Published On: Soare, Apr 21st, 2013

Manastirea voievodala Maxineni-un loc incarcat de istorie, la marginea Baraganului

Share This
Tags

La aproximativ 35 km de municipiul Braila, in partea de nord a judetului, se afla Manastirea Maxineni, cu hramul “Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul”. Asezamantul monahal a fost  ctitorit, la mijlocul secolului al XVII-lea de Matei Basarab, domnitor al Tarii Romanesti intre 1632 si 1654.

Voievodul muntean a lasat in acest loc, in 27 noiembrie 1640, o pisanie, care descrie circumstantele in care a fost ridicata aceasta manastire. Aflat intr-o campanie militara, Basarab, a fost atras de importanta strategica a locului si a decis construirea lacasului, pe fundatia unei biserici de nuiele. Constructia urma sa aiba un rol insemnat in apararea Tarii Romanesti, aflandu-se in vecinatatea raialei Braila, pe atunci sub ocupatie otomana, si a Moldovei. Rolul de aparare al manastirii Maxineni este evidentiat si de grozimea zidurilor, de peste un metru, si a fundatiei, de peste doi metri.

Sfintirea lacasului a avut loc pe 25 iunie 1651. Ctitorul a donat manastirii mai multe pogoane de vie si mosia din Muscureni. De asemenea, si ceilalti voievozi ai Tarii Romanesti au sprijinit material lacasul, printre ei numarandu-se: Grigore Ghica, Serban Cantacuzino, Nicolae Alexandru Mavrocordat, Mihai Racovita.

Dupa Basarab, si sfantul domnitor Constantin Brancoveanu isi indreapta atentia catre manastirea din judetul Braila, intarind inceputul secolului al XVIII-lea drepturile anuale ale lacasului asupra tuturor averilor funciare. Dupa mai multe decenii de prosperitate, asezamantul monahal devine o ruina, fiind afectat si de cutremurele din 1802, 1838 si 1856.

Sub domnia lui Ghica si apoi a lui Alexandru Ioan Cuza, intre 1858-1859, are loc prima restaurare a edificiului. In 1859 sunt demolate turlele, pentru a se evita prabusirea zidurilor.

In timpul Primului Razboi Mondial, Armata Romana consolideaza frontul de pe linia Siretului, in zona unde se afla manastirea purtandu-se batalii aprige, lacasul fiind folosit ca post de observatie de catre inamici. La data de 17 noiembrie 1917, zidurile solide ale manastirii sunt daramate de obuzurile Armatei Romane. In cel de Al-Doilea Razboi Mondial, manastirea devine un loc pustiu, iar dupa 1976 devine sit arheologic, unde a desfasurat cercetari directorul Muzeului Braila, Ionel Candea.

Pe 24 iunie 1990, de hramul asezamantului, acesta reinvie, viata monahala insufletind intreaga zona. Manastirea a fost sprijinita de Arhiepiscopia Dunarii de Jos dar si de Primaria Muncipiului Braila.

Comentarii

comentariu

About the Author

-