Published On: mie, Noi 6th, 2013

Ambarcatiuni de agrement – elemente de constructie ale ambarcatiunilor

Share This
Tags

Ambarcatiune de agrement – orice ambarcatiune cu motor si/sau cu vele, indiferent de tip si modul de propulsie al carui corp are o lungime de cel mult 24 m si care este utilizata exclusiv pentru agrement.
Activitate de agrement – activitatea de transport naval efectuata in interes propriu de catre persoane fizice in scopuri de agrement.

ELEMENTE DE CONSTRUCTIE ALE AMBARCATIUNILOR


La orice ambarcatiune, indiferent de marime sau destinatie se intalnesc urmatoarele elemente principale de constructie :
Corpu1 sau coca ambarcatiunii – constituie partea cea mai importanta a ambarcatiunii. Din constructie acesta trebuie sa asigure etanseitatea, rezistenta si spatiul din barca necesar pasagerilor, marfurilor si motorului impreuna cu accesoriile sale.
Corpul este partea propriu-zisa a navei, care determina calitatile nautice, de robustete, mobilitate si manevrabilitate, precum si capacitatea de transport.
Formele exterioare ale cocii nu corespund nici unei figuri geometrice care ar putea fi definita; singurul caracter geometric al cocii este simetria fata de un plan numit plan longitudinal de simetrie.
In ceea ce priveste celelalte forme exterioare, ele sunt astfel studiate incat nava sa intampine minimum de rezistenta din partea aerului si apei si sa corespunda scopului pentru care a fost construita, fara a micsora cu nimic calitatile ei nautice.
Partile principale ale cocii sunt :
- partea din fata , care se numeste prova (1). Forma este asemanatoare unei sectiuni de prisma mai mult sau mai putin ascutita cu o suprafata usor convexa, pentru a strabate mai usor masa lichida si a micsora rezistenta la inaintare a navei. La unele
constructii moderne, prova este prevazuta cu bulb hidrodinamic, care prezinta avantajul sporirii vitezei cu cca 7-10% prin reducerea rezistentei la inaintare;
- partea din spate se numeste pupa (2). Forma la partea superioara este in general rotunda, iar la partea inferioara este asemanatoare provei, dar usor concava pentru a asigura scurgerea apei in borduri fara a produce turbioane (vartejuri) ce ar influenta eficienta carmei si elicei;
- partea din mijloc se numeste parte centrala (4). Forma ei este aproape semicilindrica si face legatura intre prova si pupa.
Sectiunea verticala – transversala in zona perimetrului maxim al cocii se numeste cuplu maestru sau sectiune maestra (7). Sectiunile paralele cu aceasta, situate catre prova (8) sau pupa (9) au perimetrele mai mici decat ale sectiunii maestre.Sectiunile care la partea inferioara prezinta forme ascutite, se numesc stelate (8).

Un observator care se afla pe puntea navei si priveste spre prova (1) are in dreapta bordul tribord (5) si in stanga bordul babord (6).      Tabloul pupa (3) este suprafata convexa cuprinsa intre punte si limita superioara a scobiturii pupei. Pe tabloul pupa se inscrie numele navei si portul de origine.

Scobitura pupa este formata din suprafetele aflate dedesubtul tabloului. In mijlocul scobiturii se afla un orificiu rotund numit etambreul carmei prin care trece axul carmei. Partea de sub scobitura care se ingusteaza treptat spre chila se numeste stelatura pupa.

1

imguntitled1       

untitled3

untitled

                                                                                              4   Fig. III           5    


Osatura consta in totalitatea elementelor si pieselor longitudinale si transversale care, impreuna formeaza structura de rezistenta. Dupa cum reiese din exprimarea anterioara, functie de modul in care sunt dispuse elementele de rezistenta, existaosatura longitudinala si Osatura transversala.
Osatura longitudinala este formata din piese si elemente de rezistenta dispuse in lungul ambarcatiunii .Principalele piese si elemente sunt :
- chila- piesa fundamentala de rezistenta a oricarei nave. Este situata in plan diametral, pe fundul barcii de la prova la pupa.
- etrava – piesa de rezistenta situata in extremitatea prova, constituie de fapt prelungirea chilei la prova.
- etamboul - piesa de rezistenta situata in extremitatea pupa, constituie de fapt prelungirea chilei la pupa.
- contrachila – piesa de rezistenta longitudinala care dubleaza chila pe toata lungimea intarind astfel fundul barcii.
- carlingile laterale - sunt elemente de rezistenta longitudinala, dispuse pe fundul barcii simetric fata de planul diametral. Leaga varangele intre ele si formeaza impreuna cu acestea structura de rezistenta a fundului barcii.
- curentii de bordaj (stringherii) – sunt elemente de osatura longitudinala dispuse de-a lungul bordurilor. Acestia leaga coastele intre ele si impreuna formeaza structura de rezistenta a bordurilor.

