Published On: mie, Apr 10th, 2013

Exclusiv: Interviu cu singurii arbitri de handbal din Braila

Share This
Tags

* Rodica Arbunea si Sorin Toma au povestit pentru Infobraila ce inseamna viata de arbitru si ce implica aceasta meserie *

Infobraila va prezinta in exclusivitate un interviu realizat cu singurii arbitri de handbal de la noi din oras. Mai mereu injurati, foarte rar aplaudati, arbitrii sunt tot oameni, cu trairi si sentimente, iar ei fac parte din jocul de handbal, chiar daca nu sunt actori principali.

De-a lungul anilor, handbalul brailean a crescut jucatoare dar si arbitri. Rudolf Pankler, presedintele Comisiei Judetene de Arbitraj, a format doi arbitri care activeaza acum in Divizia A.

Rodica Arbunea si Sorin Toma a raspuns intrebarilor reporterilor nostri si ne-au povestit cum au ajuns sa fie arbitri si care au fost cele mai cruciale momente din activitatea lor.

Reporter: Cum a inceput cariera ta in arbitraj si de ce ai ales sa urmezi cursurile scolii de arbitraj?

Rodica Arbunea: Cariera mea in arbitraj a inceput o data cu campionatele organizate la scoala nr 1, in anul 2000. Acolo in fiecare an, pe timp de vara, se organizau campionate de handbal si am vazut profesorii si copii care arbitrau acele jocuri si m-a atras foarte mult. Atunci m-am decis sa merg la Sala Polivalenta unde l-am intalnit pe domnul Pankler Rudolf care m-a acceptat sa vin la cursuri, in ciuda faptului ca eram foarte mica. Carnetul de arbitru l-am luat in schimb in anul 2002.

Sorin Toma: Cand eram clasa a-X-a domnul Pankler Rudolf, care este seful arbitrilor din Braila, a organizat un curs de arbitrii unde am fost o mare parte a echipei de juniori 1 masculin. Din acel colectiv am ramas doar eu, care arbitrez in acest moment. Am ales sa urmez cursurile de arbitraj pentru ca in timp ce eram jucator aveam multe discutii cu arbitrii, unele chiar ce depaseau limita regulamentului, de multe ori fiind eliminat. Pentru a invata regulamentul, am decis sa urmez acest curs de arbitri.

R: De ce ai ales sa arbitrezi handbalul si nu alt sport?

R.A.: Am facut performanta de-a lungul anilor ca si jucatoare, si era normal ca handbalul sa fie sportul pe care vreau sa-l arbitrez.

S.T.: Dat fiind ca eram jucator de handbal si pentru ca imi place foarte mult acest sport am ales sa continui si cu arbitrajul.

R: Care a fost cel mai important joc pe care l-ai oficiat?

R.A.: Cel mai important meci a fost Lotul Romaniei de Tineret cu echipa Danemarcii. A fost organizat la Braila acel turneu si chiar nu ma asteptam sa fiu delegata.

S.T: Cel mai important ramane pentru mine, primul joc oficial din Liga Nationala de Handbal intre echipele Tomis Constanta si Rapid Bucuresti. A fost cel mai important, mai ales pentru incarcarea emotionala, fiind primul meci la liga. De altfel si e bine de retinut, toate jocurile sunt importante.

R: Care este cea mai frumoasa amintire din cariera ta?

R.A.: Cea mai frumoasa amintire din cariera mea ramane aceea in care am fost chemata sa joc la echipa mare. Din arbitraj, o amintirea frumoasa a fost atunci cand am fost chemata la consfatuirea de la Cluj, unde au participat toti arbitrii de perspectiva. Atunci am dat examene la engleza si romana si ni s-au prezentat fel si fel de materiale. Atunci a participat si presedintele arbitrilor si unii din cei mai mari arbitri din Romania. Au fost 3 zile in care ni s-au prezentat fel si fel de stituatii de joc si am dat examene importante pentru a urca in Liga Nationala. Am invatat multe atunci si am legat niste prietenii frumoase.

S.T.: Cea mai frumoasa amintire a fost in urma cu vreo 9 ani, cand eram la un turneu final de junioare 2 feminin. Eram 6 cupluri de arbitrii dintre care 5 cupluri cu o mare experienta si noi, eu si primul meu coleg Jinca Marian, care eram tineri si fara prea multa experienta. Dupa ce am arbitrat in grupe, unde ne-au iesit meciurile destul de bine, au urmat semifinalele unde am fost delegati si noi la un meci. Seara trebuiau sa se faca delegarile pentru Finala Mare si Finala Mica. Noi deja eram consolati cu gandul ca nu aveam cum sa fim delegati, dar a venit observatorul acelui turneu si ne-a spus sa ne ducem la culcare pentru ca vom arbitra finala mica. In camera am sarit de bucurie si chiar am lacrimat de emotii. La sfarsitul acelui turneu am fost felicitati de toti si pot spune ca acel moment e cel mai frumos din cariera mea, pana acum.

R: Ne poti povesti si noua o intamplare amuzanta din cariera ta de arbitru?

R.A.: O intamplare amuzanta. Sunt foarte multe dar cea pe care nu o sa o uit, a fost atunci cand colegul meu vrand sa dea un galben la un jucator a alunecat pe burta si o cazut, avand in gura fluierul si in mana cartonasul galben. Toata sala era pe burta.

