Published On: lun, Ian 20th, 2014

Braila implineste astazi 646 de ani! La multi ani, braileni!

61_braila 1Astazi se implinesc 646 de ani de la prima atestare documentara a orasului Braila. Cu aceasta ocazie s-a lansat "Atlasul istoric al oraselor din Romania", seria B, Tara Romaneasca, Fascicula 3, Braila, aparuta la editura "Istros" a Muzeului Brailei, si realizata in colaborare cu Academia Romana, Comisia de Istorie a Oraselor din Romania. De asemenea, s-a lansat si publicatia anuala "Braila 646". Evenimentul a fost prezentat de directorul Muzeului Brailei, prof. univ. dr. Ionel Candea.

Un studiu al originilor Brailei arata ca regiunea a fost locuita din vremuri imemoriale. Exista numeroase vestigii arheologice dovedind prezenta omului neolitic (Boian-Giulesti) 5000 i.Hr., la Brailita (varful Catagatei), viata a continuat in epoca bronzului, apoi fiind atestata o puternica asezare getica intre secolele IV si III i.Hr. aflata pe terasa inalta a Dunarii si intretinand legaturi cu grecii – de la pontul Euxin, pana la Elada. In era noastra descoperirile atesta prezenta civilizatiei Santana de Mures, continuata cu o asezare medievala din secolele X-XI.

Privilegiul comercial pentru brasoveni, dat de Vladislav Vlaicu la 20 ianuarie 1368, atesta Braila ca asezare importanta a Tarii Romanesti. In 1463 cronicarul bizantin Laonic Chalcocondil caracteriza Braila ca fiind "orasul dacilor, in care fac un comert mai mare decat in toate orasele tarii".

Referitor la izvoarele narative, anale, cronici, relatari ale unor calatori, descrieri de tinut, asezari, obiceiuri, etc. trebuiesc amintite cele doua cronici: Letopisetul Cantacuzinesc si Cronica Balenilor. In primul izvor, Braila este pomenita in legatura cu insasi intemeierea Tarii Romanesti prin descalecat: „Iar noroadele ce pogorase cu dansul (cu Radu Voda), unii s-au dat pre supt podgorie ajungand pana in apa Siretului si pana la Braila; iar altii s-au intins in jos, peste tot locul, de au facut orasa si sate pana in marginea Dunarii si pana in Olt ”. Cronica Balenilor, desi foloseste vechiul letopiset scris in vremea lui Matei Basarab, utilizat si de Cantacuzino, aminteste doar ca domnul intemeietor „Radu Voda… au inceput a-si tocmi si a-si indrepta tara cu judete, cu judecatori…, latindu-se pana la Dunare si pana la Siret… ”.

Pe la inceputul epocii de conlocuire romano-slava, si anume in anul 681, Imperiul Bizantin, care era in lupta cu slavii, cheama in ajutor pe avari. Acestia, avandu-si centrul puterii lor tot in Panonia, ca si hunii nu ataca direct, dinspre apus, ci trec mai intai Dunarea pe malul drept pe la Viminacium in regiunea Belgradului de astazi, merg apoi cu oastea lor de-alungul tarmului pana in regiunea Brailei, unde sunt trecuti din nou pe malul stang de catre flota imperiala. Cu prilejul acestei expeditii, izvoarele bizantine afirma ca tinutul din stanga Dunarii unde locuiau slavii, era foarte bogat, plin de prada din provinciile de la sud de fluviu. Afirmatia aceasta ne intereseaza in mod deosebit, deoarece ea se refera la intreaga tara carpato-dunareana, deci si la partea ei de rasarit, la aria viitoarei Braile.

