Published On: Soare, Feb 10th, 2013

Modelul urii

Share This
Tags

Nu credeam că România secolului al XXI-lea va avea parte de un personaj atât de josnic ca Băsescu Traian, un om pentru care propria lui ţară nu valorează nici cât o sticlă de Chivas Regal. Am spus de nenumărate ori că acest personaj infect din fruntea statului nu are nicio tresărire patriotică sinceră, semn al unei infirmităţi sufleteşti demne de un trădător. N-ai cum să nu-ţi iubeşti ţara, în ciuda repulsiei pe care o provoci majorităţii compatrioţilor tăi, decât dacă eşti mutilat sufleteşte. Or, tocmai aici stă explicaţia comportamentului abject al microbului de la Cotroceni – răutatea nemăsurată a acestui om de nimic. În ultima vreme, detestat fiind de tot mai mulţi români, Băsescu şi-a propus să ne urască pe toţi, indiferent că îi mai suntem alături ori ba. Mă umple mirarea când mă uit pe sondaje şi văd că încă mai sunt 10% dintre români care-l au la suflet – unii, din lipsă crasă de informaţie elementară; alţii, din cauza refuzului constant de a accepta că s-au înşelat de patru ori (!!!) votându-l (de două ori la alegerile prezidenţiale şi de două ori la referendumurile de demitere); în fine, oportuniştii acestui regim depravat, cocoţaţi pe scara ierarhică prin serviciile aduse băsismului. Pe toţi aceşti cetăţeni i-aş întreba cât de bine se simt în pielea lor băsistă atunci când preşedintele României, în loc să semneze scrisoarea pentru aderarea ţării lui la spaţiul Schengen, îi refuză pe primul-ministru şi pe preşedinţii celor două Camere spunându-le că o asemenea misivă diplomatică către liderii europeni este inutilă… Câtă făţărnicie!!… Tot pe aceşti cetăţeni bolnavi de băsism cronic i-aş întreba cam ce preşedinte este pentru ei un om care, în loc să obţină mai mulţi bani pentru ţara lui, preferă să facă pe placul autorităţilor europene acceptând cu seninătate ca României să i se taie 9 (nouă) miliarde de euro… Ce oroare!!… Nepreţuiţii mei băsişti, prin tot ceea ce face, şarlatanul de la Cotroceni vă umileşte şi vă fură şi pe voi, ca şi pe noi, adversarii lui declaraţi. Aşa s-au comportat preşedinţii Iliescu şi Constantinescu atunci când era vorba de interesul naţional?… Niciun şef de stat întreg la minte şi la suflet nu-şi pedepseşte ţara şi poporul fiindcă guvernul nu e de partea lui şi fiindcă naţiunea nu-i mai cântă-n strună. Mă întreb ce impresie le face Băsescu liderilor europeni în faţa cărora nu crâcneşte şi pentru care e în stare să dea foc României. Gurile rele spun că aceiaşi lideri europeni care-l ţin pe Băsescu bătut în cuie la Cotroceni sunt cei ce râd pe înfundate de coada lor de topor de la Bucureşti. Nimeni nu-l respectă pe intrigantul de la Cotroceni, nici aliaţii, nici adversarii lui politici. Dispreţul general pluteşte în jurul lui, dar el se preface a nu-l observa, deşi sunt convins că ficatul şi vezica biliară prezidenţială sunt în grea suferinţă fie la reuniunile de la Bruxelles, fie la adunările publice din ţară unde huiduielile şi fluierăturile ţin loc de aclamaţii. Mi-e teamă că ceea ce lasă în urmă Băsescu nu se limitează la o ţară supraîndatorată, un parlament batjocorit, un guvern neputincios şi o naţiune frustrată. Rămâne în urma lui şi un nefast model de politică de stat, bazat pe forţarea legii, pe abuz instituţional şi pe cultul minciunii. Mă îngrozesc la gândul că viitoarea Constituţie va trebui să fie fără de cusur ca să nu mai fie vreodată interpretată după capriciile unui alt Băsescu. Mă îngrozesc la gândul că instituţiile de forţă din România nu mai ştiu să funcţioneze decât după legile nescrise ale abuzului, ascultatul convorbirilor telefonice ori intimidarea prin justiţie permanentizându-se ca metode ideale de înlăturare a oricăror norme democratice. În fine, mă îngrozesc la gândul că succesul obţinut prin minciună a devenit un model tentant pentru mulţi oameni politici care-l iau în serios pe Băsnocchio. Şi ăsta nu e decât începutul unei epoci care va trebui să lupte din greu pentru ca modelul politic băsist să fie condamnat în toate cărţile de istorie ale viitorului, fără excepţie. Întoarcerea la normalitate va fi mai grea decât ne închipuim şi mai avidă de victime decât orice revoluţie sau restauraţie, căci cuvântul de ordine adus de Băsescu în politică este URĂ.

MARIUS BEŞCHEA

Comentarii

comentariu

About the Author

-