Published On: mar, Apr 23rd, 2013

Preşedintele NATO

Share This
Tags

Dragă NATO,

De când i-ai lăsat pe americani să ne cucereas cu fermecătorul lor scut anti-rachetă, singura vrăjeală transatlantică la care sunt dispus a pune botul, mă simt mai în siguranţă. Nu mai am crampe intestinale când se răsteşte la mine vreun fost sovietic şi nici nu-mi mai curg ochii când se răcesc vremurile prin Orientul Mijlociu sau prin Coreea de Nord. Dacă n-ar fi venit peste noi blestemata asta de criză economică, cred că scutul americanilor ar fi adus în România o groază de businessmeni onorabili care să investească în patria mea şi apoi, pe nesimţitelea, să-şi repatrieze uriaşele profituri lăsându-ne la fel de săraci pe cât ne-au găsit. Deh, mania şi meteahna colonialismului fără frontiere, poreclit mai nou „globalizare”!… Rămân totuşi suficient de senin când mă gândesc la frumoasa cazarmă de la Deveselu, unica atracţie para-turisti care nu poate fi vizitată de profani într-ale milităriei aplecaţi spre cultura de tip cazon. O investiţie de milioane într-o ţară cu păduchi merită salutată în pas de defilare, mai ales dacă asta ajută la disciplinarea păduchilor şi la restrângerea libertăţilor lor civile, cum ar fi dreptul de a-şi alege preşedinţii de stat după pofta inimii şi a minţii. Credeam că scutul ăsta de poveste apără România de invaziile barbare, de consecinţele invidiei naţiunilor ce recunosc în neamul meu o întruchipare a noului popor ales. Când colo, ce să vezi? Scutul, în neasemuita lui nemernicie, îl apără pe Băsescu Traian, inamicul public nr. 1 al democraţiei şi al statului de drept, de parcă dacă acelaşi Băsescu n-ar mai fi la Cotroceni, s-ar duce de râpă toată strategia Alianţei Nord-Atlantice. Cam subţire abureala, nu crezi, dragă NATO?… Asta am priceput noi, românii, după torida vară a lui 2012, când Washingtonul ameninţa să rupă parteneriatul strategic cu ţara mea dacă îndrăzneam să scăpăm democratic de Sarsailă de la Cotroceni. Cum NATO înseamnă mai ales America, nu mi-am făcut griji că s-ar putea ca vreun alt membru al selectului club militar nord-atlantic s-o contrazică pe Missis Clinton, avocata de peste ocean a inculpatului Băsescu. Aşa ne trebuie dacă istoria ne-a hărăzit, geografic şi nu numai, locul cel mai îndepărtat de inima ta, dragă NATO!… Acum ştim că nu degeaba a ieşit fum în vara trecută, că focul tău pentru Traian B. a fost şi este încă sincer, că iubirea şi preţuirea ta pentru acest escroc sentimental sunt amorsate. Altfel nu-mi explic cum de iei în considerare candidatura lui Băsescu la conducerea Secretariatului tău General. De la naşterea ta, pe 4 aprilie 1949, ai tot avut parte de oameni mari, personalităţi ale istoriei care au construit ceva în lumea asta de nebuni. Mă tem că, la cei 64 de ani proaspăt împliniţi, ai început să te sclerozezi şi să admiri oameni mici, extrem de mici, care izbutesc să te facă să te simţi tot mai tânără. Să se gândească o alianţă serioasă ca tine să şi-l adu ca secretar general pe unul ca Băsescu e peste poate, e bezna din puţul gândirii atrofiate… Dacă totuşi insişti să ni-l furi pe Traian B., noi n-avem nimic împotrivă. Te vom lăsa să-ţi faci de cap cu destrăbălatul nostru pseudopreşedinte, poate aşa o să-i treacă şi lui  de bălaia Udrea Lenuţa şi n-o să-l mai facă gelos pe Cocoş Dorin, soţul oficial al blondei zvăpăiate. Ia-l de pe capul nostru pe Băsescu, poate chiar înainte de august 2014, când expiră mandatul actualului tău secretar general, Anders Fogh Rasmussen. Îţi vom fi mai recunoscători pentru asta decât pentru scutul de la Deveselu şi îţi promitem că nu-l lăsăm pe Crin să ne vândă ruşilor. Un singur lucru te rugăm să NU faci – să te gândeşti la Geoană ca la un posibil succesor al lui Rasmussen. Nu de alta, dragă NATO, dar lumea nu mai are nevoie de încă un prostănac căruia să-i sufle Vântu între urechi. În nădejdea că ne vei scăpa cât mai curând de virusul de la Cotroceni, îţi urez sărbători pascale ortodoxe fără focuri de artificii neautorizate.

Cu sinceră nelinişte şi speranţă,

MARIUS BEŞCHEA

P.S. Ai grijă cu Băsescu, că ăsta nu se mulţumeşte cu funcţia supremă de secretar general. Fă-l cel puţin preşedinte, chiar de-ar fi să inventezi dregătoria asta special pentru el. Preşedintele NATO ar putea sigur să candideze la preşedinţia Lumii. A Lumii de Apoi, evident.

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-