Published On: vin, Feb 1st, 2013

Economistul Gabriel Mursa pentru Infobraila.ro: “Incertitudinile persista (…) Multi intreprinzatori au trait experienta falimentului”

Share This
Tags

Doctor in economie, autor si co-autor a 6 carti si a peste 50 de articole, coordonator al Colectiei “Economie si societate libera” din cadrul Editurii Universitatii “Al.I.Cuza” din Iasi, traducator a 11 carti din engleza, franceza si spaniola, semnand prefata a sase dintre acestea, Gabriel Claudiu Mursa este presedintele Institutului „Friedrich von Hayek” Romania.

Gabriel Claudiu Mursa este conferentiar universitar doctor la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, desfasurandu-si activitatea didactica in cadrul Departamentului Economie si Relatii Internationale, Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor.

Cum ati descrie actuala situatie economica din Romania?

Au trecut patru ani de la inceputul crizei economice iar situatia nu pare sa se amelioreze. In plus, exista semne ca lucrurile pot degenera in orice moment. Incertitudinile persista iar riscurile investitionale se dovedesc prea ridicate. In aceste conditii, starea de spirit a economiei si a societatii pare sa fie una de angoasa.

Daca aruncam o privire atenta asupra unor anumite categorii sociale putem remarca putina deprimare, la pensionari si la cei cu venituri scazute, si dezorientare, descurajare, in general la tineri. In acelasi timp, trebuie sa spun foarte clar ca semnele depasirii acestei situatii nefericite vor persista ceva timp. Mi-e greu sa apreciez, dar cred ca conjunctura economica nefavorabila din prezent va fi resimtita de toata lumea si in urmatorii ani.

Acum, avem mai curând motive sa fim pesimisti in legatura cu iesirea din situatia economica in care ne scaldam din 2008. In ceea ce priveste impactul evenimentelor economice actuale, vreau sa mai precizez ca pensionarii si-au primit pensiile, reduse, mizerabile, de altfel, insa multi intreprinzatori au trait experienta falimentului. Asadar, vreau sa spun ca impactul crizei economice trebuie analizat cu atentie, fara prejudecati si clisee.

Ce i-ati spune unui tanar care doreste sa isi deschida o afacere in Romania?

L-as felicita! I-as spune sa fie increzator, sa aiba nervi tari, sa nu sa dea batut si sa nu astepte pomana. Uneori, ma surprinde proportia tinerilor care, dupa absolvire, prefera un loc de munca submediocru in administratia publica.

Societatile prospere se cladesc pe spiritul antreprenorial, nu pe mentalitatea functionareasca. In acelasi timp, le recomand sa aiba un entuziasm rezervat, sa fie pregatiti de eforturi sustinute si, eventual, de esec. Succesul nu vine fara munca, staruinta si asumarea unor riscuri acceptabile.

Cum vedeti situatia tinerilor romani ce au fost nevoiti de contextul socio-economic sa isi paraseasca tara si implicit familia, pentru un trai mai bun?

Decizia de a munci in tara sau in strainatate este una personala. De aceea, ii sfatuiesc pe tineri sa procedeze in conformitate cu interesele lor si ale familiilor lor. Nimeni nu-si alege locul de munca sau profesia in functie de ”interesul national” ori ghidat de porniri patriotice. Daca au plecat, foarte bine. Daca au ramas, foarte bine. Asemenea decizii au, inainte de orice, efecte in plan personal. Evident, cei mai multi pleaca deoarece in tara nu-si pot pune in aplicare propriile proiecte, iar acest lucru este mai mult decât ingrijorator. De aceea, ii inteleg si ii incurajez s-o faca daca astfel se gaseste o rezolvare a problemelor lor. Insa, si unii, si altii trebuie sa stie ca este o iluzie sa astepte ca altcineva sa-i scoata din incurcatura.

Alocatia unui elev, in Romania, este de 10 euro, in Anglia de exemplu este 1.400 de euro. O comparatie putin fortata, dar totusi, credeti 10 euro este tot ce poate oferi statul roman in aceasta situatie?

Mi se pare complet nesanatos ca un ins care are viata in fata, care poate spera sa construiasca zgârie-nori sau invata la Harvard, sa astepte cu nerabdare acest bacsis guvernamental cu care s-ar putea cumpara câteva kilograme de faina. In aceste conditii, ma intereseaza mai putin cuantumul alocatiei din Anglia. Parintii dau viata copiilor pentru ca aceasta este firea lucrurilor, nu pentru a primi mila guvernului sub forma alocatiei sau a unui corn cu lapte. Elevii si parintii trebuie sa-si puna intrebari legate de calitatea sistemului educational, nu referitoare la nivelul pomenilor statului.

ALIN CRISTEA

Comentarii

comentariu

About the Author

-