Published On: lun, Mar 18th, 2013

Azi a inceput POSTUL PASTILOR, cel mai lung si mai aspru

Share This
Tags

Postul Pastelui sau Postul Mare incepe astazi, pe 18 martie si se incheie pe 5 mai. Acesta este cel mai lung de peste an, de 40 de zile si este orânduit pentru pregatirea sufletului inainte de botezul la Paste, in vederea intâmpinarii cum se cuvine a Invierii Domnului.

Conform traditiei stabilite cu timpul in Biserica, in cursul Postului Mare se posteste astfel: in primele doua zile (luni si marti din saptamâna I) se recomanda, pentru cei ce pot sa tina, post complet sau (pentru cei mai slabi) ajunare pâna spre seara, când se poate mânca putina pâine si bea apa; la fel in primele trei zile (luni, marti si miercuri) si ultimele doua zile (vinerea si sâmbata) din Saptamâna Patimilor.

In general, preotii si scriitorii bisericesti privesc acest post ca pe o institutie de origine apostolica. In primele trei secole, durata si felul postirii nu erau insa uniforme peste tot. Astfel, dupa mai multe marturii, unii posteau numai o zi, in Vinerea Patimilor, altii doua zile, adica in vinerea si sâmbata de dinainte de Pasti, altii trei, o saptamâna sau chiar pâna la sase saptamâni. La Ierusalim, in secolul IV, se postea opt saptamâni inainte de Pasti, pe când in Apus, in aceeasi vreme, postul dura doar 40 de zile.

De la sfârsitul secolului al III-lea, postul cel mare a fost impartit in doua perioade distincte, cu denumiri diferite: Postul Paresimilor (Patruzecimii), sau postul prepascal, care tinea pâna la Duminica Floriilor si avea o durata variabila, si Postul Pastilor (postul pascal), care tinea o saptamâna, din Duminica Floriilor pâna la cea a Invierii si era foarte aspru. Abia in secolul al IV-lea, dupa uniformizarea datei Pastilor, hotarâta la Sinodul I Ecumenic, Biserica de Rasarit (Constantinopol) a adoptat definitiv vechea practica, de origine antiohiana, a postului de sapte saptamâni, durata pe care o are si astazi, cu toate ca deosebirile dintre bisericile locale asupra duratei si modului postirii au persistat dupa acel moment.

Ultima dintre cele sapte saptamâni de post deplin, adica saptamâna dintre Florii si Pasti, este cea a Sfintelor Patimi, adica Pastile Crucii sau al suferintei Domnului.

Durata de 40 de zile a Postului Pastilor se intemeiaza pe o traditie vechi-testamentara: potopul, care trebuia sa spele Pamântul de pacate, a tinut 40 de zile si 40 de nopti; 40 de ani au mâncat evreii mana in pustie, inainte de a ajunge in pamântul fagaduintei; Moise a stat pe munte 40 de zile pentru a primi Legea; ninivitenii au postit 40 de zile pentru a se pocai; Iisus a postit in munte 40 de zile si 40 de nopti inainte de inceperea activitatii publice.

Postul Pastilor este nu doar mai lung si mai important, ci si cel mai aspru dintre cele patru posturi de durata ale Bisericii Ortodoxe.

In general, in vechime, postul era mult mai aspru decât in prezent. Toate zilele erau de ajunare, adica abtinere completa de la orice mâncare si bautura pâna in ceasul al noualea din zi, spre seara. Exceptate de ajunare erau doar zilele de sâmbata si duminica.

Conform traditiei stabilite cu timpul in Biserica, in cursul Postului Mare se posteste astfel: in primele doua zile (luni si marti din saptamâna I) se recomanda, pentru cei ce pot sa tina, post complet sau (pentru cei mai slabi) ajunare pâna spre seara, când se poate mânca putina pâine si bea apa; la fel in primele trei zile (luni, marti si miercuri) si ultimele doua zile (vinerea si sâmbata) din Saptamâna Patimilor. Miercuri se ajuneaza pâna seara (odinioara, pâna dupa savârsirea Liturghiei Darurilor mai inainte sfintite), când se manânca pâine si legume fierte fara untdelemn. In tot restul postului, in primele cinci zile din saptamâna (luni-vineri inclusiv), se manânca uscat o singura data pe zi (seara), iar sâmbata si duminica, de doua ori pe zi, legume fierte cu untdelemn si putin vin. Se dezleaga, de asemenea, la vin si untdelemn (in orice zi a saptamânii ar cadea), de sarbatorile Aflarea capului Sfântului Ioan Botezatorul (24 februarie), Sfintii 40 de mucenici (9 martie), Joia Canonului celui mare, inainte si dupa serbarea Buneivestiri (24 si 26 martie), precum si in ziua Sfântului Gheorghe (23 aprilie), iar dupa unii si in Joia Patimilor. La praznicul Buneivestiri (25 martie) si in Duminica Floriilor, se dezleaga si la peste (când insa Bunavestire cade in primele patru zile din Saptamâna Patimilor, se dezleaga numai la untdelemn si vin, iar când cade in vinerea sau sâmbata acestei saptamâni, se dezleaga numai la vin).

Odinioara, chiar si legile statului bizantin asigurau respectul cuvenit postului Paresimilor, interzicând toate petrecerile, jocurile si spectacolele din acest timp. Postul de alimente este insa fara efect daca nu este insotit de milostenie, bunatate, iubire, rabdare si respect, spune purtatorul de cuvânt al Patriarhiei Române, parintele Stoica.

Postul Pastilor este tinut si in Biserica Romano-Catolica, la care are tot durata de 40 de zile, insa nu incepe luni, ca la ortodocsi, ci in miercurea numita a Cenusii (Dies Ceneris), pentru ca in aceasta zi se practica presararea cenusii pe crestetul capului (rest din ceremonialul penitentei publice din vechime, mostenit de la evrei). Catolicii dezleaga postul in duminicile Paresimilor, când manânca “de dulce”.

Comentarii

comentariu

About the Author

-