Published On: mar, Feb 5th, 2013

Regele fotbalului romanesc implineste astazi 48 de ani

Share This
Tags

Fostul capitan si selectioner al echipei nationale a Romaniei, Gheorghe Hagi, considerat “Regele” fotbalului romanesc, s-a nascut la 5 februarie 1965, la Sacele.

Cum vremurile erau aspre, Hagi a inceput sa joace fotbal in curte, pe post de minge avand o vezica de porc. Mai tarziu, bunicul sau i-a confectionat o minge din par de cal, iar abia la varsta de sase ani, “regele” fotbalului romanesc a pus “mana” pe minge, cand mama sa i-a daruit o minge din cauciuc

In luna aprilie a anului 1975, Hagi a pasit pentru prima oara la portile unui club de fotbal, Farul Constanta, unde a fost luat in primire de Iosif Bukossi, primul lui antrenor. La varsta de 11 ani, Gica Hagi evolua in prima competitie, “Cupa Sperantelor”, pentru ca in 1978 sa fie legitimat la clubul de pe Litoral.

In 1980, Hagi a fost cooptat in proiectul “Luceafarul” – echipa nationala de juniori – pentru ca doi ani mai tarziu, la varsta de 17 ani, 7 luni si 6 zile, sa debuteze in Divizia A, in partida SC Bacau – Farul Constanta, scor 3-0.

Dupa numai un an, Gica isi facea debutul la echipa nationala, in mandatul lui Mircea Lucescu, intr-o partida cu Norvegia, sustinuta de “tricolori” la Oslo, la 10 august 1983, scor 0-0.

In anul 1983, Hagi a devenit jucatorul echipei Sportul Studentesc, echipa cu care a ocupat locul al doilea la sfarsitul sezonului 1984-1985. Evolutiile sale de exceptie au atras privirea marilor cluburi de atunci, Steaua si Dinamo, oficialii gruparii “ros-albastre” reusind sa ajunga la un acord cu cei de la Sportul Studentesc pentru un imprumut.

La nici jumatate de an, Hagi inscria pentru Steaua unicul gol al Supercupei Europei, de la Monte Carlo, in partida cu Dinamo Kiev, gol ce avea sa aduca cel de-al doilea trofeu european. La finalul sezonului, Hagi nu a mai revenit in “Regie”, asa cum se convenise prin contract, si a ramas la Steaua, de unde in 1990 a plecat la Real Madrid pe o suma de 4 milioane de dolari, record ce avea sa fie doborat, oficial, abia in 2008, prin plecarea lui Ionut Mazilu la Dnepr Dnepropetrovsk.

Palmaresul lui Hagi in primul esalon din Romania totalizeaza 223 meciuri si 141 goluri, trei titluri de campion si trei Cupe ale Romaniei. Gheorghe Hagi a fost de doua ori cel mai bun marcator din campionatul Romaniei, in sezoanele 1984/1985 si 1985/1986.

In perioada petrecuta in Spania, Hagi a evoluat la cele doua mari forte ale Primerei Divizion: Real Madrid (1990-1992, 19 goluri in 64 de meciuri) si FC Barcelona (1994-1996, 7 goluri in 36 de meciuri). Golul de la jumatatea terenului din partida Osasuna – Real Madrid este un moment de varf al carierei lui Hagi in Primera Division. Marele regret al lui Hagi este ca nu si-a trecut in palmares titlul de campion al Spaniei in perioada petrecuta in aceasta tara.

Intrata intr-un con de umbra, cariera lui Gheorghe Hagi a fost “resuscitata” de antrenorul care l-a selectionat prima oara in echipa nationala, Mircea Lucescu. Intre Madrid si Barcelona, Hagi a imbracat tricoul Bresciei (1992-1994).

Dupa “era Barcelona”, intre 1996 si 2001, Hagi a decis sa treaca Bosforul, in Turcia. Privit cu neincredere, transferul sau la Galatasaray Istanbul s-a dovedit a fi “renasterea” ca fotbalist al lui Hagi. In tricoul “Cim-Bom”-ului, Gica Hagi a jucat 167 de meciuri si a inscris 78 de goluri. In afara acestor cifre, Hagi a adunat patru titluri de campion si doua Cupe ale Turciei, o Cupa UEFA si Supercupa Europei. Galatasaray a fost clubul unde Hagi si-a incheiat cariera.

Hagi a fost recordmanul absolut al echipei nationale: cele mai multe banderole de capitan, cele mai multe selectii si cele mai multe goluri. Seria recordurilor a fost intrerupta de Dorinel Munteanu, care a devenit cel mai selectionat jucator din istorie. Hagi ramane golgeter all-time, cu 35 de goluri.

Hagi a participat la trei editii ale Campionarului European (1984, 1996 si 2000), precum si la trei editii ale Cupei Mondiale (1990, 1994 si 1998). Dupa editia din 1994 a Cupei Mondiale, Hagi a iesit al patrulea in ancheta anuala a revistei France Football, cea care acorda Balonul de Aur. La finele anului 1999, a fost desemnat fotbalistul roman al secolului, iar in 24 aprilie 2001, sub titulatura Gala Hagi, i s-a organizat un meci festiv de retragere.

Chiar daca in palmaresul sau de jucator nu figureaza decat trei trofee pe plan international, Hagi a fost unul dintre fotbalistii de varf ai anilor ’90. Odata cu incheierea carierei de jucator, Hagi a ales-o pe cea de antrenor, care pana in prezent nu i-a adus, insa, mari realizari.

Imediat dupa retragere, Hagi a devenit antrenor al echipei nationale a Romaniei in anul 2001. Prima echipa, primul esec. Hagi nu a reusit sa califice echipa la Cupa Mondiala din 2002, demisionand dupa barajul cu Slovenia. In 2003, a devenit tehnicianul echipei turce Bursaspor, de unde a demisionat din nou, iar in sezonul 2004-2005 s-a aflat pe banca tehnica a formatiei Galatasaray Istanbul, in momentul numirii sale stadionul Ali Sami Yen fiind arhiplin. Sezonul a fost unul modest, dar a fost salvat pe final prin castigarea Cupei Turciei, de altfel, singurul trofeu din cariera de antrenor a lui Gheorghe Hagi. La scurt timp, el a demisionat de la Galatasaray, nemultumit ca sefii clubului nu i-au adus jucatorii pe care i-ar fi dorit.

Anul 2006 este momentul in care “Regele” s-a intors in fotbalul romanesc. Alegerea sa a fost Poli Timisoara, dar si de aici a plecat dupa scurt timp. Dupa un an de pauza, Hagi s-a intors la Steaua, clubul de la care s-a lansat in fotbalul mare. Mandatul lui Hagi in Ghencea a durat mai putin de trei luni, timp in care a calificat echipa in grupele Ligii Campionilor. A demisionat de la Steaua in septembrie 2007, dupa infrangerea de la Praga, cu Slavia, motivul fiind conflictul cu finantatorul Gigi Becali, care l-a acuzat permanent pentru jocul slab si pentru folosirea altor jucatori decat cei pe care el dorea sa-i impuna in primul 11. In octombrie 2010, Hagi si-a inceput al doilea mandat la Galatasaray unde a stat pana la 25 martie 2011.

Astazi Gheorghe Hagii se ocupa de Academia de Fotbal care ii poarta numele si de echipa acesteia, Viitorul Constanta.

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-