Published On: mar, Mar 12th, 2013

Zbor deasupra unui cuib de curci

Share This
Tags

Domnule fals Procuror General al României,

Vă scriu pentru simplul şi raţionalul motiv că doresc în mod expres să fac o presiune asupra justiţiei. Recte, asupra dvs., domnule Daniel Morar, dacă dvs. reprezentaţi – în accepţiunea noastră, a proştilor – o importantă parte a justiţiei. Vreau să vă răpesc doar câteva minute din preţiosul timp pe care-l acordaţi nu profesiei dvs. actuale, ci profesiunii dvs. de credinţă – RĂUTATEA. De aceea am să fiu cât se poate de concis… Întotdeauna m-am întrebat dacă una dintre condiţiile care-l califică drept bun profesionist pe un procuror este răutatea sau capacitatea lui de a urî. Şi, în aceeaşi ordine de idei, ce ar trebui să urască un procuror – infracţionalitatea sau infractorii?… Căci una e să deteşti fenomenul, iar cu totul altceva e să urăşti omul. După câte ştiu, în etica profesională a unui procuror trebuie să-şi facă loc nu numai aplecarea lui naturală spre acuzare, dar şi înclinaţia de a căuta argumente în favoarea celui învinuit, astfel încât să nu fie trimis în faţa instanţei de judecată un om insuficient de cercetat din punct de vedere penal. Ceea ce observ însă la dvs., de atâţia ani de când vă urmăresc cu profundă curiozitate, e ferocitatea instituţionalizată pe care am neplăcuta senzaţie că o ridicaţi la rang de virtute. Altfel spus, aţi creat un nou model de procuror, rău din fire, căci rău îi stă bine unui bun procuror. Dacă există vreo persoană mai pornită să facă rău decât Băsescu Traian, acea persoană poartă, întâmplător, numele dvs. Şi asta nu e bine, domnule Morar, nu e bine, ca să-l parafrazez pe mentorul dvs. de la Cotroceni. Căci, sub domnia dvs., Ministerul Public a învăţat să compună rechizitorii şi motivări în care obligatoria rigurozitate juridică face tot mai mult loc eseului vindicativ şi impresiilor dictate de afinităţi politice nepermise. Observ cu regret că profesionalismul magistratural, în viziunea dvs., se limitează la: 1. interpretarea căutat-fantezistă a convorbirilor telefonice ale căror interceptări vi le aprobă, pe bandă rulantă, sârguincioşi judecători cu naşu-n suflet; 2. strecurarea stenogramelor aferente acestor convorbiri în presa clasică, audio-vizuală şi virtuală. Dacă asta e tot ce vă doriţi de la justiţia reformată a inculpatului de la Cotroceni, de ce nu propuneţi ca România să-şi lanseze în spaţiul cosmic propriul ei satelit justiţiar, cu ajutorul căruia să desfiinţaţi o dată pentru totdeauna revoltătoarea noastră intimitate de potenţiali infractori?!… Proasta dvs. reputaţie de telefonist indiscret vă urmăreşte nu numai în România, ci şi la Strasbourg, acolo unde judecătorii de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului au înţeles ce maniere primitive şi abuzive de a face justiţie există în ţara lui Băsescu Traian şi a discipolilor lui din procuratură. Singurii care vă au la suflet sunt fostul ambasador american Gitenstein şi actualii politicieni popular-europeni de la Bruxelles. De atâtea laude venite din partea lor, am observat că v-aţi luat la purtare nasul, organul acela în care se cuibăresc mucii atunci când cineva răceşte. Să vă ferească bunul Dumnezeu de o răceală din partea PPE-ului, că nici măcar judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu mai ajungeţi. De altminteri, în adevărata magistratură, cea a judecătorilor, n-ar trebui să ajungă niciun fost procuror, comunist, băsist ori incolor şi inodor din punct de vedere politic. Meseria de acuzator îi marchează atât de puternic pe procurori, încât niciodată un zăvod al parchetului nu va putea să fie un bun judecător. Psihologic vorbind, exerciţiul zilnic de a formula acuzaţii este chiar ceea ce se opune natural balanţei pe care un judecător de vocaţie are obligaţia s-o folosească atunci când cântăreşte, imparţial, argumentele acuzării şi pe cele ale apărării. Dar, dacă totuşi aş putea să trec cu vederea incompatibilitatea între cele două meserii, sigur n-aş izbuti să-mi înfrâng convingerea că un procuror rău la suflet ar fi şi mai puţin la locul lui pe scaunul de judecător. Pentru oameni ca dvs., domnule fals Procuror General al României, ar trebui să se introducă un test special de răutate la examenul de trecere din procuratură în completul de judecată, căci poate aşa s-ar evita condamnări ca aceea a lui Adrian Năstase, trofeul dvs. de cea mai bună calitate. Dacă răutatea nu vă dă pace, părăsiţi justiţia şi apucaţi-vă de altceva. De politică, par examplu, căci acolo răutatea se poate disipa în marea masă a politrucilor antrenaţi să asasineze obiectivitatea. Sau, reprofilaţi-vă ca măcelar, căci puteţi să tranşaţi animalele fără să fiţi sub lupa opiniei publice. Sacrificarea dobitoacelor, din al căror onorabil regn şi dvs. faceţi parte, nu cere o sensibilitate deosebită la suferinţa altuia, ci doar satisfacţia de a te şti stăpân peste fiare, inclusiv peste fiarele care poartă ciudatul nume „cătuşe”. Vi s-ar potrivi de minune meseria asta, nu credeţi?… Dar, dacă nu vreţi cu niciun chip să renunţaţi la profesia dvs. de bază, măcar faceţi-vă datoria până la capăt şi arestaţi-vă propria dvs. răutate. Încătuşaţi-o şi poate aşa veţi deveni favoritul Monei Pivniceru. Căci, dacă o să continuaţi să vă alegeţi succesorii interimari după chipul şi asemănarea dvs. actuală, conform modelului brevetat la Cotroceni, mă tem că ne vom trezi cu o galerie de caricaturi de care au să râdă până şi curcile. Adică, acele păsări pe deasupra cuiburilor cărora zboară procurorii dvs. în căutare de voturi fraudate.

Cu sincer dezgust, al dvs. următor trofeu (de proastă calitate),

MARIUS BEŞCHEA

Comentarii

comentariu

About the Author

-