Published On: joi, Ian 31st, 2013

Pârâcioşii

Share This
Tags

Printre multele noastre cusururi naţionale e unul pe care nu izbutesc cu niciun chip să-l înţeleg – mania de a pârî. Ne pârâm vecinul, colegul de serviciu, prietenul, ruda, familia. După ce că nu prea ştim ce e aia solidaritate, individualismul caracterizându-ne în cel mai înalt grad, adăugăm la meteahna asta şi răutatea, gratuită ori ba, a denunţului. Ştim mai bine ca oricine de pe lumea asta să ne vorbim de rău semenii, adesea exagerând ori minţind de-a dreptul în ceea ce relatăm despre congenerii noştri pe care vrem să-i facem să sufere din motive mai mult sau mai puţin raţionale. Această tară de caracter depăşeşte însă cadrul individual, aducând mari prejudicii întregii societăţi româneşti prin ridicarea delaţiunii la nivel de politică de stat. Adesea, confuzia între pârâciunea propriu-zisă şi critica de bun-simţ e sistematic întreţinută, iar pârâciosul  capătă o aură de erou care demască nedreptăţile de care se loveşte. Aşa ceva se întâmplă cu regularitate în politica românească din ultimele două decenii, dar parcă niciodată mai abitir ca de opt ani încoace, de când la Cotroceni s-a instalat un turnător profesionist, pe numele lui neconspirativ Băsescu Traian. Crescut la cooperativa albastră „Ochiul & Timpanul”, acest odios personaj politic a ridicat denigrarea şi delaţiunea la cote greu de atins până şi pentru maeştrii de la care el a deprins tehnica nimicirii duşmanului. Dacă România nu mai e la picioarele mele, să se ducă dracului România, o decretez ţară de mâna a doua, o încondeiez la Bruxelles, o desfiinţez la Washington şi, în general, o fac de râs pe unde apuc, căci dulce e gustul răzbunării mele nemăsurate – cam aşa gândeşte calomniatorul de la Cotroceni al României. Nenumăratele minciuni sfruntate cu care a îmbrobodit Washington-ul şi Bruxelles-ul atunci când România nu l-a mai vrut de preşedinte au adus ţara pe buza prăpastiei. Numai un naiv poate să creadă că Băsescu lupta astă-vară exclusiv împotriva USL-ului. Traian B., orbit de ura lui fără margini, se răzbuna pe naţiunea care nu-l mai iubea, pe oamenii care-l huiduiau şi care, într-un final, l-au declarat „persona non grata” pentru ţara lor „second hand”. Arogantul de la Cotroceni nu numai că n-a învăţat nimic din atitudinea veritabililor oameni de stat din lume, dar a continuat să-şi pună ţara la colţ cu o fervoare care a pus pe gânduri până şi tabăra popular-europeană de la Bruxelles. Dar, cum Europa nu-i iubeşta pe români necondiţionat, iar pe Băsescu nu-l tratează decât ca pe un vasal necioplit, raportul Comisiei de la Bruxelles (MCV) le dă apă la moară pârâciosului de la Cotroceni şi bandei lui de mincinoşi din Parlamentul European, în frunte cu Monica Macovei. Ca să le cânte în strună mitomanilor şi mitocanilor de la Bucureşti, Comisia Europeană a plecat urechea la jelaniile câtorva magistraţi români care s-au plâns că sunt linşaţi mediatic de presa din ţară. Cum Oana Hăineală, preşedintele CSM-ului, a fost la Bruxelles chiar înainte de redactarea raportului MCV, e uşor de înţeles cine e unul dintre aceşti pârâcioşi în robă care şi-au dat poalele peste cap în faţa comisarului de la Justiţie, Viviane Reding. Ca o culme a nesimţirii şi a batjocurii de care România are parte la Bruxelles, Comisia Europeană n-a luat-o la bani mărunţi pe Oana Hăineală în legătură cu trecutul ei ruşinos din procuratură, ci are grijă să incrimineze presa care nu-i lasă în pace şi-n plata Domnului (Băsescu) pe magistraţii României. Aşadar, conform preţioaselor indicaţii de la Bruxelles, guvernul şi parlamentul României ar trebui să bage pumnul în gura presei care tocmai ce i-a adus la putere pe cei din USL… Acum să-i văd pe Ponta şi pe Antonescu pe unde mai scot cămaşa. Amândoi sunt între nicovala lui Barroso de la Bruxelles şi barosul presei libere de la Bucureşti. Îmi pare rău pentru ei, dar numai lipsa lor de curaj şi de fermitate în relaţiile cu Uniunea Europeană şi cu America i-a dus aici. Cât despre mâncătorii de caca(o) din România care toarnă baliverne în urechile ciulite ale popular-europenilor de la Bruxelles, ce-aş putea să mai spun?… Poate doar că, pentru ei, cele zece porunci biblice ar fi bine să fie unsprezece, ultima trebuind să sune cam aşa – SĂ NU-ŢI PÂRĂŞTI APROAPELE, CI NUMAI DEPARTELE.

MARIUS BEŞCHEA

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-