Populatia de pe aria Brailei, atestata arheologic, inca din secolul al IV-lea , nu dispare ci se dezvolta, lucru atestat prin descoperirile arheologice care dovedesc continuitatea populatiei autohtone pe locul Brailei in secolele V-XII . In aceasta perioada populatia se regaseste in regiunea intermediara dintre Chiscani si Baldovinesti, adica pe locul Brailei si Brailitei. Numarul locuitorilor din aceasta regiune creste o data cu bunastarea lor. Facand comert activ cu pestele prins in balta vecina, vanzandu-l bizantinilor in schimbul perperilor de aur, trimitandu-l cu carele atat in Muntenia si in Moldova, cat si mai departe, pana in Polonia, acesti locuitori dispun de venituri din ce in ce mai mari, iar numarul lor sporeste prin cei ce vin sa se aseze aici atrasi de castig. Vechiul sat pescaresc se transforma in targ, in asezare de caracter urban. La aceasta transformare a contribuit in mare masura portul, fapul ca sosesc aici corabii, aducand produse si marfuri straine, pe care le vand autohtonilor, cumparand produsele locului. Judecand dupa felul cum este mentionata Braila in secolul al XIV-lea, in timpul domniei lui Vlaicu Voda, consideram ca transformarea avusese loc cu mult inainte.

Ori de cite ori Braila e pomenita in cronicile moldovenesti sau in documentele muntene cunoscute pana acum nu i se da niciodata numele de cetate. Un document din 30 octombrie 1540 arata limpede ca turci, dupa ce au ocupat, in acel an, orasul, au inceput sa construiasca o cetate de zid, de unde rezulta ca mai inainte nu existase o asemenea cetate. Zidirea cetatii si constituirea in jurul ei a raialei duce la luarea in stapanire de catre turci a orasului dar si a imprejurimilor. In istoriografia noastra luarea in stapanire a orasului de catre turci duce la controverse, raportul polon din 1540 arata ca: „turcul, luand un oras mare si puternic anume Braila, la supus stapanirii sale si a inceput a face cetate de zid”. Rezulta deci ca ocuparea orasului ar fi avut loc intre iunie 1539 si 30 octombrie 1540 si nu in timpul anului 1538 in campania sultanului Soliman Legislatorul impotriva lui Petru Rares. Ocupand acest port, turcii nu i-au schimbat numele asa cum s–a intamplat cu Tighina, devenita Bender, si cu Cetatea Alba, devenita Akkerman, si s-au multumit sa-l pronunte dupa spiritul limbii lor adaugandu-i prefixul i. Și intocmai dupa cum din moldovenescul Smil, atestat in cronici si documente, au facut Ismail tot asa din Braila au facut Ibrail. Sub acest nume apare ea in actele Imperiului Otoman; el va fi intrebuintat si de strainii care ajung aici; sub acest nume e cunoscuta Braila si in rapoartele diplomatice pana in plin secol al XIX-lea, decenii dupa ce orasul reintrase in stapanirea politica romaneasca.

Factorul care a contribuit in cel mai inalt grad la dezvoltarea Brailei, dupa 1829, a fost libertatea comertului pe Dunare si mare, prevazuta de unul din articolele tratatului de la Adrianopol. Aceasta libertate face ca marfurile Brailei si in primul rand granele, produsele animaliere, sarea, sa poata fi vandute oricui, si anume acelora care ofera preturile cele mai bune. De acum se termina monopolul turcesc, obligatia de a aproviziona Imperiul otoman, in special capitala si armata lui. Rezultatul acestei miscari comerciale este dezvoltarea tot mai accentuata a portului si a orasului Braila. Acest lucru este observat si de straini: consulul francez Minaut subliniaza la 18 septembrie 1834, „miscarea acestor doua porturi, a caror importanta, in special a Brailei, creste in fiecare zi si care tind sa ia o dezvoltare realmente considerabila .

Organizarea orasului Braila a fost cea prevazuta in genere pentu orase de catre Regulamentul Organic. Organul carmuitor se numea „maghistrat” si se alcatuia din patru „madulari” sau membrii, dintre care unul era presedinte, iar altul casier. In 1833, gasim ca presedinte al maghistratului pe Panait Rubin, dintr-o veche familie braileana, al carei nume a fost dat astazi strazii unde-si avea asezarea, iar ca membri pe polcovnicul Ioan, pe Matache Paraschivescu si pe Grigore Ahtaru.

