Published On: vin, Feb 1st, 2013

INTERVIU IN EXCLUSIVITATE: Generalul de Brigada Mircea Vladu: “Aici, la Braila, vreau sa-mi termin cariera militara”

Share This
Tags

* Mircea Vladu, comandantul Brigazii 10 Geniu si a Garnizoanei Braila implineste astazi frumoasa varsta de 56 ani * A ajuns cadru militar fiind ambitionat de povestile relatate de un prieten din copilarie * Desi tatal s-a impotrivit, mama l-a sustinut in tot ceea ce a vrut sa faca * Dupa multe cursuri si scoli absolvite, facute cu eforturi mari, comandantul Vladu a ajunge la Braila, fiind numit sef al genistilor * Excelenta desfasurare a exercitiilor multinationale, la care si-a adus un aport considerabil, alaturi de militari, a fost remarcata de toti strainii care au participat la aceste actiuni * Pe langa cariera militara de succes, comandantul Mircea Vladu se mai poate mandri si cu o impresionanta biblioteca de lucrari elaborate *

In urma cu 56 ani, in comuna valceana Budesti, se nastea prof. univ. dr. Mircea Vladu, actualmente general de brigada si comandantul Garnizoanei Braila si a Brigazii 10 Geniu “Dunarea de Jos”.

Si cum astazi seful armatei brailene isi serbeaza cele 56 de ierni, publicatia nostra ii ureaza ani multi cu sanatate si atingerea tuturor obiectivelor atat din punct de vedere profesional, cat si personal.

Desi comandantul Mircea Vladu are o agenda destul de incarcata, si-a facut timp pentru a ne acorda un scurt interviu.

Provenind dintr-o familie destul de instarita, prof. univ. dr. Mircea Vladu avea sa devina mandria familiei sale, mai ales ca este unicul copil. Referitor la optiunea sa pentru o cariera militara, Mircea Vladu a precizat ca nu au contribuit in niciun fel greutatile materiale pe care le avea familia lui.

“Sunt singurul copil al familiei. Pe mine m-a determinat altceva sa aleg Liceul Militar. La mine in comuna exista un baiat care terminase scoala generala cu cativa ani inaintea mea, premiant si care reusise la Liceul Militar Breaza. Cand se intorcea in vacante, ne intalneam cu totii pe camp cu animalele. Pentru ca, pe vremea aceea orice gospodar avea animale. El mi-a explicat ca acolo a gasit niste conditii fantastice, in special de a invata, profesori foarte buni, baza materiala de exceptie, baza sportiva buna. Auzind ceea ce-mi zice, am decis sa incerc si eu. M-a incantat si uniforma de culoare bleumarin si faptul ca aveam un fizic adaptat pentru armata. Eram inalt, subtirel, musculos pentru ca faceam, pe atunci, foarte mult sport. Am crezut ca pot face o cariera in armata”, a declarat generalul de brigada prof. univ. dr. Mircea Vladu.

* Desi tatal s-a impotrivit, opinia mamei a invins *

Comandantul Mircea Vladu isi aminteste ca in momentul in care a spus parintilor ca vrea sa devina militar, tatal s-a impotrivit decisiv.

