Published On: mar, Apr 2nd, 2013

Pasiunea – virusul care ne macină

Share This
Tags

În scrisoarea mea către Victor Ponta, publicată pe site-ul „infobrăila.ro” acum două zile, îi atrăgeam atenţia „andrisantului” asupra unei incompatibilităţi flagrante care marchează viaţa justiţiei noastre de vreo câţiva ani buni încoace. Îi comunicam premierului că niciun procuror băsist nu e bun pentru România, fie că se numeşte sau nu Kovesi. Am exact aceeaşi convingere în ceea ce-i priveşte pe judecătorii cu naşul de la Cotroceni în suflete. Epoca „Băsescu” a trezit în români, în aproape toţi românii, pasiuni dintre cele mai primejdioase, dreapta judecată fiind de cele mai multe ori anihilată brutal de sentimentul partizan ori de pornirile pătimaşe. Am început să fiu criticat că sunt prea antibăsist şi că, deci, eu însumi am fost atins de flagelul pasiunii. Mă tem că detractorii mei ori simplii mei critici de bună-credinţă n-au înţeles că antibăsismul meu e tocmai un răspuns tăios la anormalitatea sentimentelor care ne animă de prea multă vreme. Fac parte din categoria antibăsiştilor veritabili, dar n-am nici cea mai vagă legătură cu antibăsiştii de profesie. Crezul meu nu e să-l critic pe Traian B. cu orice preţ, ci doar cu preţul demitizării lui ori măcar al despuierii lui de toate zorzoanele politico-actoriceşti cu care a izbutit să-şi orbească atât susţinătorii, cât şi adversarii direcţi (politicienii) şi indirecţi (electoratul). Călăuzit de convingerea că împăratului întotdeauna îi stă bine dezbrăcat la piele, încerc să jupoi pojghiţa derutantă care-l ascunde pe adevăratul Băsescu, coşmarul interminabil al României. Nociv până-n măduva oaselor, acest personaj va genera în rândul istoricilor, peste câteva decenii, dispute la fel de aprinse ca şi cele de azi, interpretările faptelor lui de arme vor purta acelaşi stigmat al pasiunii, iar ploaia de argumente pro şi contra va lăsa problema deschisă pentru un secol întreg. Abia când spiritele se vor fi liniştit şi distanţa temporală va fi suficient de mare, se vor vedea clar, fără echivoc, imensele deservicii pe care acest odios personaj politic le-a adus propriei lui ţări şi naţiunii române. Pericolul imediat ce ne paşte este o consecinţă a stării de spirit pe care Băsescu Traian a indus-o în rândurile justiţiei noastre dificil, dar nu imposibil de reformat. Chiar dacă, oficial, n-au cum să-şi exprime opţiunile politice, atât procurorii, cât şi judecătorii au dreptul constituţional de a vota, mulţi dintre ei cu aceeaşi pasiune ca a oricărui alt cetăţean, pentru sau împotriva regimului instaurat de Traian B. Selecţia şi alegerea unor magistraţi în înalte funcţii din sistemul justiţiei n-are cum să nu aibă urmări negative atâta vreme cât şi magistraţii sunt profund marcaţi de sentimente pro sau antibăsiste. S-a ajuns până-ntr-acolo încât nu se mai ţine cont de lege, debandada din Consiliul Superior al Magistraturii fiind cea mai clară dovadă a pasiunilor nesăbuite care bântuie justiţia din România. Ai zice că nimeni nu mai vrea (ori nu mai poate!!!) să fie independent, că taberele sunt ireconciliabile şi că blestemul polarizării ne-a cuprins pe toţi, definitiv. Ceea ce se petrece acum între Victor Ponta şi Băsescu Traian îmi confirmă temerea că nici de data asta n-o să avem şefi independenţi în Ministerul Public. Dacă niciun procuror băsist nu e bun pentru România, nici procurorii antibăsişti ori uselişti n-ar trebui să se califice pentru funcţiile puse în joc. Târguiala uselisto-băsistă pentru numirea noilor şefi din parchete mă deranjează mai mult decât subiectul „Kovesi” în sine. Dacă selecţia procurorilor nu va fi una autentică şi legală, dacă avizul CSM-ului nu va fi unul obiectiv, dacă subiectivismul partizan va fi punctul de plecare, dar şi punctul terminus al tocmelii între Ponta şi Băsescu, dacă amestecul Comisiei Europene în zvârcolelile justiţiei noastre va fi inevitabil, România va persista cu siguranţă în injustiţie. Până ce societatea românească nu se va curăţa de pasiunea pe care o pune în judecăţile de valoare, nu vor exista profesionişti nealiniaţi care să facă din actul de justiţie un medicament eficace pentru o lume îmbolnăvită de personaje cu gene de tip băsist în ADN-ul lor politic.

MARIUS BEŞCHEA

Comentarii

comentariu

About the Author

-