si se purta rau cu el. A fost marcat pe viata si a suferit ingrozitor din cauza acestui lucru. I s-a deformat sufletul, toata viata a urat saracia. Era posesiv cu lucrurile sale, dar era si in stare sa daruiasca foarte mult.

Hamal, salahor, functionar

Absolvent al cursului primar, in 1936 se inscrie la Liceul Industrial din Braila, pe care-l termina in 1940.

Din 1944 intra in miscarea artistica de amatori. Copil sarac, a inceput sa munceasca de la 16 ani si a fost pe rand hamal, salahor, functionar. Ii placea sa vada multe filme americane.

 „Mi-era asa de aproape jocul lor, al actorilor americani, ca voiam sa fiu si eu acolo. Aveam 14 ani si-am vrut sa ajung in America. Daca ajungeam, era bine”, spunea intr-un interviu Stefan Mihailescu Braila.

Se inscrie la Conservatorul „G. Cavadia”, pe care l-a terminat in 1947. Dupa aceea a fost angajat actor la Teatrul de Stat Braila, iar acolo erau doi Stefan Mihailescu si, pentru ca pe bunica lui o chema si Braila, si-a luat aceasta porecla, pentru a nu fi confundat cu altii.

Din 1949 pana in 1954, Stefan Mihailescu Braila a jucat la Teatrul "Maria Filotti", in spectacole ca "La Ilie bun si vesel", de Ion Damian, "O scrisoare pierduta", de I. L. Caragiale, "Poveste de dragoste", de Margarita Aligher, "Burghezul gentilom" de Moliere, "Badaranii", de Carlo Goldoni, "Nunta lui Kecinski", de Suhovo Kobalin si "Ultima ora", de Mihail Sebastian.

stefan mihailescu brailaIn 1950 se casatoreste cu Georgeta Rahtopol, iar in 1956 se transfera la Teatrul din Baia Mare. Are un baiat, Florin Mihailescu Braila, care astazi lucreaza in TVR.
Ocupa post prin concurs la Teatrul Giulesti din Bucuresti in 1957, care se numea atunci Teatrul Muncitoresc CFR.

La 19 ani fizionomia sa era deja bine formata. Nasul sau proeminent si conformatia chipului puteau sa determine parerea ca este evreu. La un moment dat a fost oprit pe strada de legionari, fiind convinsi ca este evreu.

S-a stins in uitare

Debuteaza in cinema in 1957, jucand cu o inegalabila maiestrie artistica, in cele mai reusite comedii din cinematografia romaneasca: "Ciocolata cu alune", "Pacala", "Nea Marin miliardar", "Elixirul tinereții".

"Bachus" din filmul "Secretul lui Bachus"din 1984, realizat de regizorul Geo Saizescu, a fost ultimul mare rol al lui Stefan Mihailescu Braila.

"Am lucrat cu cei mai buni actori ai timpului. Pleiada de aur. Pentru rolul lui "Bachus", l-am "ochit" inca de la inceput pe Stefan Mihailescu Braila. Era extraordinar! A studiat rolul si apoi a intrat perfect, din prima, in pielea lui "Bachus". Capata o privire de gheața care parca taia ca un laser", spunea Geo Saizescu despre actorul brailean.

Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romine, actorului Stefan Mihailescu-Braila i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romane „pentru merite deosebite in activitatea desfasurata in domeniul teatrului, muzicii si artelor plastice”.

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite in domeniul artei dramatice”.

Stefan Mihailescu Braila a fost si prezentator a numeroase emisiuni de teatru si divertisment la Radio si Televiziune.

A plecat suparat pe public si pe colegi

Georgeta Mihailescu Braila, sotia marelui actor: „Stefan era greu de suportat. Asta pentru ca a avut o copilarie trista. A fost un copil nedorit. Nu-l iubea nimeni. Asta l-a marcat toata viata. Cred ca era dificil si aiurit ca sa fie luat in seama. Eu eram cea cu care avea marile momente de adevar. Imi spunea totul. Inainte de a muri, cand a vazut ca nu vine nimeni sa-l vada s-a revoltat. Eu eram la biserica. Am venit si am vazut un morman de hartii rupte in mijlocul casei. «Ce-i asta?», «Dupa mine sa nu ramana nimic!», «Bravo, Stefane! Tu si Ludovic al XIV-lea!»… A fost protestul sau fata de indiferenta colegilor. El era suparat si pe public ca l-a uitat. Era o mare suferinta”.

Actorul a decedat la 19 septembrie 1996, in Bucuresti si a fost incinerat.

 

 

 

Comentarii

comentariu

About the Author

-