“Tatal meu, care facuse armata timp de 3 ani, la Artilerie Antiaeriana, s-a opus pentru ca el stia ca, dupa vremea cand facuse armata, erau conditii foarte grele. El fusese cazat in bordei. Mai facea si glume in legatura cu mancarea ce li se dadea. Imi zicea: <Am mancat carute carute de linte si arpacas cu nisip. Vrei si tu sa faci acest lucru? Nu ai, aici, la mine, toate conditiile?>. Insa eu am vrut sa urmez cariera de militar. Cea care m-a sustinut a fost mama mea. Ea a fost fiica de erou al neamului. Tatal ei a murit pe front, in cel de Al Doilea Razboi Mondial, pe nd ea avea numai 6 ani. A fost incantata de decizia mea, dar mai mult de atat a inteles ca in armata e disciplina si ordine si ca eu am aplecare spre invatatura. S-a gandit ca acolo pot sa ma realizez mai bine pentru ca vedea ce se intampla in viata civila, copii care purtau plete, pantalon evazat. Ei ii placea sa aiba un baiat tuns, aranjat, imbracat cum trebuie. In felul acesta, a invins opinia mamei. M-am dus la Liceul Militar si am reusit cu o medie foarte buna. Aceasta unitate de invatamant am absolvit-o cu medie mare, fiind printre baietii buni, pentru ca mi-am vazut de treaba. Dupa aceea, din  1976, am optat pentru o armata tehnica: Scoala Militara de Ofiteri Activi de Geniu, Constructii si Cai Ferate din Ramnicu Valcea. Acolo, echivalentul studiilor ra de subinginer specializat in constructia de drumuri, poduri, lucrari hidrotehnice, lucrari funciare, cai ferate, constructii civile. La aceasta scoala mi-a fost foarte greu pana m-am acomodat, dar mai ales cu tinuta confectionata din postav. Eram un om care-mi placea sa invat si parca nu mergea, insa dupa doua semestre m-am dezmeticit si am reusit sa inchei Scoala Militara al patrulea, din cei 252 de ofiteri, cu media de 9,45”, a spus prof. univ. dr. Mircea Vladu.

Faptul ca a obtinut o medie mare, i-a oferit posibilitatea sa ramana instructor la Scoala Militara de Ofiteri Activi de Geniu, Constructii si Cai Ferate din Ramnicu Valcea.

“Am lucrat acolo 10 ani. Am avut onoarea sa-i fiu comandant lt.-col. Florentin Cucu, cel care se ocupa cu Relatiile publice. Dar nu numai lui, ci si col. Gheorghe Soare, in prezent fiind loctiitorul comandantului Brigazii 10 Geniu. Atunci avea gradul de locotenent major si eu le-am dat primele taine ale meseriei. Dupa episodul cu Scoala Militara am sustinut examen la Academia Militara si am absolvit ca sef de promotie al Facultatii Arme Sectia Geniu, cu media generala de 9,56. Am muncit mult in Academie pentru ca vroiam sa ma intorc in Ramnicu Valcea. Aveam familie, sotie si doi copii. Sotia lucra la Combinatul de la Govora. Insa nu a fost scos niciun post la Valcea si in felul acesta profesorii au optat sa ma opreasca acolo, fiind asistent universitar in invatamant. Am acceptat si des terminasem ca sef de promotie, adica aveam dreptul sa-mi aleg postul dorit, eu a trebuit sa dau concurs pentru ca locurilor in invatamant se obtineau prin examen. Am luat concursul si am ramas asistent universitar. Dupa 1 an si jumatate, am promovat in functie, devenind lector universitar. In perioada in care am fost asistent universitar, eu trebuia sa fiu <mantaua de ploaie> a sefului de catedra. El facea prelegerile, iar eu trebuia sa fac seminarile, discutiile, lucrarile practice. Cateodata, profesorul facea o diversiune si cand trebuia sa intre la o prelegere de 4 ore, venea la mine cu 5 minute inainte si-mi zicea sa o sustin eu. Prima data m-au trecut transpiratiile, pentru ca ma trimitea sa predau la studentii din anii mari. Eu pe atunci erau tanar printre studentii acelor vremuri. Am intrat cu multa strangere de inima, dar a doua oara m-am invatat minte. Ii luam cursurile acasa, le rasfoiam si ma pregateam. Au fost multe astfel de intamplari. La un moment dat, in timpul unei ore, te trezeai cu el ca vine in sala de curs. Dar am facut fata si am facut o echipa foarte buna. Mi-a prins bine activitatea din Academie ca profesor titular, pentru mai tarziu”, isi aminteste comandantul genistilor braileni.

