Published On: mie, Mar 27th, 2013

Un actor deloc grăbit – Interviu cu actorul Dan Moldoveanu

Share This
Tags

Aţi întâmpinat probleme cu credibilitatea?

D.M. : Cu credibiliitatea nu am întâmpinat piedici sau bariere. Noi, artiştii, suntem crezuţi în tot ceea   ce facem pentru că facem cu credinţă, facem cu speranţa că publicul brăilean ne iubeşte şi cu încrederea că tot ce oferim e spre înălţarea lor spirituală.

Oamenii sunt reticenţi în a cunoaşte un actor?

D.M. : Da! Sunt reticenţi considerându-ne nişte fiinţe închise, cu o viaţă aparte, plutind pe alte meridiane de pe alte universuri. Dar suntem nişte oameni incredibil de deschişi şi de modeşti. Dorim să fim abordaţi pentru a mulţumi publicul cu orice problemă, răspuns sau întrebare.

Un actor se dedică cu totul meseriei sale?

D.M. : Nu.

A existat vreodată tendinţa spre infidelitate din cauza acestei meserii?

D.M. : Da. Noi suntem infideli faţă de noi înşine. Pentru noi, infidelitatea este mai mult o evadare decât atingerea unei plăceri de moment. Iar această evadare este chiar agresivă, în sensul în care unii dintre noi o găsim în plimbări, iar alţii, în alcool. Din această cauză s-au şi dus de pe lumea asta nişte foşti colegi. Mie îmi place să evadez în lecturi şi în admirarea femeilor frumoase din Brăila.

Unui actor îi este mai greu să-şi întemeieze o familie?

D.M. : Nu. Din moment ce am spus şi la început că suntem nişte oameni foarte normali, poate mai normali decât restul lumii. Dar suntem consideraţi extratereştri pentru că, întra-devăr, noi suntem dedublaţi, detriplaţi şi înzecit de multiplicaţi în alte lumi şi personaje.

Se deosebesc cu ceva actorii din provincie de cei din capitală?

D.M. : Nu. Actorii din alte oraşe, ţări, din capitală sunt consideraţi umili slujitori ai scenei.  Muncim atât de mult, încât nu mai vedem diferenţele dintre noi şi actorii din alte spaţii teatrale.

Aţi fost susţinut pentru a urma acest drum al actoriei?

D.M. : Nu. La 6 ani vroiam să devin artist. Nu ştiam ce înseamnă să fii actor. Au trecut câteva milenii de atunci şi au  să mai treacă.

Mai vine lumea la teatru? Cum este publicul?

D.M. : Tot timpul vine lumea la teatru!

S-a schimbat  media de vârstă a spectatorilor care participă la acest act cultural?

D.M. : Media de vârstă este vârsta permanentă pentru noi, actorii, iar actorul este permanent fie că are 6 ani sau  86 de ani. Sufletul, neavând vârstă, trebuie manifestat pe scenă indiferent de fizicul ori de vârsta actorului.

Care sunt cele mai cerute spectacole?

D.M. : După psihologia publicului brăilean, cele mai cerute sunt comediile, dar nu se dau în lături nici de a savura dramele sau marile tragedii. Am jucat tragedii cu conotaţii mistice, filozofice, şi totuşi publicul vine la toate cu mare plăcere.

Aţi simţit vreodată că cedaţi în faţa presiunii?

D.M. : La noi nu există presiune, există puterea de a anticipa cu sufletul pe scenă, nu poţi să dai tot. Dacă dai tot, înseamnă că nu eşti actor. Există o marjă de realitate. Dacă pluteşti cu totul si te dedici cu totul rolului, eşti foarte aproape de moartea fizică.

Recomandaţi teatrul?

D.M. : Tuturor.

Ce calităţi ar trebui sa aibă un om pentru a fi actor?

D.M. : Cultura, primul atribut, al  doilea, cultura şi iar cultura.

Aţi dobândit vreun defect profesional?

D.M. : Defectul meu este că vorbesc ca pe scenă, cu dicţie, şi joc teatru chiar şi în viaţă, în sensul în care ocolesc barierele pe care mi le oferă viaţa. Le alung actoriceşte, cu replici, umor, delăsare, iar acest defect cred că îl au toţi muritorii care sunt actori pe scena vieţii.

V-aţi ataşat vreodată de un anumit personaj?

D.M. : Tragedia actorului este că el se naşte, se contopeşte şi moare în toate personajele. De aceea actorul nu are viaţă proprie.

Ce altă meserie aţi practica?

D.M. : Aş face actoria.

Care este sentimentul pe care îl simţiţi când sunteţi aplaudat la sfârşitul unei reprezentaţii?

D.M. : E bucuria de a dărui, nu de a primi. Nu se poate descrie în cuvinte, e inimaginabil.

Realizat de Ioana Panait  şi Roxana Chiocaru

Comentarii

comentariu

About the Author

-