S.T.: Cel care era pe jos cu cartonasul galben in mana si cu fluierul in gura eram eu. Nici eu nu stiu ce s-a intamplat atunci, dar m-am trezit pe jos.

R: Care este cea mai mare dorinta, cu privire la arbitraj?

R.A.: Cea mai mare dorinta a mea este sa ajung sa fluier un derby din Liga Nationala

S.T.: Astept nerabdatoare sa fluier din nou un meci de Liga Nationala. Asta este dorinta mea cea mai mare de acum.

R: Ai un model in arbitraj?

R.A.: Vad un model in Duta si Florescu. Au dovedit ca orice se poate daca iti doresti, daca esti corect si daca muncesti.

S.T: Profesionalismul si corectitudinea de care da dovada Romeo Stefan ma face sa-l vad pe el ca pe un model. Este unul dintre cei mai buni arbitri din Romania, si cu singuranta un model pentru multi tineri.

R:  De ce ai indruma tinerii sa se indrepte spre activitatea de arbitraj? Ce sfaturi ai da tinerilor care vor sa imbratiseze aceasta meserie?

R.A.: Handbalul, dupa parerea mea, este cel mai frumos sport din lume. Este un sport de echipa, si cei care vor sa faca arbitraj, trebuie mai intai sa iubeasca handbalul. Ca sa ajungi sa arbitrezi un sport, trebuie sa-ti placa mai intai acel sport. Daca nu o faci din placere si cu mare drag, nu are rost.

S.T.: Dintr-o echipa de juniori nu toti ajung sa joace la un nivel inalt si arbitrajul e una din posibilitatile de a ramane in fenomen. In plus arbitrajul te educa, te face mai constiincios si calculat. Sfaturile mele sunt sa fie seriosi si sa se pregateasca tot timpul indiferent la ce nivel arbitreaza.

R: De ce crezi ca are nevoie un arbitru pentru a ajunge in top?

A.R.: Ca un arbitru ca sa ajunga in top are nevoie in primul rand de talent si harul acela pentru arbitraj. dar pe langa asta trebuie sa munceasca mult si sa aiba rabdare pentru ca arbitrajul la nivel inalt se realizeaza dupa o perioada destul de lunga.

S.T.: In primul rand de mult talent urmat de munca si seriozitate. Nu poti fi arbitru daca nu-ti place sportul, sau daca nu ai nici cea mai vaga idee ce cum se practica acel sport.

R: Arbitrajul pentru tine e pasiune, hobby sau o vezi ca pe o meserie?

A.R.: Arbitrajul pentru mine este un hobby. O fac din pasiune si din toata inima. Oricand si la orice ora din zi din noapte as fi capabila sa fac acest lucru. E greu sa faci o meserie din arbitraj, dar daca esti profesionist totul e posibil.

S.T: E mai mult o pasiune. Nu as putea sa o vad ca pe o meserie, insa tratez acest lucru cu mare seriozitate si cine stie, poate va deveni mai mult decat o simpla pasiune.

R: Daca nu ar fi arbitrajul, care ar fi cariera pe care ai vrea sa o urmezi?

A.R: Daca nu ar mai fi arbitrajul mi-ar placea sa fiu pedagog, sa predau copiilor jocul de handbal si sa am cat mai multe performante in viata de antrenoare.

S.T: Deja am urmat o cariera de manager, detin propria firma. Arbitrajul l-am facut paralel cu toate ca mi-a fost si imi este in continuare foarte greu.

R: Cum vezi handbalul romanesc din postura de arbitru?

A.R.: Sincer, foarte scazut si din pacate mergem tot mai jos. Avem din ce in ce mai putine rezultate bune la toate nivelurile. Cred ca e cazul sa facem o schimbare de generatii si aici ma refer la antrenori. Avem nevoie de antrenori tineri cu alte mentalitati si idei.

S.T.: In momentul de fata handbalul romanesc este la un nivel scazut, dar in ceea ce priveste arbitrajul romanesc, pot spune ca acesta poarta drapelul in acest sport.

Rodica Arbunea s-a nascut la 23 iunie 1985, la Braila. Aceasta s-a apucat de arbitraj inca din anul 2000, insa era prea mica si nu putea da examenul. Este arbitru oficial din 2002, si a practicat atat handbalul, la HC Dunarea Braila cat si arbitrajul, in paralel pana in 2006. De atunci a ales doar drumul arbitrajului si din 2011 face cuplu alaturi de Mariana Agliceriu, fiind delegate la meciurile din Divizia A si Juniori.

Sorin Daniel Toma s-a nascut la 7 martie 1982 in Braila, activand ca arbitru din anul 1999. A pornit pe acest drum de jos, de la competitiile scolare si a ajuns sa fluiere in Liga Nationala. Cu mult ghinion, acesta a avut o pauza fortata de 2 doi, aceasta intrerupere fiind generata de abandonul primului sau coleg. A fost nevoit sa o ia de la zero si in doi ani de munca si seriozitate a ajuns sa fluiere din noi in Divizia A, sperand ca in viitorul apropiat sa revina in Liga Nationala.

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-