* Postul oferit la Marele Stat Major, o propulsare in cariera militara *

In perioada 1993-1994, comandantul Mircea Vladu a fost mutat, la ordin, in calitate de ofiter 2 in Biroul 3 mobilizare organe centrale/sectia mobilizare din Directia Organizare Mobilizare, la Marele Stat Major.

“Marele Stat Major era esalonul de conducere strategica, echivalentul de astazi a Statului Major General. Am intrat cu spaima pe postile acestei cladiri de langa Palatul Parlamentului, pentru ca intelesesem ca Marele Stat Major este creierul Armatei Romane, acela care planifica, construia, conducea operatii in timp de campanie. Am intalnit acolo titani ai armatei, adica specialisti in domeniu la un nivel extrem de ridicat. Oamenii aceia cunosteau regulamentul, ordinele, instructiunile pe articole, aliniate, puncte, pe domeniile lor. Eu stiam din toate cate ceva, dar nu stapaneam niciun domeniu asa cum era cazul lor. Am avut o sansa mare data de Dumnezeu. Unul dintre sefi mi-a trimis un biletel, la 3 saptamani dupa ce am ajuns la Marele Stat Major. Ma instiinta in legatura cu data cand avea sa aiba loc pregatirea cu personalul. Mi-a zis ce lucrare sa pregatesc si sa o sustin. Desi am avut emotii, mi-am luat inima in dinti, plus ca veneam din invatamant si m-am pregatit. In momentul in care am sustinut prelegerea, toti cei prezenti in Amfiteatru au ramas uimiti. Acest eveniment fericit mi-a dat incredere si am putut sa ma integrez in colectivul acela de titani si muncind foarte mult am ajuns, din decembrie 1993 pana in iunie 2004, sa fu seful Mobilizarii Armatei. Aceasta pozitie mi-a dat posibilitatea de a participa la foarte multe activitati postaderare a Armatei Romane in NATO, misiuni externe, discutii cu specialistii armatelor NATO. Am invatat care trebuie sa fie principiile de restructurare a armatei. Pentru ca noi trebuia sa ajungem de la o armata de masa, care avea aproximativ 400 mii de oameni, la o armata mica, asa cum ne intelesesem cu NATO. Am facut parte din colective pentru elaborarea manualelor, regulamentului domeniului si pentru acest lucru am primit o distinctie din partea fostului presedinte Ion Iliescu, in semn de rasplata pentru implicarea in restructurarea si modenizarea armatei, pentru indeplinirea cu succes a misiunilor si eforturilor depuse. Este vorba despre Ordinul <Virtutea Militara in grad de Cavaler>, pe care l-am primit in 2002”, a precizat generalul de brigada Mircea Vladu.

Acesta a mai adaugat ca pe langa decoratia primita, se mai afla si: Ordinul “Meritul Militar, clasa a III-a, 1994; clasa a II-a, 1990”; Semnul Onorific “In Serviciul Patriei” pentru 25 de ani de activitate si rezultate meritorii in indeplinirea atributiilor si in pregatirea profesionala, 2004; Emblema de Onoare a Armatei Romaniei, 2007; Emblema de Onoare a Statului Major al Fortelor Terestre, 2009; Emblema “Onoarea Armatei Romaniei” cu insemne de pace pentru ofiteri, 2011; Emblema de Onoare a Statului Major General, 2011; Emblema de merit “In serviciul Armatei Romaniei”, clasa a III-a, 2012.

Comandantul Mircea Vladu se mandreste si cu alte titulaturi pe care le-a primit pana in prezent: Cetatean de Onoare al comunei Budesti, jud. Valcea (comuna natala); membru titular al Forumului Cultural al Ramnicului; membru onorific al Asociatiei Cadrelor Militare in Rezerva si in Retragere – Filiala Rm. Valcea; membru al Asociatiei de Caritate din Armata Romaniei “Camarazii”.

* Cei doi fii au pasit pe urmele tatalui *

Cand se spune ca aschia nu sare departe de trunchi, iata ca si-n cazul comandantului genistilor braileni, cei doi fii ai sai au urmat cariera militara.

