Published On: mar, Ian 15th, 2013

Sfânta zâzanie liberală

Share This
Tags

Întotdeauna am avut senzaţia că PNL-ul este cel mai dinamic partid din România, aşa cum cel mai aşezat mi se pare a fi PSD-ul. Liberalii au dovedit că sunt atât de sprinţari, încât reuşesc să explodeze cu regularitate, în fragmente mici, dar cu mare zgomot. Aripile şi aripioarele care-i crescuseră după reînfiinţare au arătat că PNL-ul are lideri extrem de vioi şi de orgolioşi, armăsari pe care nu poţi să pui şaua fiindcă sunt campioni la lovitul cu copita. Şi încă ce copită!… Unii le-ar spune zurbagii, eu cred însă că sunt doar vanitoşi, oameni pe care-i cucereşti greu şi îi pierzi uşor. Tocmai de aceea în PNL toate uşile au stat deschise, uneori chiar date de perete, aşa încât un teribil curent de aer zăpăceşte din când în când sănătatea partidului, fără însă a fi necesară internarea bolnavului în vreo anexă politică a balamucului de pe Dâmboviţa.  Venirea lui Crin Antonescu în fruntea liberalilor a fost o surpriză pentru unii, dar mai surprinzător pentru spiritul liberal este tonul lui radical şi tăios până la autoritar. Evident, aşa au apărut primele miorlăieli care proroceau iminenta prăbuşire a partidului în prăpastia dictaturii lui Antonescu. S-au auzit voci care-l comparau pe liderul PNL cu Băsescu, spaimă care şi-a demonstrat netemeinicia pe măsură ce alte calităţi, unele chiar nebănuite, au ieşit la lumină din noptiera politică a lui Crin Antonescu. Adversarii lui din partid au rămas totuşi pe poziţii, criticându-l şi când trebuia, dar mai ales când nu era nevoie de înfierări publice care să-i mineze autoritatea politică în partid şi în stat. De aici a apărut şi iritarea vizibilă a liderului liberal, contestat de voci care n-au nimic în comun decât dispreţul pentru persoana şi personalitatea lui Antonescu. Ar fi o nerozie să crezi că primarul de la Baia Mare, Cătălin Cherecheş, este în opoziţie cu liderul liberalilor din aceleaşi motive ca ale fostului premier Tăriceanu, ori că Ludovic Orban, gică-contra de profesie, îşi critică preşedintele de dragul lui Andrei Chiliman. Crin Antonescu nu este chiar o stea în politică, a făcut destule gafe şi probabil că o să mai facă, dar de aici şi până la eticheta de antioccidental ori, chiar mai rău, de filorus, pe care adversarii lui încearcă să i-o strecoare în biografia politică, e o distanţă atât de mare, încât cea de la pământ la cer mi se pare mică. Pe Andrei Chiliman îl consideram un intelectual de bună calitate, aproape la fel de rasat ca fostul premier Tăriceanu. Dar atitudinea primarului de la sectorul 1 al Bucureştiului m-a dezamăgit prin calitatea mizerabilă a argumentelor cu care-şi susţine acuzaţiile la adresa lui Antonescu, o retorică de tot râsul al cărei nobil scop, mărturisesc, îmi scapă. Crin Antonescu n-a fost şi nu va fi niciodată un om de afaceri şi poate tocmai de aceea nu împărtăşeşte aceleaşi principii de viaţă cu Dinu Patriciu, un îmbogăţit tipic al tranziţiei, ori cu Andrei Chiliman, un primar care izolează termic blocurile din sectorul 1 la preţuri suspect de piperate. Micul război din PNL nu e chiar o tragedie naţională, dar cu siguranţă se va solda cu câteva victime care-şi vor pierde, temporar, cetăţenia liberală. Mazilirile se vor face totuşi cu mare grijă, nici Tăriceanu şi nici Orban n-au să aibă de suferit mai mult de două-trei zgârieturi pe orgoliu, în vreme ce Chiliman, Vlad Moisescu şi Cherecheş au mari şanse să părăsească partidul nu tocmai din proprie iniţiativă. Ce să-i faci, veşnicul spirit liberal care trebuie să facă puţină furtună într-un pahar mare cu apă! Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti…

MARIUS BEŞCHEA

Comentarii

comentariu

About the Author

-