Published On: joi, Feb 28th, 2013

Simbolul corupţiei şi etalonul antibăsismului

Share This
Tags

Adrian Năstase n-a cerut clemenţă din partea călăului său de la Cotroceni. Şi bine a făcut. Fie vorba între noi, sunt sigur că nici n-ar fi primit vreun semn de bunăvoinţă din partea inamicului public nr. 1, căci Băsescu Traian, în răutatea lui maladivă, nu poate şi nu cred că ştie să ierte, singurul lucru din lume la care se pricepe fiind condamnarea. N-a condamnat el un întreg popor la suferinţă experimentală?… N-a condamnat el comunismul pe care l-a slujit cu smerenie?… N-a condamnat el sistemul ticăloşit pe care l-a preluat de la Năstase numai ca să-i adauge noi şi sofisticate mecanisme ticăloase?… N-a condamnat el minciuna politică minţindu-ne cu gura până la urechi?… N-a condamnat el rujul de buze al tinerelor funcţionare şi revendicările greviştilor?… N-a condamnat el statul social, de bine ce statul acela îl opera la tiroidă pe contribuabilul Băsescu?… N-a condamnat el justiţia lui Năstase în timp ce justiţia lui personală îl absolvea de vina de a fi prăpădit flota comercială a României?… N-a condamnat el la moarte clinică tocmai partidul care l-a resuscitat de două ori?… Băsescu Traian ar fi în stare să condamne şi o picătură de ploaie care i-ar atinge chelia, trimiţând-o în faţa plutonului de execuţie sub învinuirea de crimă de lezmaiestate. Prin urmare, orice demers privind graţierea lui Adrian Năstase s-ar fi lovit de imensul zid de cruzime şi ură pe care obsedatul de la Cotroceni îl tot ridică, piatră cu piatră, împotriva bunului-simţ. Ceea ce nu conteneşte să mă uimească, în ciuda banalizării fenomenului, este similitudinea între sentimentele Ministerului Public şi cele ale Cotroceniului. Parchetul General aproape că se confundă cu instituţia prezidenţială, iar procurorii se identifică, uimitor, cu suferinţa politică şi cu personalitatea răzbunătoare ale lui Băsescu Traian, naşul din sufletele lor păcătoase. Ultimul lucru pe care l-aş fi crezut posibil ar fi fost încrâncenarea, vecină cu nebunia, a procurorilor care-i contestă lui Năstase nu numai dreptul de a fi pus în libertate pentru comportament exemplar şi limită de vârstă, dar şi calitatea cărţilor scrise de el în puşcărie. Nu ştiu în baza cărei erudiţii juridice îşi permit nişte procurăraşi de doi bani să judece opera ştiinţifică a profesorului universitar Adrian Năstase. Această înverşunare a lui Daniel Morar, fuhrer-ul parchetelor, împotriva fostului premier emană damful crizelor de turbare pe care Băsescu le face la auzul numelui fostului său rival politic. Totul seamănă izbitor cu pica pe care un elev repetent i-o poartă profesorului care l-a trântit la examen, micimea sufletească a surogatului invidios pe original. Stupida ranchiună a procurorilor băsişti împotriva lui Adrian Năstase dovedeşte cu atât mai mult că fostul premier este un deţinut politic sadea, trofeul de excepţională calitate pe care Băsescu Traian şi prelungirea lui de la Strasbourg, Macovei Monica, l-au atârnat pe peretele stabilimentului de cocote de la Bruxelles. Este o sminteală demnă de analele psihiatriei să ai tupeul prostesc de a contesta competenţa şi intelectualitatea lui Adrian Năstase. Iar dacă gestul ăsta vine din partea unui procuror, este cu atât mai periculos pentru o societate ale cărei valori se dizolvă, de vreo opt ani încoace, în sticlele de whisky de la Cotroceni. Republica procurorilor trebuie să dispară cât mai repede din peisajul paraconstituţional românesc, căci ferocitatea Ministerului Public o întrece pe cea a animalelor de pradă. Să urmăreşti cu atâta îndârjire umilirea lui Năstase, după ce ai reuşit să-l lipseşti de libertate, mi se pare o dovadă a scelerateţii absolute din reformata justiţie băsesciană. Prin atitudinea lor profund revanşardă, procurorii lui Daniel Morar sunt pe cale să obţină efectul contrar celui dorit de ei în privinţa lui Adrian Năstase. Fostul premier s-ar putea să revină în politică mai repede decât se aşteaptă mulţi dintre duşmanii lui redutabili. Popularitatea lui e în creştere, susţinută constant de prostia şi răutatea nemăsurată ale unor procurori care ţin morţiş să-i facă pe plac lui Băsescu Traian, naşul lor spiritual. Dacă Ministerul Public o s-o ţină tot aşa, e posibil ca Adrian Năstase să ajungă din simbolul corupţiei un veritabil etalon al antibăsismului. Sau, dacă vreţi, un stâlp al rezistenţei antiprezidenţiale.

MARIUS BEŞCHEA

Comentarii

comentariu

About the Author

-