Comandantul Mircea Vladu este casatorit, sotia fiind pensionara. Din aceasta frumoasa poveste de dragoste dintre un om in slujba statului si fiica unui erou national cazut pentru libertatea poporului roman s-au nascut doi baieti. Prof. univ. dr. Vladu ne-a declarat ca ambii copii i-au urmat cariera de cadru militar.

“Ambii fii ai mei sunt militari, ei urmandu-mi pasii.Cristian, baiatul cel mare, este ofiter la Serviciul Roman de Informatii (n.r. SRI). Dupa finalizarea cursurilor la scoala, l-am trimis in armata. In timp ce se afla acolo, a venit un reprezentant al SRI si i-a intrebat pe toti cine este dispus sa urmeze Academia Nationala de Informatii pentru ca aveau nevoie de ofiteri SRI. El m-a intrebat ce ar trebui sa faca si l-am sfatuit sa nu mai stea, mai ales ca i se oferise aceasta ocazie. Desi au fost 10 candidati pe loc, el a reusit. El era militar cu termen redus la o unitate, dar de fapt el se afla la scoala. In momentul in care a terminat cu armata, avea gradul de sublocotenent, apoi a continuat scoala si aterminat cu medie mare, fiind repartizat in Bucuresti. Acolo locuieste impreuna cu sotia si cele doua fiice ale sale, Ana si Maria. Cel de al doilea copil este si el militar profesionist, lucrand la o unitate in Capitala. El, dupa ce a absolvit liceul, nu era decis ce va face. As fi vrut sa urmeze cursurile Politehnicii, pentru ca am observat, impreuna cu un prieten ce era profesor la Politehnica, ca fiul cel mic are inclinatie spre surubaraie, fiare, reparat masini. Nu ne-am inteles cu el, nici nu l-am fortat, pentru ca am mers pe ideea ca este bine sa-ti lasi copilul sa-si aleaga drumul pe care-l vrea, dar nici sa-si faca de cap. El a considerat ca e mai bine sa munceasca, iar dupa un timp a decis sa se incadreze in armata ca militar profesionist, avand gradul de caporal. La randul sau, este casatorit si are un baietel, Andrei. Sotia mea a lucrat si ea multi ani intr-o unitate militara, la serviciul financiar, in speta la Universitatea Nationala de Aparare, unde am fost si eu profesor”, a zis generalul de brigada Mircea Vladu.

* “Pentru cariera militara a trebuit sa fac multe sacrificii”, spune comandantul Vladu *

Si cum pentru orice meserie care se desfasoara in alte localitati, iata ca si-n cazul familiei sefului de la Garnizoana Braila au fost necesare sacrificii. Cea care a dus “povara” mutarii cu serviciul, dintr-un oras in altul, a comandantului Mircea Vladu, a fost sotia acestuia.

“Pentru ca eu eram mereu mutat de la Bucuresti la Valcea, apoi de la Valcea la Sibiu, sotia facea naveta. La sfarsit de saptamana, dupa ce pleca de la serviciu, se ducea acasa, se schimba si venea vineri cu rufele curate la mine, unde lucram. Apoi pleca duminica. Ii era greu sa faca naveta, dar nu aveam ce sa fac. Eu nu puteam sa parasesc orasul in care lucram pentru ca aveam functii cheie. La Valcea eram comandant de Garnizoana, la Sibiu am fost al doilea om in Garnizoana si tot timpul trebuia sa fiu prezent acolo. La un moment dat, am decis ca este timpul sa <treaca in rezerva> si s-a pensionat fara probleme, pentru ca lucrase 13 ani la Combinatul Chimic de la Ramnicu Valcea si avea grupa 1 de munca. In felul acesta, ea a putut sa ma urmeze unde m-a trimis patria”, mentioneaza prof. univ. dr. Mircea Vladu.

* Generalul Badalan a jucat un rol important in viata comandantului Vladu *

In momentul in care si-a prezentat teza de doctorat, la manifestare a participat si generalul Eugen Badalan, pe atunci ocupand functia de sef de Stat Major al Fortelor Terestre.

