Published On: lun, Apr 1st, 2013

Drama in sportul romanesc! Nicolae Martinescu a incetat din viata

Share This
Tags

* Nicolae Martinescu s-a nascut in anul 1940, in comuna Visani, judetul Braila * Acesta  a cucerit 18 titluri de campion national la categoria grea in perioada 1961-1978 *

Nicolae Martinescu, medaliat cu aur in proba de lupte greco-romane la JO din 1972, a murit pe 1 aprilie, la varsta de 73 de ani. Fostul sportiv a fost casatorit cu interpreta de muzica populara Mioara Velicu.

In palmaresul sau figureaza doua medalii de argint la Campionatul Mondial (1963 si 1971), 4 medalii de bronz la CM (1966, 1967, 1970, 1974). A fost campion european la Essen in anul 1966 si a obtinut doua medalii de bronz la CE (1972, 1973). I s-a acordat titlul de maestru emerit al sportului. Inmormantarea va avea loc joi, 4 aprilie, la Cimitirul Andronache din Bucuresti.

Povestea vietii de sportiv a lui Nicolae Martinescu

In 1972, la Munchen, Nicolae Martinescu a confirmat valoarea luptatorilor din Romania, cucerind titlul olimpic la categoria grea, dupa cel castigat de Gheorghe Berceanu la aceeasi editie. La Roma, in 1960, Dumitru Parvulescu aducea prima medalie olimpica de aur la lupte greco-romane din istoria Romaniei. Succesul micutului luptator i s-au adaugat medaliile de argint si bronz obtinute de Ion Cernea si Ion Taranu. Incepand cu Jocurile Olimpice din Italia, romanii au devenit o prezenta constanta printre medaliatii de la lupte libere sau greco-romane, insa aurul olimpic nu a mai fost cucerit timp de 12 ani.

La Tokyo, in 1964, atat Taranu cat si Parvulescu nu au reusit mai mult de medalia de bronz, iar in 1968, la Ciudad de Mexico, cel mai bun rezultat la lupte a fost argintul obtinut de Ion Baciu.

In varsta de 28 de ani (n – 24 februarie 1940), Nicolae Martinescu venise in Mexic pentru cea de-a doua sa participare la Jocurile Olimpice. El a luptat la categoria semi-grea si la Tokyo, insa a terminat in afara medaliilor, fiind ocupantul pozitiei a patra la finalul competitiei.

Descoperit in gara la Faurei, printre butoaiele care trebuiau urcat in tren, Martinescu a fost trimis sa participe la Cupa Recoltei, unde antrenorul Stefan Babin cauta noi talente in fosta regiune Galati (actualele judete Braila, Galati si Tulcea). Legitimat la Dunarea Galati, luptatorul a fost rapid observat de oamenii cluburilor din Bucuresti, ajungand la Dinamo, unde a ramas pana la finalul carierei, in 1978.

Desi a devenit luptator profesionist si legitimat la club destul de tarziu (20 de ani), talentul lui Martinescu i-a permis sa devina in scurt timp unul dintre cei mai buni reprezentanti ai Romaniei in competitiile de lupte greco-romane.

Prima reusita internationala a luptatorului a venit in 1963, cand a reusit sa isi depaseasca performantele anterioare clasandu-se pe locul doi pentru o medalie de argint la Campionatul Mondial. In 1964 a luptat la Olimpiada de la Tokyo, insa nu a reusit sa intre in medalii, terminand pe locul patru.

Patru ani mai tarziu, avand in palmares doua noi medalii importante (bronz la CM, in 1966 si aur la Campionatul European, 1966), “Ursul” pleca spre Ciudad de Mexico avand ochii atintiti catre medaliile olimpice si sperand la o clasare cat mai buna pe podium. Aventura din Mexic s-a incheiat pentru Martinescu pe podium, insa doar cu medalia de bronz.

Dupa Olimpiada din 1968, Martinescu a trecut de la categoria semi-grea (97 de kilograme), la cea superioara, categoria grea (100 de kilograme). Rezultatele pozitive nu au aparut imediat, insa ambitia romanului a dat roade. Dupa ce s-a clasat doar pe pozitia a cincea la Campionatul Mondial din 1969, Martinescu a inceput sa urce in clasari, reusind un loc trei la CM din 1970 si o clasare pe locul doi la CM din 1971.

Dinamovistul a confirmat cresterea de forma din ultimii ani, ajungand la Munchen in 1972 printre favoritii la titlul olimpic. Martinescu si-a dominat copios adversarii in rundele preliminare, stabilind o intalnire cu maghiarul Ferenc Kiss in semifinala competitiei.

Desi a fost un meci mult mai disputat decat cele anterioare, romanul s-a impus in fata adversarului sau din Ungaria, pregatindu-se pentru lupta impotriva vice-campionului olimpic, sovieticul Nikolai Yakovenko. Pe salteaua pe care Gheorghe Berceanu devenise campion olimpic, Martinescu a reusit o finala memorabila impotriva luptatorului din URSS, s-a razbunat pentru bronzul din Mexic si s-a incununat cu medalia de aur.

Succesul de la Olimpiada din 1972 a fost apogeul unei cariere stralucite de luptator. De 18 ori campion national, Martinescu si-a mai trecut in cont, pana la retragerea din 1978, doua medalii de bronz la Campionatul European(1972 si 1973) si o medalie de bronz la CM (1974).

Comentarii

comentariu

About the Author

-