Published On: Soare, Mar 3rd, 2013

Auf wiedersehen, Schengen!

Share This
Tags

Inamicul nostru comun de la Cotroceni nu scapă nicio ocazie să ne demonstreze cât de antiromân este el zi şi noapte, ceas de ceas, clipă de clipă. Ca nu cumva USL-ul să culeagă laurii unei strecurări a României în spaţiul Schengen pe uşa din dos, în ultimul moment, Băsescu Traian trânteşte el însuşi acea uşă în nasul propriei lui ţări, făcându-i pe plac cancelarului Merkel şi Germaniei aflate în pragul alegerilor. De câte ori electoratul unei ţări europene mai răsărite e chemat la urne, de atătea ori sunt amânate decizii importante pentru o ţară sau alta din coada Europei. Dacă popoarele codaşe ale continentului trebuie să-şi programeze speranţele după calendarul electoral al naţiunilor fruntaşe, mă tem că Uniunea Europeană va rămâne multă vreme de-acum înainte un conglomerat de tragice frustrări naţionale. Mulţi politicieni şi comentatori de specialitate  exagerează importanţa semnării Acordului Schengen, ca şi cum acest document ar fi vital pentru orice membru al comunităţii noastre continentale. Dacă e să spunem lucrurilor pe nume, singurul beneficiu direct al cetăţeanului de rând din spaţiul Schengen este circulaţia lui prin acest teritoriu privilegiat  fără a mai fi supus controlului de frontieră interstatal. Celălalt avantaj, mai puţin sau chiar deloc resimţit la nivel individual, este cooperarea poliţienească şi judiciară între statele care fac parte din aşa-numitul spaţiu Schengen. Sunt şi suficiente dezavantaje pentru ţările de la graniţele Uniunii Europene, stricteţi care îngreunează circulaţia forţei de muncă noneuropene sau a turiştilor de pe alte continente. În plus, bugetele ţărilor care apără frontierele Uniunii Europene sunt împovărate de cheltuielile destul de mari cu aparatura de monitorizare şi cu personalul poliţisto-vamal de la graniţe. România resimte din plin inconvenientul de a se afla, geografic şi economic, la periferia Uniunii Europene. Toate eforturile noastre făcute în ultimii ani sunt zădărnicite barbar de decizii politice care n-au nicio legătură cu realităţile de la noi, ci cu turbatele campanii electorale din diverse ţări la mâna cărora este România. Ba că Sarkozy nu-l înghite pe Băsescu, ba că Olanda are un puseu de naţionalism, ba că frau Merkel nu ştie de unde să mai adune voturi ca să nu facă praf creştin-democraţia germană, ba că Bulgaria a intrat în criză politică – mereu se va găsi câte ceva care să amâne aducerea României în acest atât de râvnit(?!) spaţiu Schengen. Dacă ar fi numai cauze externe, ţinerea pe tuşă a României ar fi un caz revoltător, dar nu strigător la cer. Ceea ce face însă din amânarea invitării ţării noastre în miraculosul tărâm Schengen un fenomen unic în lume şi ruşinos până la absurd este atitudinea de o rară ticăloşie a lui Băsescu Traian, vânzătorul nostru cel de toate zilele. N-am să pot înţelege niciodată admiraţia acestui politruc ignorant pentru europenismul totalitar, pentru corporatismul lacom şi pentru statul pasiv social. Ultimul duşman al României îşi rumegă la Cotroceni satisfacţia de a se răzbuna pe poporul care a ţinut să-i dea o usturătoare lecţie în vara lui 2012. Înconjurat şi apărat de josnica ofiţerime din vârful serviciilor sale secrete, Băsescu Traian a îngenuncheat România în faţa coloşilor europeni contra unei susţineri strict personale pe care i-o acordă câţiva lideri continentali al căror sfârşit politic se apropie cu paşi din ce în ce mai repezi. În urma lui Băsescu, după un deceniu de prezidenţie, nu va rămâne nimic altceva decât prăpădul, un munte de idei politice liliputane, de contra-performanţe economice antologice şi de cumplită deznaţionalizare. În loc să-şi susţină ţara, cu orice preţ, pentru a-i mai drege onoarea atât de terfelită, Traian B. se joacă de-a justiţia cu adversarii lui politici şi face opoziţie guvernului de mama focului. El n-o vrea pe România în Schengen, dar şi-o doreşte pe duduia Udrea în fruntea PDL-ului. El se războieşte cu guvernul României, dar se pupă-n bot cu cabinetul Angelei Merkel. El îl dispreţuieşte pe contribuabilul român, dar moare de grija celui german, a cărui contribuţie financiară europeană îl face pe Băsescu să stea în poziţie de drepţi în faţa doamnei de fontă de la Berlin. Cu un aşa personaj la Cotroceni, România ar face bine să-şi uite pentru o clipă propria ei limbă şi să rostească răspicat, pe limba maternă a celui de-Al Patrulea Reich – „Auf Wiedersehen, Schengen!”

MARIUS BEŞCHEA

Comentarii

comentariu

About the Author

-