Published On: mie, Mar 26th, 2014

MANDRU ca sunt BRAILEAN! Braileanul cu succes la actrite, dar cu slabiciuni in fata unei printese. Zdrobit de un camion, la 38 de ani

mihail sebastianPortretul celui care s-a nascut Iosef Hechter, fiu al unei familii de evrei din Braila, si a devenit mai tarziu Mihail Sebastian, se contureaza la intalnirea dintre evreitatea si romanitatea sa, pe care a reusit sa le armonizeze.

Il cunoaste de timpuriu pe Nae Ionescu, filosoful fiind seful comisiei sale de bacalaureat. Remarcat de Ionescu isi incepe activitatea la ziarul « Cuvantul » condus de filosof, in 1927. Face parte din Asociatia Criterion infiintata la Bucuresti unde ii are colegi printre altii pe Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Constantin Noica sau Haig Acterian.

Intelectual, evreu, si francofil

Activitatea sa de gazetar la „Cuvantul", „Rampa", „Revista Fundatiilor Regale" sau „Viata romaneasca", de pana in 1940, arata un intelectual al nuantelor, preocupat de modernitate, care vrea sa inteleaga lumea in care traieste. Inainte de intalnirea decisiva cu Nae Ionescu la „Cuvantul", in 1927, Mihail Sebastian publicase articole impotriva fascismului si a razboiului. Interesul pentru modernitate l-a apropiat de grupul „Forum", din care faceau parte Mircea Eliade, Mircea Vulcanescu sau Paul Sterian. Dar inainte de a pleca la Paris, cu o bursa de doctorat in Drept, tanarul iubitor al culturii franceze se distanteaza de misticismul colegilor de generatie.

 „Huligan" si scriitor

Insingurarea lui Mihail Sebastian ia proportii: este renegat de evrei, pentru ca doreste armonizarea cu valorile romanesti, si vanat de antisemiti. Marturia acestei conditii se afla in volumul „Cum am devenit huligan".

Sunt ani grei pentru intelectualul care nici nu se retrage total din viata publica, dar nici nu militeaza pentru vreo ideologie.
 

In 1940 , familia  Mircea si Nina  Eliade , dupa o escala la Paris , se instaleaza in capitala Angliei. “  Ii este dat sa priveasca de departe dezmembrarea , ciuntirea Romaniei si pierderea Transilvaniei de Nord, a Basarabiei si a Bucovinei, alungarea regelui, cucerirea puterii de catre generalul Ion Antonescu si a camarazilor sai legionari,  si proclamarea la Bucuresti a Statului National-Legionar.”
La 11 februarie 1941 , Nina si Mircea Eliade au parasit Anglia,  cu destinatia Lisabona.  La Londra, la Lisabona sau la Bucuresti,  Eliade este un  “ extremist de dreapta “ , antisovietic , antienglez, anti-democratiile aliate.

 

Mihail Sebastian si Marta Bibescumarta bibescu

Nu numai la Breaza, Lacul Rosu si Balcic fugea Sebastian de lume pentru a uita de greutati (cele financiare fiind destul de stringente). Loc “de refugiu”, fizic si spiritual, a fost si Corcova, localitate aflata in apropierea orasului Strehaia din judetul Mehedinti, unde bunul sau prieten, printul Antoine Bibescu, avea un domeniu de peste 2000 de hectare de pamant, aici revenind cu mare placere din numeroasele sale calatorii facute la Londra, Paris, Madrid sau in America.

Aceasta onoare de a fi oaspete de seama pe taramul fabulos de la Corcova i-o face Anton Bibescu lui Sebastian, in timpul razboiului cand este „exilat” la conacul printului. Daca in 1939 sta la Corcova doar doua zile, in 1943 ajunge aici de doua ori.

Desi nu s-au intalnit la Corcova, Martha Bibescu a fost o prezenta concreta, dar putin accesibila, in viata lui Sebastian. Prima insemnare in acest sens din Jurnal, surprinde o dezamagire, provocata de un refuz al acesteia, refuz ce echivaleaza pentru sensibilul Sebastian cu o jignire. In mai 1939, concentrat in compania a 11-a, aflata in „cantonament” la Mogosoaia, Sebastian este terorizat de perspectiva conditiilor mizerabile, dar mai ales de pierderea in anonimat ce-l asteapta, traind cateva zile cu iluzia ca va fi de ajuns sa afle principesa Bibescu ca este in apropiere, ca sa-l cheme la castel. Isi face chiar si planuri: „Ma vedeam instalat acolo ca intr-un fel de vilegiatura si numaram orele de lectura care-mi vor ramane seara, dupa intoarcerea de pe camp. Ma si intrebam daca nu trebuie sa incep a lucra acolo la capitolul Sadoveanu din «Romanul romanesc»”.

Il suna pe Antoine Bibescu la „Athenee Palace” ca sa-i spuna ce se petrece, dar acesta era plecat la Strehaia, unde il invita pentru a discuta despre Proust. Urmeaza o telegrama si o scrisoare pe care Sebastian i le trimite, facandu-i cunoscute problemele cu care se confrunta si rugandu-l sa intervina pe langa Martha Bibescu, cerandu-i pentru el gazduire.

Intre timp, ii mai cere ajutorul printesei prin intermediul unei alte cunostinte, iar raspunsul este necrutator: „Printesa regreta, dar, deoarece n-a primit la castel pe nici unul dintre ofiteri, i-ar fi greu sa primeasca un soldat”.

