Published On: mar, Apr 16th, 2013

Ladies first!

Share This
Tags

Politica este arta tocmelii. Dar când tocmeala riscă să te arunce în ridicol, se cheamă că nu mai faci politică, ci comedie. Or, din acest punct de vedere, România are tot mai puţină nevoie de satiră şi umor politic, singura noastră şansă de redresare fiind seriozitatea. Aşa ar trebui să se întâmple atunci când mai multe partide adunate laolaltă şi animate de un ţel comun îşi împart frăţeşte guvernarea unei ţări. Că e nevoie de un algoritm care să stabilească ponderea partidelor într-o coaliţie, asta e regula de aur a oricărei guvernări policrome din lume. Că acel algoritm trebuie să fie respectat, şi asta e o obligaţie. Dar că, în cazuri-limită, aplicarea rigidă a unui asemenea algoritm poate să pună în pericol seriozitatea coaliţiei înseşi, asta ţine doar de nivelul de înţelegere al partenerului vulnerabil şi de buna lui credinţă. Bunăoară, România a avut şi încă are parte de un amestec forţat de doctrine care, în ciuda diferenţelor, trebuie să găsească acel limbaj comun necesar unei guvernări fără leşinuri sau divorţuri politice. PSD, PNL, PC şi UNPR au format USL-ul doar ca răspuns la provocarea pe care Băsescu Traian şi alaiul lui oranj au adresat-o lumii politice româneşti. Diferenţele între principalele partide prezente la guvernare sunt atât de mari, încât ceea ce le leagă e doar uriaşa responsabilitate pe care şi-au asumat-o ca să reconstruiască o ţară realmente pusă la pământ de cvasiinterminabilul regim de teroare al satrapului de la Cotroceni. Diviziunea muncii într-o coaliţie politică presupune însă şi o atentă selecţie pe care partenerii de guvernare sunt obligaţi s-o facă în propriile lor partide. Cine are oameni capabili şi serioşi nu are dificultăţi cu algoritmul. Problemele încep atunci când, din lipsă de individualităţi valoroase, partidele din coaliţie îşi promovează, la umbra protectoare a aceluiaşi algoritm, oameni de condiţie cel puţin îndoielnică, dacă nu scandaloasă de-a binelea. De aşa ceva are parte şi USL-ul zilelor noastre, la centru şi în teritoriu, Brăila nefăcând excepţie la capitolul aplicării algoritmului cu orice preţ. Partidul Conservator a primit, printre altele, şi prefectura de la Brăila, pe care ar trebui s-o conducă, teoretic, un personaj cu bună reputaţie, acceptat şi respectat de ceilalţi parteneri politici. Practic, aşa ceva e imposibil la ora asta, atâta vreme cât senatorul PC Mihai Dănuţ ţine morţiş să ajungă prefect invocând doar respectarea algoritmului. Ca calităţi(!!) uşor de remarcat la acest poftitor de scaun prefectural, traseismul şi ţeparismul sunt de departe cele mai nobile. Plimbându-se cu seninătate prin partide ultranaţionaliste şi hiperpopuliste (PRM şi PPDD), bravul nostru turist politic, la numai câteva luni după ce a bătut palma cu Dan Diaconescu, a bătut cealaltă palmă cu un alt Dan. Voiculescu Dan. Şi USL-ul ar trebui să bată din palme – nu-i aşa? – că s-a pricopsit cu un personaj care a falimentat 11 societăţi comerciale doar ca să evite să-şi plătească datoriile! Asta, da, calitate de pretendent la mâna prefecturii, dacă arta fofilatului te califică suficient pentru o aşa demnitate publică!!… De ce trebuie Brăila să renunţe la serviciile Mihaelei Marcu, una dintre puţinele doamne din politica noastră locală, pentru antiserviciile unui fost cărător de gunoi din ograda lui Silviu Prigoană?… De dragul unui algoritm în care nu se suflă o vorbă despre calitatea oamenilor ce ar trebui să ocupe funcţiile rezervate fiecărui partener politic din coaliţie?… Dacă măcar s-ar găsi lucruri serioase care i-ar putea fi reproşate Mihaelei Marcu, schimbarea ei din fruntea prefecturii ar avea un sens. Dar aşa, după două mandate meritorii, cu un bun renume şi cu o susţinere cvasiunanimă din partea USL-ului brăilean, care ar fi  rostul înlocuirii Mihaelei Marcu cu Mihai Dănuţ?… Orice algoritm stabilit într-o coaliţie trebuie respectat, căci pe încredere se construieşte trainic. Dar tot încredere trebuie să inspire şi persoanele care fac obiectul punerii în aplicare a înţelegerilor între partide. Dacă unul dintre partenerii politici nu se poate achita onorabil de obligaţiile ce-i revin în conformitate cu algoritmul, ar trebui să se abţină de la a mai solicita postul sau funcţia deja negociate. Se pot face schimburi între judeţe – ce nu se potriveşte la Brăila s-ar putea să se nimerească la Arad sau la Vaslui. În cuie ar trebui să fie bătut doar principiul aplicării cu maximă responsabilitate a algoritmului stabilit. În politică, formalismul e unul dintre cei mai periculoşi duşmani ai progresului, e paravanul în dosul căruia FĂRĂVALOAREA se deghizează în VALOARE. Reuşita o asigură interpretarea prea rigidă a parteneriatului, simpla semnătură care alungă un om potrivit de la locul potrivit, nesăbuita decizie care bagă gunoiul în casă în loc să-l arunce în tomberonul din fundul curţii. În fruntea prefecturilor n-au ce să caute traseiştii şi ţeparii, doamnele mi se par mult mai potrivite pentru aceste funcţii serioase, extrem de serioase. Ladies first, nu fiţi mojici!

MARIUS BEŞCHEA

Comentarii

comentariu

About the Author

-