“Dupa ce s-a incheiat activitatea, generalul Badalan a precizat public ca i-a placut lucrarea mea si ca imi va da posibilitatea de a-mi pune in aplicare ideile. Eu nu am crezut ceea ce a zis. Insa a venit la mine si mi-a spus: <Tinere, o sa te chem la mine pentru ca am nevoie de un comandant la Scoala de Aplicatie de Geniu la Valcea. M-am interesat si toata lumea te-a indicat pe tine. Sa nu ma refuzi>, apoi a plecat. Dupa 2 luni am discutat cu el, i-am zis ca sunt pregatit. In momentul in care am ajuns la Valcea, s-a infaptuit premonitia pe care a avut-o generalul Mazilu, care era colonel in 1979. El ne-a zis intr-o zi cand m-a chemat la el in birou cu alti doi colegi, ca trebuie sa1 ne facem conditii bune de lucru, sa avem evolutie in cariera, ca nu se stie, ca poate peste ani si ani, unul dintre noi o sa ocupe scaunul lui. Si la un moment dat, gesticuland, degetul s-a indreptat spre mine. Si iata ca, dupa 26 ani, am ajuns comandantul Scolii de Aplicatie de Geniu Valcea”, isi aminteste comandantul Mircea Vladu.

In cursul anului 2010, generalul de brigada Ariton Ionita a fost numit seful Statului Major al Fortelor Terestre. In felul acesta, postul devenind liber, generalul Vladu a aflat ca el va ocupa functia de comandant al Garnizoanei Braila si a Brigazii 10 Geniu “Dunarea de Jos”.

“Functia ma onora, adr fiind cadru didactic ma asteptam la altceva. Adica ma uitam spre Academia Fortelor Terestre din Sibiu, care era institutie de invatamant superior. Dar asta a fost situatia. Mi-am luat valiza si am venit in Braila, intr-o zi grea de iarna, pe 21 ianuarie 2011. Imi aduc aminte ca am sosit cu masina, cu batranul Logan si drumul a fost anevoios din cauza zapezii si a sulurilor care se formau pe sosea. Mai greu a fost la Drajna spre Slobozia. Cand m-am dat jos din masi, era un vant aici intre Caminul de Garnizoana si cladirea Comandamentului. Fiind pe meserie, adica genist, nu mi-a fost greu sa ma acomodez aici. Am gasit un colectiv foarte bun, oameni cuminti si care nu mi-au creat probleme. Eu chiar am declarat ca atat timp cat generalul Ariton Ionita va fi sef la Fortele Terestre, aici la Braila nu voi schimba nimic din regulile pe care le-a impus el. Pentru ca aceste reguli sunt foarte bune”, a precizat prof. univ. dr. Mircea Vladu.

* Pentru exercitiile multinationale trebuia sa fie create conditii bune pentru straini *

Generalul Vladu ne-a mai zis ca in Braila a gasit o serie de obiective care trebuia sa fie duse la indeplinire, facand referire la exercitiile multinationale.

“Obiectivele acestea inseamna o planificare riguroasa. Trebuia sa creez conditii foarte bune de cazare a stranilor ce urmau sa vina cu ocazia desfasurarii, la Braila, a exercitiilor multinationale. Primul astfel de exercitiu l-am organizat la Ramnicu Valcea – <Tisa 2011>. Am facut eforturi mari pentru ca vroiam sa obtinem fonduri pentru reabilitarea Caminului de Garnizoana, care era necesar. Partea practica a acestui exercitiu a fost bine pusa la punct, totul desfasurandu-se in conditii excelente. Trebuie sa mentionez ca nicaieri in lume nu exista un pod de pontoane cu trei fire de circulatie. Pe centru poate trece un blindat si pe lateral cate un camion, de 10 tone forta”, a spus seful celei mai mari structuri de geniu din Armata României.

