Published On: mar, Feb 26th, 2013

Securiţi?… Securim, securim…

Share This
Tags

Trăim într-o lume din ce în ce mai supravegheată. Terorismul pândeşte de peste tot ivirea unei breşe în sistemele naţionale de apărare, iar serviciile secrete caută cu disperare să se infiltreze în organizaţiile criminale care-şi propun să schimbe planeta după regulile de forţă ale anarhiei. Şefii de stat şi de guvern din întreaga lume cer serviciilor secrete o mai mare eficienţă în lupta cu terorismul, punând la dispoziţia instituţiilor însărcinate cu gestionarea siguranţei naţionale fonduri tot mai mari şi legislaţie tot mai permisivă. Până unde se va ajunge cu cheltuielile de personal, cu investiţiile şi cu libertatea de mişcare în serviciile secrete este greu de anticipat într-o lume terorizată de spectrul atentatelor de tot felul puse la cale de mişcările extremiste paramilitare. Ceea ce este însă evident, cel puţin pentru ţările din fostul lagăr socialist european, e tendinţa acestor servicii secrete de a reveni la practicile din anii de funestă glorie ai dictaturilor comuniste. Sub preşedinţia lui Băsescu Traian, România a devenit un stat poliţienesc sadea, în care cetăţeanul e supus din principiu filajelor şi interceptărilor telefonice atunci când protestează într-un fel sau altul împotriva regimului politic abuziv. Cu cât eşti mai sus în ierarhia socială, cu atât mai urmărit eşti, căci reprezinţi un potenţial pericol pentru puterea politică discreţionară emanată din Palatul Cotroceni, acea casă conspirativă unde se ţes intrigi inimaginabile pentru un cetăţean cu drept de vot din lumea civilizată a Europei. Sub pretextul întăririi şi consolidării siguranţei naţionale, Băsescu Traian, copilul din flori al Securităţii ceauşiste, a găsit ac de cojocul oricărui adversar politic prin intermediul serviciilor de informaţii pe care le cultivă şi le venerează ca pe moaştele sfinţilor bisericii. Impostorul de la Cotroceni nu ştie să conducă altfel România, lipsa lui de cultură politică şi prestanţa lamentabilă forţându-l să aplice strategii şi tactici grosolane în acţiunile de anihilare a opozanţilor din guvern, din parlament, din justiţie, din diverse instituţii publice şi din mass-media. Spre totala ei dezonoare, Securitatea băsistă trăieşte cu senzaţia că patriotismul şi naţionalismul sunt noţiuni anacronice în Europa secolului al XXI-lea şi că perspectiva unui întreg continent federalizat o scuteşte de efortul de a gândi şi simţi româneşte. Şefii serviciilor noastre secrete şi, mai ales, adjuncţii lor, generalii cu naşul de la Cotroceni în suflete, au impresia că sunt martiri pe altarul inconştienţei noastre civice, că noi şi nu ei înşişi nu izbutim să pricepem pe ce lume trăim, că ei se sacrifică pentru ca proştii de noi să nu suferim de pe urma acutei noastre lipse de înţelegere a fenomenelor naţionale şi globale care ne transcend inteligenţa precară. În spatele acestor consideraţii puerile stau însă interese meschine care conturează perfect hidoşenia serviciilor secrete româneşti. Afacerile, privilegiile şi influenţa tot mai mare în viaţa politică sunt mizele majore ale asaltului pe care serviciile de informaţii îl dau împotriva statului de drept şi a democraţiei autentice. Comisiile parlamentare care au drept de control asupra acestor focare de infecţie ale sistemului de securitate naţional sunt ruşinoase dovezi ale incompetenţei legislative şi ale cârdăşiei între urmăriţi şi urmăritori. Cu asemenea deputaţi şi senatori, nevolnici ori pur şi simplu şantajaţi de serviciile secrete, nu se poate opri ingerinţa acestor instituţii de forţă în viaţa politică a României. La abuzurile procurorilor regimului băsist se adaugă nelegiuirile Comunităţii Naţionale de Informaţii, un organism inventat în 2005 pentru liniştea neliniştitului de la Cotroceni. Dacă până şi judecătorii incomozi pentru Băsescu Traian şi pentru justiţia lui politică au ajuns să fie spionaţi de serviciile secrete, e semn că a venit vremea ca România să-şi pună în mişcare anticorpii care s-o protejeze de propriii ei paznici. Până la urmă, diferenţa între Securitatea lui Ceauşescu şi cea a lui Băsescu nu e prea mare, ţinând seama de contextul istoric diferit în care au acţionat. Dar, spre ruşinea actualilor ofiţeri de la vârful serviciilor secrete, europenizaţi nevoie mare, generalii lui Ceauşescu erau mai întâi patrioţi şi abia apoi, sincer sau nu, ataşaţi valorilor comuniste. Alo, alo, la SRI se aude?… SIE, eşti pe recepţie?…

MARIUS BEŞCHEA

Comentarii

comentariu

About the Author

-