osaturaOsatura transversala este forrnata din elemente si piese de rezistenta dispuse paralel cu planul cuplului maestru. Acestea sunt :
- coastele ( crevacele ) – elemente de rezistenta transversale, fixate la intervale egale. La partea inferioara sunt -prinse solid in chila. Ansamblul a doua coaste situate in ambele borduri in acelasi plan transversal formeaza un cuplu. Daca acest cuplu este situat in zona latimii maxime a barcii atunci va fi numit cuplu maestru.
- varangele - elemente de rezistenta transversale care unesc capetele inferioare ale coastelor in scopul sporirii rezistentei fundului barcii.
- traversele – elemente de rezistenta transversale care unesc capetele superioare ale celor doua coaste ale unui cuplu.
Invelisul exterior. Peste reteaua de piese si elemente de rezistenta longitudinala si transversala prezentata anterior, care impreuna formeaza osatura, se monteaza invelisul exterior, obtinand astfel corpul etans al barcii.
Dupa modul de clasificare a barcilor functie de materialul de constructie, acest invelis exterior poate fi confectionat din lemn, metal, fibra de sticla, materiale plastice, aliaje usoare. Daca materialul ales este lemnul acesta va trebui in mod obligatoriu sa fie lemn de esenta tare: stejar, mahon, teck, cedru, pin. Daca se opteaza pentru invelis exterior din metal, atunci tablele metalice se vor asambla prin sudura sau nituire.
Locul de imbinare a tablelor se numeste cusatura .
Fiecare rand de scanduri sau table al invelisului exterior se numeste fila
In cadrul invelisului exterior se intalnesc :
- bordajul - element al partilor laterale inferioare a corpului barcii, care porneste de la chila si ajunge la extremitatea superioara a coastelor unde se imbina cu puntea, la ambarcatiunile puntate sau cu copastia la cele nepuntate.
- copastia – reprezinta o bordura de lemn sau metal, montata pe parapetul ce inprejmuie puntea, acolo unde exista punte. La barcile nepuntate copastia se sprijina pe capetele superioare ale coastelor, consolidandu-le.
-  puntea – reprezinta invelisul exterior al partii superioare a corpului ambarcatiunii. De regula puntea se construieste astfel incat sa acopere corpul in intregime de la prova la pupa. Se intalnesc cazuri cand puntea nu acopera in intregime corpul, rezultand o ambarcatiune semi-puntata. Dupa cum filele ce intra in conmponenta bordajului se numesc file de bordaj, filele ce intra in componenta puntii se numesc file de punte.
La toate aceste elemente de osatura arhitectura navala a ajuns in timp, urmare dorintei permanente a omului de a perfectiona si ameliora performantele navei. Intarirea ambarcatiei simple si fragile din piei de animale sau scoarta de copac s-a realizat initial folosind cateva ramuri de copac cu curbura naturala, asemanatoare cu cea a curburii luntrei. Aceste ramuri au fost premergatoare coastelor sau crevacelor. Ulterior s-a adaugat si chila, ca o simpla scandura longitudinala.Toate aceste transformari s-au produs treptat. Odata cu introducerea uneltelor de metal in constructia navala dimensiunile navelor cresc, capacitatea de transport devine mai mare. Aceasta atrage staruitoare cautari pentru asigurarea unei rigiditati si rezistente corespunzatoare.
Se acorda tot mai multa atentie osaturii, coastelor si traverselor. Filele care alcatuiesc bordajul ajung sa fie fixate pe osatura. Spatiile intre file se calafatuiesc cu grija. Cu timpul , deasupra traverselor puntii se astern scandurile covertei. Partea de bordaj peste puntea superioara primeste ulterior denumirea de parapet.
In afara traverselor, deosebita importanta prezinta peretii despartitori transversali si longitudinali. Fiind etansi, acestia impiedica patrunderea apei in interiorul navei.
In continuare ne vom opri pe scurt asupra diferitelor esente de material lemnos ce poate fi utilizat la constructia unei barci traditionale, din lemn.
Functie de elementul de osatura realizat, se foloseste :
- teck, stejar, ulm, mahon, salcam pentru chila, etrava si etambou;
- teck, stejar, frasin, salcam pentru coaste;
- teck, stejar, mahon, salcam pentru varange;
- teck, stejar, brad, molid, salcam, frasin pentru stringheri;
Pentru bordaj : lemn de teck, stejar, brad, molid sau pin.
Pentru copastie : stejar, mahon, frasin.
Pentru rame : frasin sau brad.
Ca sisteme de constructie a bordajului la barcile din lemn, fara a intra in amanuntele marangozeriei amintim, sumar urmatoarele :
- sistemul suprapus - marginile filelor de bordaj sunt suprapuse. Acest sistem se foloseste pentru realizarea bordajului la baleniere.
- sistemul latin- marginile filelor de bordaj sunt asezate una langa alta, alaturat.
- sistemul diagonal- realizeaza un bordaj dublu, filele intalnind chila sub un unghi de 45 grade, dar in directii opuse, bordajul exterior avand capetele de sus spre prova.
- sitemul cusaturilor – se aseamana cu sistemul latin, cu deosebirea ca locul unde se produce alaturarea filelor se acopera la interior cu o sipca de lemn.

 

 

                                   

1

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-