Dupa acest exercitiu, au mai urmat si altele, in 2012 desfasurandu-se 3 la numar: TISA 2012”, desfasurat la Csabac in Serbia; “BLONDE AVALANCHE-2012”, desfasurat la Braila si “IEL MILU 2012” de la Alba Iulia.

In doi ani de zile am participat la 6 exercitii in tara si-n strainatate. La patru dintre ele am fost in calitate de conducator – “TISA-2011”, Rm. Vâlcea; “IEL MILU 2011”, Pozega din Croatia; “BLONDE AVALANCHE-2012”, Braila si “IEL MILU 2012”, Alba Iulia, iar la restul am fost co-director. Pe mine ca si comandant, m-a indemnat sa fac o comparatie intre tehnica militara romana si cea a vecinilor sarbi, croati, bulgari, unguri, ucrainieni, slovaci, dar si sa observ procedurile folosite de ei si daca sunt mai perfectionate fata de ale noastre, sa vad care sunt conditiile de viata. In felul acesta am reusit sa realizam legaturi sufletesti intre noi ca ofiteri ai armatei romane integrati in NATO si cei ai armatelor deja existente in NATO. Aceasta experienta n-as fi trait-o daca n-as fi venit aici la Braila. Chiar si americanii au ramas surprinsi de faptul ca aparatura este foarte buna. Bineinteles ca nu a fost usor sa convingem Universitatea de Aparare Nationala sa ne dea structura de simulare, sa vina specialisti, sa fie pregatiti toti militarii angrenati in acest exercitiu multinational. Un sprijin important l-am avut din partea col. dr. ing. Mihail Balaban (n.r. seful Oficiului Judetean de Telecomunicatii Speciale), care ne-a ajutat cu aparatura de care aveam nevoie, plus cu luarea si transmiterea de imagini in timp real la cursul de apa. La “BLONDE AVALANCHE-2012”, noi, genistii braileni, i-am uimit pe toti cu organizarea, desfasurarea, nivelul tehnicii pe care am folosit-o. Aici la Braila as vrea sa-mi inchei activitatea de militar”, a conchis comandantul Mircea Vladu.

Brigada este singura mare unitate de Geniu din Romania si este recunoscuta pe plan intern si international datorita militarilor care au reprezentat-o in teatrele de operatii din Bosnia-Hertegovina, Irak, Afganistan, dar si la exercitiile multinationale.

* Mircea Vladu este si scriitor *

Pe langa cariera militara de succes, comandantul Mircea Vladu se mai poate mandri si cu o impresionanta biblioteca de lucrari elaborate. Astfel, prof. univ. dr. Mircea Vladu este autor unic, coautor sau sef de colectiv la 25 de carti de memorialistica si de specialitate publicate si a 21 regulamente, instructiuni si manuale militare, generale si de specialitate, norme, cursuri. Cele mai importante lucrari de memorialistica sunt: “Omul cu tichie”, vol. I si II; “O viata pentru o idee-dezrobirea pontonierilor”; “Onor la comandanti”; “Omagiu pentru cei care sfideaza moartea”; “Destinul generalului”; “Invalidul”. El a realizat 21 articole/studii publicate în volumele unor manifestari stiintifice desfasurate în tara; 22 de studii si comunicari stiintifice publicate în volumele unor manifestari stiintifice si culturale recunoscute, desfasurate în tara si în strainatate; 4 proiecte de cercetare-dezvoltare pe baza de contract pe plan national, din care 3 ca director. Un numar de 27 de alte lucrari se afla în Bibliotecile apartinând: Universitatii “Alma Mater” Sibiu, Universitatii Româno-Germana Sibiu, Scolii de Aplicatie pentru Unitati Sprijin de Lupta “General Eremia Grigorescu” Sibiu, Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD si Aparare CBRN “Panait Donici” Rm. Vâlcea, Universitatii Nationale de Aparare “Carol I” si Brigazii 10 Geniu “Dunarea de Jos”.

Comentarii

comentariu

About the Author

-