Published On: Soare, Apr 21st, 2013

Lungul drum al Antonescului spre Cotroceni

Share This
Tags

O alianţă politică e o grea încercare pentru părinţii ei de drept şi de fapt, datori să-şi crească şi să-şi educe progenitura în spiritul scopului care i-a unit. USL-ul nu face excepţie de la regula asta, corabia şi marea pe care călătoresc prilejuindu-le căpitanilor dese întâlniri cu neprevăzutul. De la furtunile iscate la Cotroceni până la răzmeriţele pasagere din sânul echipajului şi de la semnalele luminoase ale farului de la Bruxelles până la deviaţiile de la cursul prestabilit, nimic nu ocoleşte USL-ul în drumul său spre ţărmul unei alte Românii. După câteva semnificative accidente de parcurs, coaliţia de guvernământ pare avariată, în ciuda asigurărilor date de liderii ei cu privire la starea bună de sănătate a conglomeratului politic pe care-l conduc. Scandaluri ca acela provocat de numirea noilor şefi din parchete vor mai fi, şi nu puţine, iar controversele specifice guvernării multicolore se vor înmulţi pe măsură ce se apropie alegerile prezidenţiale de la sfârşitul lui 2014. Miza acestor alegeri nu e nici pe departe atât de însemnată pe cât cred unii ori pe cât se străduiesc alţii s-o înfăţişeze. Preşedintele statului nu va mai fi niciodată un personaj comparabil cu Băsnocchio, falitul nostru cioban de la Cotroceni, nu pentru că modelul inventat de el n-ar fi tentant, ci fiindcă modificarea unor prevederi constituţionale nu i-o va mai permite. Amendarea Constituţiei rămâne o prioritate pentru România, mai ales pentru redefinirea puterilor în stat şi pentru clarificarea separaţiei între ele şi a controlului lor reciproc. Dacă mecanismul de revizuire a Constituţiei o să funcţioneze cât de cât normal, România ar trebui să devină un stat eminamente parlamentar în care preşedintelui să nu i se mai permită accesul la butoiul cu pulbere. Restricţionarea atribuţiilor prezidenţiale, deja anunţată ca ţintă importantă în procesul de ajustare a Legii Fundamentale, ar trebui să facă mai puţin acerbă disputa pentru funcţia supremă în stat. Cu toate astea, sunt încă destui zurbagii care toarnă gaz pe foc în interiorul supraîncălzit al USL-ului, îndemnându-l pe Victor Ponta să candideze împotriva lui Crin Antonescu în alegerile prezidenţiale de anul viitor. Deşi li se atrage atenţia cu regularitate că acest mod de a face politică nu are nicio legătură cu realitatea, veşnicii manelişti într-ale politicii continuă să sape neobosit la temelia încrederii pe care ar trebui să se fundamenteze construcţia unei alianţe atât de  complicate. Toţi liderii marcanţi ai PSD-ului, însuşi Victor Ponta şi mai ales Adrian Năstase au repetat de nenumărate ori că pentru social-democraţi e importantă guvernarea şi menţinerea controlului executiv prin persoana primului-ministru, aşa cum s-a stabilit încă de la înfiinţarea USL-ului. Degeaba, corul de pupeze din pridvorul PSD-ului urlă din toţi bojocii că-l vrea pe Ponta la Cotroceni. În ciuda angajamentelor politice, în dispreţul parteneriatului cu PNL-ul, în opoziţie cu realităţile contondente ale României de azi. Neînţelegând nimic din fair play-ul politic minimal, ignorând consecinţele electorale ale unor asemenea schimbări de macaz, uitând că adevărata putere înseamnă accesul nemijlocit la resursele guvernamentale, iar nu influenţa întâmplătoare a unui preşedinte cu viitor statut mai degrabă reactiv decât activ, împingătorii lui Ponta spre preşedinţie devin, pe zi ce trece, tot mai ridicoli. Presupun că, în minţile lor înfierbântate, ecuaţia guvernării şi-a găsit deja o nouă soluţie – Ponta în locul lui Băsescu, Dragnea în locul lui Ponta. O asemenea variantă ar fi un dezastru fiindcă presupune nu numai spargerea USL-ului, dar şi înlocuirea PNL-ului cu nişte parteneri politici fie hrăpăreţi (UDMR), fie de tot râsul (PPDD). Ca să nu mai pun la socoteală că electoratul care i-a adus USL-ului 70% din scaunele parlamentare nu s-ar mai împărţi ca până acum între social-democraţi şi liberali. Dacă PSD-ul îl trădează pe Crin Antonescu, PNL-ul va creşte substanţial în popularitate, rolul de victimă aducându-i cu mult mai multe voturi decât i-ar conveni lui Ponta. Dacă nici acest calcul elementar nu-i convinge pe furioşii PSD-ului să înceteze campania „Ponta preşedinte”, atunci e clar că premierul va avea de furcă nu numai cu actuala majoritate parlamentară, dar şi cu electoratul din ce în ce mai puţin dispus să înţeleagă şi să accepte incorectitudinea politică. Şi e la fel de clar că, la alegerile prezidenţiale de la sfârşitul lui 2014, Crin Antonescu nu va beneficia decât de un sprijin anemic din partea organizaţiilor locale ale PSD-ului. Noroc că nu se întrevăd contracandidaţi suficient de credibili care să-i pună în primejdie drumul victorios spre Cotroceni.

MARIUS BEŞCHEA

Comentarii

comentariu

About the Author

-