Published On: lun, Mar 31st, 2014

MANDRU ca sunt BRAILEAN! Desi a avut o situatie precara in familie, un brailean a ajuns o personalitate in lumea medicala

Mina MinoviciCunoscut ca medic legist si farmacist roman, Mina Minovici s-a nascut la Braila la 30 aprilie 1858, in familia Minovicilor, familie de vlahi macedoneni, originari din orasul Tetovo din Macedonia sarbeasca.

In Braila a urmat cursurile scolii primare si cursul inferior al gimnaziului. Situatia precara a familiei l-a determinat, insa, sa intrerupa gimnaziul si sa se inscrie la Scoala superioara de Farmacie, infiintata de doctorul Carol Davila in anul 1855. Aici a urmat trei ani de practica farmaceutica, ca bursier intern, apoi un stagiu de doi ani de practica la farmacia Petuzalis din Braila.

In urma decesului tatalui sau, tanarul Mina s-a ocupat de cresterea si educatia celor opt frati ai sai, dintre care alti doi reprezinta nume de referinta in stiinta medicala romaneasca: Stefan si Nicolae Minovici.

Ca student, in 1879, a fost numit de doctorul Davila preparator al cursului de chimie, iar in iunie acelasi an, prin concurs, a obtinut postul de farmacist extern al Eforiei Spitalelor Civile, "fiind clasificat al saptelea". Curand, Mina Minovici s-a inscris si la Facultatea de Medicina, terminand cursurile acesteia in anul 1885.

Ceea ce l-a introdus in lumea stiintifica pariziana a fost succesul primului examen de doctorat in medicina, in 1886, Mina Minovici obtinand astfel un „Certificat de Scolarité".

Incepand din 1896, Mina Minovici a fost autorizat sa tina un curs liber de medicina legala la Facultatea de drept din Bucuresti. Un an mai tarziu a fost numit suplinitor al catedrei de medicina legala, iar in 1899 a fost definitivat pe acest post. In 1890 a devenit membru fondator al Societatii de stiinte fizice, iar in 1909 a fost numit membru in Consiliul Sanitar Superior; din 1912 a indeplinit functia de director general al Serviciului Sanitar.

Ca una dintre cele mai proeminente personalitati din acest domeniu al Europei timpurilor sale, Mina Minovici si-a castigat acest renume cu greu, luptandu-se cativa ani sa iasa din situatia materiala precara pe care o avea.

Dintr-o scrisoare trimisa doctorului C. I. Istrati ne putem imagina ceea ce Mina Minovici a trait in acel timp: „ ceea ce am nu-mi este suficient […] am fost fortat, ca sa pot plati, sa renunt la a manca de doua ori pe zi, astfel ca mananc numai seara, iar diminetile iau o ceasca cu lapte care trebuie sa-mi tina pana seara. Si, dupa cum vad, aceasta o sa fiu fortat a o face din trei in trei luni. Pana in acest moment nu am avut nevoie de imbracaminte si tot nu-mi ajunge ce am. Frigul m-a zbarcit de tot. Toate acestea nu le simt in timpul zilei, nici chiar foamea, caci sunt ocupat cu lucrul, insa cand intru seara in casa ma demoralizez. In conditiile in care traiesc nu stiu cum o s-o duc."

Presupus vinovat de moartea unei profesoare

In cimitirul Bellu, la figura 65, se afla statuia Katalinei Boschott, sculptata de Raffaello Romanelli. Opera, comandata de un anonim, mai este cunoscuta si sub alte denumiri precum "doamna cu umbrela" sau "doamna in alb". Nu s-au gasit multe detalii certe despre aceasta doamna. Se stie in schimb ca ar fi fost profesoara de limbi straine si ca ar fi fost amanta lui Carol sau a lui George Assan. Sunt lucruri mai putin clare decat indiciile lasate in urma mortii ei. Pe mormantul de granit rosu scrie in limba franceza cu litere aurite: « Cet animal de médecin ma tuée! Herkulesbad – Mehadia 11-12 Août 1906” ("Animalul asta de doctor m-a ucis! Baile Herculane – Mehadia 11-12 August 1906"). Literele aurite au fost furate dupa revolutie ramanand doar urmele lor. Fraza mai sus mentionata indica fara retinere persoana vinovata de moartea ei. In acest context, daca statuia ar prinde viata, cel mai probabil ar arata cu degetul catre faptas, la cavoul Profesorului Doctor Mina Minovici (fig. 52) oarecum uimit. In plus cele doua personaje au fost contemporane. Katalina Boschott a murit in 1906, iar Dr. Mina Minovici a trait intre anii 1858-1933.

Un anonim a inregistrat marturisirile Katalinei referitoare la viitoarea ei moarte. Posibil ca aceasta sa-si fi tinut un jurnal secret. Personajul necunoscut a transformat informatiile vitale in indicii menite sa mustre vreme indelungata pe cel ce, prin metode necunoscute, a ucis-o.

La numai un an dupa pensionare, in ziua de 25 aprilie 1935, Mina Minovici a incetat din viata. Ultima sa dorinta a fost citata in aceeasi zi in fata familiei si a fostilor colaboratori:

„Oriunde voi muri, corpul meu sa fie adus la Institutul Medico-Legal, unde voi fi depus in capela. Serviciul religios se va face de un singur preot. Nu se va face nici un doliu. Nici un discurs. Nici o floare. Nici o parada. Voi fi transportat la cavoul meu din cimitirul Bellu cu dricul automobil. Sotia mea, care dispune de corpul meu, este rugata sa nu-mi calce ultima dorinta. Mina Minovici, 30 aprilie 1932".

Comentarii

comentariu

About the Author

-