Raspunsul il face pe Sebastian sa-si simta si mai acut „degradarea morala”, „pierderea mandriei de om”: „Asta e tot. Poate ca are dreptate. Poate ca a fi soldat ma decade din orice alta calitate. Nu sunt nici romancier, nici critic, nici autor dramatic, nici prieten: nu sunt nimic: sunt soldat – si un soldat nu poate fi primit la castel. Ma silesc sa inteleg, ma silesc sa nu fiu jignit, ma silesc sa-i dau dreptate si totusi pastrez din intamplarea asta un sentiment penibil de injurie”.

In septembrie 1942, primeste de la Martha o scrisoare care, pe langa mangaiere, ii si acutizeaza temerile, umilintele: „Foarte frumoasa scrisoare de la Martha Bibescu despre Antoine. Sobra, severa, lucida – prima ei scrisoare nefastuoasa. Dar ce sa fac eu cu lumea asta de lux? Eu, care maine trebuie sa platesc chiria? Eu, care nu stiu unde sa gasesc cei 100 000 lei mi-ar asigura din nou cosnita casei pe un trimestru?”. Sebastian gasea necesara interventia printesei, singura persoana din lume care, credea Sebastian, putea sa-l convinga. Sebastian se foloseste de acest prilej pentru a strecura in scrisoare si aprecierile sale fata de literatura Marthei Bibescu, pe care a sustinut-o si a promovat-o fara rezerve.

Daca la nivel epistolar, comunicarea dintre Sebastian si Martha Bibescu pare sa capete un aer firesc, in intalnirile reale, dialogul dintre ei este stangaci.

Puternica personalitate a Marthei Bibescu, cea mai influenta romanca a epocii respective, il copleseste pe Sebastain, el care era un rasfatat al femeilor.

Prezenta in cele mai multe dintre istoriile literare, dictionarele si lucrarile de specialitate, inconfundabila Martha Bibescu fascinase cu personalitatea ei cele mai distinse cecuri politice, culturale sau mondene din Franta sau Anglia.

 

 

Nadia Marculescu si actrita Leny Caler, femei care l-au iubit pe scriitor Lary caler

Cea care le-a facut odinioara cunostinta, spune Nadia Lacoste, a fost chiar Leny Caler, frumoasa si nazuroasa actrita care l-a chinuit multi ani pe Mihail Sebastian cu dorinta ei mereu schimbatoare de a-i fi iubita. Nadia, pe atunci Marculescu, avea 17 ani, era fiica directorului pe Europa al Standard Oil si se furisa de acasa la teatru, caci in acest domeniu isi vedea viitorul: „Pe mine m-a pasionat nu ca sa fiu actrita, ci regizor.

 

Nadia Marculescu restabileste adevarul pe care Leny Caler l-a lasat lumii despre ea in jurnalul ei – „Nimic nu e adevarat din ce spune ea aici“ – si-i povesteste trimisului revistei ,,Tabu’’ la Paris zambind si privind in gol, cum, dupa ce l-a rugat pe George Vraca sa o prezinte lui Mihail Sebastian, a ajuns la Leny Caler care a invitat-o la ceai in ziua in care fusese invitat si el: „Eram foarte emotionata, el a venit mai tarziu, iar cand l-am vazut mi-a tremurat inima“. Citise „Jocul de-a vacanta“ si, cand a terminat de citit „Accidentul“, incepuse sa-i scrie: „Draga domnule Sebastian, nu caut mobilul pentru care iti scriu, n-as gasi nici unul valabil, ci numai entuziasmul celor 17 ani ai mei…“.

Seara aceea a dus-o unde nici nu se gandise. Toti ceilalti au plecat la film, Mihail Sebastian s-a oferit sa o conduca acasa: „Era octombrie 1940, iar eu faceam ceva complet diferit de fetele de varsta mea. Mergeam la sosea, la el in garsoniera, pe Victoriei, acolo unde lucra; iar eu stateam in fata lui pe un scaun. M-am indragostit de el imediat“. Timp de o luna s-au vazut aproape in fiecare zi: „Eu nu ieseam deloc pe vremea aceea, prima data cand au venit la noi prietenii de la scoala la mine fusese in acelasi an, iar in camera erau tata, mama sau bunica.

Nadia Marculescu spune ca sentimentele lui Mihail Sebastian au crescut in corespondenta dintre ei mai mult decat in luna pe care o petrecusera impreuna: „El ma lua ca pe un copil, imi zicea mereu ca e prea batran pentru mine. Credea ca la 17 ani te inamorezi de actori, scriitori. Iti plac, dar iti trece. De altfel, el prefera femei mai mature, actrite“.

In primavara lui 1945, Nadia Marculescu ii trimite o telegrama lui Mihail Sebastian, la care nu primeste nici un raspuns: „Imi spuneam ca a uitat sau ca a trecut peste povestea noastra“.

Tanarul scriitor isi pierde viata intr-un accident mortal

Marti, 29 mai 1945, pe la ora 14.00, scriitorul, gazetarul si profesorul Mihail Sebastian, in varsta de 38 de ani, se duce spre Universitatea Libera Democratica din Bucuresti. Este ziua in care urmeaza sa sustina o prelegere despre Balzac, primul sau curs de literatura universala. La ora 15.00, traverseaza statia de tramvai de la Biserica Sfantul Nicolae si este accidentat de un camion, pe Bulevardul Regina Maria. Un sfert de ora mai tarziu, inceteaza din viata.

A doua zi are loc inmormantarea, la Cimitirul Evreiesc Filantropia, unde vin nenumarati intelectuali. Dintre ei nu lipsesc Camil Petrescu, Geo Bogza, Perpessicius, Petru Comarnescu, Al. Philippide, Cella Serghi, Ion Biberi, Anton Bibescu.

 

 

Comentarii

comentariu

About the Author

-