Faptul ca Braila a avut conducatori destoinici ca Slatineanu si colonelul Jacobson, de origine straina dar care se identifica deplin cu interesele si nevoile orasului, face ca dezvoltarea orasului si portului sa aiba un avant deosebit in perioada 1830-1848. Numarul vaselor care vin la Braila incep sa intreaca pe acela al Galatilor. Daca in 1831 sosesc in acest din urma port 185 de vase fata de 111 in Braila, in 1832 raportul se schimba 186 fata de 486. Francezul Bois le Comte observa in 1834 ca daca Galatii sunt, ca asezare mai mari decat Braila, in schimb progresele ultimei sunt mai repezi.

Aflata intermitent sub ocupatie turceasca, asezarea a fost pe rand supusa asediului de catre Walerand de Wavrin (1445), Ștefan cel Mare, care a si ars-o in 1470, Ioan Voda cel Cumplit (1574). In 1595, are loc eliberarea Brailei de sub turci de catre ostile lui Mihai Viteazul. Acest voievod construieste in oras o biserica cu hramul Sfantul Nicolae. Urmeaza Mihnea al III-lea, care, in 1658, loveste garnizoana otomana din raiaua Brailei.

Intervalul 1711 – 1812 inseamna un veac de razboaie purtate intre rusi-turci si austrieci peste trupul tarilor romane. In calea rautatilor, Braila este mereu lovita, arsa, refacuta. Epoca se incheie cu Pacea de la Adrianopol (2 septembrie (pe stil vechi) 1829), cand Braila revine la Tara Romaneasca, dupa aproape trei secole.

Perioada care a urmat din secolul al XIX-lea a fost infloritoare pentru oras, care cunoaste multe modificari si realizari: pavaj si felinare pe strazi, farmacii, statie meteo, spital militar, dobandirea statutului de oras porto-franco in 1836, parcul Belvedere, infiintarea unor tipografii, a unei banci, a unei cazarme si a unui teatru, deschiderea unei scoli de fete, a unui gimnaziu si construirea docurilor, a cailor ferate si a mai multor fabrici. In 1888 s-a utilizat aici pentru prima data in tara betonul armat. In primul an al noului secol au fost introduse tramvaiul si becul electric. Se dezvolta puternic invatamantul si cultura sistemul bancar, sustinute de comertul infloritor. Dupa ocupatia din primul razboi mondial, se pune in 1927 temelia Palatului Agriculturii, iar trei ani mai tarziu populatia asezarii a ajuns la 68.310 locuitori. In aceasta perioada la Braila se stabilea pretul cerealelor in Europa, la Bursa Agricola.

Orasul vechi se afla in spatiul delimitat de Dunare si actuala Strada a Unirii (fosta a Cetatii), ce urmeaza si azi traseul fostului zid al orasului. Dupa readucerea in cuprinsul Tarii Romanesti a orasului, in 1829, autoritatile ruse de ocupatie au hotarat retrasarea planului urbanistic, plan ce viza asezarea noilor strazi sub forma unui arc semicerc, fiecare strada urmand sa porneasca de la Dunare si sa se opreasca tot la Dunare. Astfel se prezinta si astazi Bulevardele Cuza Voda, Independentei si Dorobantilor, dar si strazile Plevnei, Rahovei, Grivitei si Stefan cel Mare. De altfel, Braila este unul din putinele orase din tara care a pastrat neschimbate denumirile strazilor in ultimii 130 de ani, aceste nume nefiind schimbate nici in perioada comunista. De asemenea, orasul pastreaza neschimbate foarte multe cladiri din secolul al XIX-lea, fiind o adevarata rezervatie arhitectonica pentru cei interesati.

 

Comentarii

comentariu

About the Author