Published On: joi, Mai 2nd, 2013

Pastele – Sarbatoarea Invierii

Share This
Tags

* Saptamana sfintelor patimi in viata crestina ortodoxa *

Anul bisericesc sau liturgic, cu randuielile sale bine stabilite, cu sarbatorile, posturile, pomenirile mortilor si alte momente importante din cursul sau, urmareste sa mentina prezenta si vie in trairea credinciosilor amintirea vietii Mantuitorului Hristos, a sfintilor si a evenimentelor importante din istoria mantuirii noastre.

Infatisand, in cele trei mari perioade ale lui: a Penticostarului, Octoihului si Triodului, cele trei slujiri ale Mantuitorului, Biserica ii face partasi pe credinciosii sai la trairi duhovnicesti de mare adancime, impartasindu-i din bogatia de har si de daruri care se revarsa din invatatura, jertfa si mai ales invierea lui Hristos. Lasand la o parte sarbatorile inchinate Mantuitorului, popasuri duhovnicesti, prin care retraim aievea prezenta Fiului lui Dumnezeu in lume, Biserica ne strange in jurul catorva din saptamanile anului liturgic, legate indisolubil de unele din aceste sarbatori, pentru a ne face sa traim din plin si sa prelungim bucuria duhovniceasca a acestor mari popasuri. Intre aceste sarbatori liturgice, un loc cu totul aparte il joaca in viata credinciosilor, in pietatea si trairea duhovniceasca a crestinilor ortodocsi, Saptamana Patimilor care incheie, de altfel, sirul saptamanilor din cursul unui an bisericesc, inceput cu Saptamana luminata.

Aceasta saptamana se deosebeste de toate celelalte perioade ale anului bisericesc prin cateva caracteristici liturgice, care ii confera o nota de sobrietate si maretie in acelasi timp, de tristete dar si de bucurie, de pocainta si de nadejde in invierea Mantuitorului. In aceasta perioada se retraia amintirea plina de dramatism a patimilor Mantuitorului Iisus Hristos care lasa sa se intrevada in orice moment bucuria si lumina invierii.

luni in Saptamana Patimilor se face pomenire despre Iosif cel prea frumos, pierdut de fratii sai ca prototip al lui Iisus Hristos, vandut si rastignit de conationalii sai, dar si de smochinul neroditor ca simbol al sinagogii, care nu a adus rodul mantuirii pe care l-a odraslit din plin Biserica crestina.

Marti se face pomenirea celor zece fecioare. Daca istoria vietii lui Iosif ne indeamna sa traim in “curatie”, iar pilda smochinului neroditor ne sugereaza acumularea rodului duhovnicesc, pilda celor zece fecioare ne tine treaza datoria vegherii necontenite pentru a intampina pe Mielul Hristos prin fapte bune.

Miercurea este dedicata amintirii femeii celei pacatoase care a spalat cu lacrimi si a uns cu mir picioarele Mantuitorului, inainte de Patima Sa, ca simbol al pocaintei si indreptarii omului pacatos.

Joia Patimilor este inchinata amintirii a patru evenimente deosebite din viata Mantuitorului: spalarea picioarelor ucenicilor, ca pilda de smerenie, Cina cea de Taina la care Mantuitorul a instituit Taina Tainelor, Sfanta Euharistie, rugaciunea arhiereasca, inainte de Patimi, in care accentul cade pe iubire – ca fundament al noii invataturi si pe unitatea celor care cred in numele lui Hristos si inceputul patimilor prin vinderea Domnului.

In Vinerea Mare se face pomenirea de sfintele, infricosatoarele si mantuitoarele Patimi ale Mantuitorului Hristos si de marturisirea talharului celui recunoscator care a dobandit raiul. in ultima zi a Saptamanii Patimilor luam parte si ne aducem aminte de ingroparea Mantuitorului Iisus Hristos cu trupul si pogorarea la iad cu dumnezeirea pentru a ridica din stricaciune la viata vesnica pe cei din veac adormiti.

Tot in În Vinerea Mare se obisnuieste sa fie duse flori la biserica pentru Iisus. În timpul slujbei se trece pe sub masa de trei ori ca simbol al poticnirilor lui Iisus atunci cand si-a dus crucea. Tot în aceasta zi, numita si Vinerea Seaca se obisnuieste sa se tina post negru. Se mai spune ca daca va ploua în aceasta zi, anul va fi unul roditor si îmbelsugat, iar daca nu va ploua va fi un an secetos. Un alt obicei spune ca cel care se va scalda în apa rece de trei ori în aceasta zi, asa cum Ioan Botezatorul boteza în apele Iordanului, va fi sanatos pe tot parcursul anului.

În Sambata Mare se prepara pasca si cozonacul ce vor fi duse la biserica pentru a fi sfintite în noaptea de Înviere. Seara, toata lumea merge la biserica pentru a asista la slujba de Învierea Domnului, pentru a lua lumina, pentru a lua traditionalele Sfinte Pasti precum si flori sfintite, dintre cele care au fost duse în Vinerea Mare la biserica. În dupa amiaza zilei de sambata se încheie postul de 40 de zile si clopotele încep sa bata din nou. Cel mai important moment al zilei este sfintirea apei botezatoare la biserica. Se spune ca prima persoana care urmeaza sa fie botezata cu aceasta apa „noua” va avea noroc toata viata.

În Duminica Învierii este obiceiul sa fie purtate haine noi ca semn de înnoire a trupului si a sufletului. Dimineata se pune într-un ibric apa rece, un ou si un ban de argint. Cine se spala cu aceasta apa va fi rumen în obraji ca oul, tare ca banul si va avea o viata îmbelsugata.

În noaptea de Înviere cei care merg la biserica au cate o lumanare pe care o vor aprinde din lumina adusa de preot de pe masa Sfantului Altar. Aceasta lumanare este simbolul Învierii, al victoriei vietii asupra mortii, a luminii divine asupra întunericului ignorantei. Unii obisnuiesc sa pastreze restul de lumanare ramas, pe care îl aprind în cursul anului cand au vreo problema grava.

Toate aceste evenimente pe care Biserica le praznuieste si retraieste aievea in aceasta saptamana sunt trepte in urcusul duhovnicesc spre intampinarea lui Hristos cel inviat. Ele se inlantuiesc intr-o desfasurare dramatica ce ne cuprinde pe fiecare si ne face sa fim partasi la suferintele Mantuitorului.

Ceea ce constituie insa caracteristica esentiala a acestei saptamani, sunt slujbele divine deosebite ce se savarsesc in acest interval de timp si care ii dau caracterul de unicitate. Este vorba, in primul rand, de minunatele slujbe ale deniilor, adica acelor servicii divine cu caracter de priveghere, care se savarsesc seara si care de fapt sunt utrenii de a doua zi. Ele ne duc cu gandul la primele veacuri crestine, cand cultul divin se savarsea seara, spre ziua urmatoare, creand acea atmosfera de mai apropiata comuniune cu Dumnezeu si de meditare la viata de apoi.

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-