Published On: joi, Ian 10th, 2013

Explozia magistraţilor

Share This
Tags

Bomba care ticăia de ceva vreme în debaraua justiţiei a explodat. Sper că bubuitura s-a auzit nu numai până la Bruxelles, dar chiar şi la Washington, ca să nu mai aibă motiv Băsescu & Co. să ceară ajutor pentru slugoii lui din Consiliul Superior al Magistraturii. Detonarea bombei a fost făcută de asociaţiile profesionale ale magistraţilor, sătule până peste cap de jocurile politice în care CSM a atras justiţia, acoperind-o de ruşine şi de ridicol. Aşa cum am fost mândru de fiecare om care a ieşit în stradă, acum un an, cerând demisia guvernului şi a preşedintelui, tot aşa de mândru sunt azi de fiecare magistrat, judecător sau procuror, care înţelege să ia poziţie fermă faţă de inimaginabila aventură a coanei Justiţia cu conul Băsescu. Ştiu, oamenii legii nu au atâta libertate de exprimare pe cât şi-ar dori şi asta îi face să fie zgârciţi în explicaţiile pe care le dau publicului cu privire la neobişnuita lor revoltă. Magistraţii protestatari invocă lipsa de transparenţă a CSM-ului, vicii de procedură, eficienţă scăzută şi chiar bătaie de joc în activitatea majorităţii membrilor CSM-ului, proiecte neonorate, atitudini nepotrivite – mă rog, o sumedenie de neajunsuri care au dus justiţia română în derizoriu. Ceea ce nu spun aceşti magistraţi, ori lasă prea puţin să se înţeleagă, e faptul că le-a ajuns cuţitul la os într-un regim politic care şi-a pierdut complet simţul măsurii. Magistraţii se simt umiliţi şi dezonoraţi de jocurile politice care se fac peste capul lor şi care, finalmente, le pot coborî breasla la nivelul cel mai de jos al încrederii populare. Se feresc s-o afirme direct, dar am s-o fac eu pentru ei – cei ce se revoltă acum sunt acei înţelepţi şi curajoşi care au înţeles perfect nemulţumirea Washington-ului şi a Bruxelles-ului în privinţa lipsei de justiţie din România, dar nu acceptă ca, în spatele mincinoasei teorii a reformării justiţiei, să se ascundă impostura. Ce altceva decât impostori sunt vajnicii slugoi băsişti din CSM?… Ce magistrat cu onoare nepătată şi cu intactă demnitate ar accepta să facă jocurile cuiva anume, mai ales pe cele ale unui personaj infect ca Băsescu Traian, cel mai notoriu şi mai norocos inculpat penal din România?… Nu pot să înţeleg în ruptul capului cum au fost păcăliţi atât de mulţi magistraţi de personajul grotesc care stă cuibărit în persoana judecătorului Vasilică Dănileţ. Întruchipare băsistă a caragialescului Rică Venturiano, studinte în drept şi publicist, cărătorul de servietă al Monicăi Macovei, karatistul care ar fi în stare să ameninţe toată România pe blogul lui personal dacă toată România l-ar contrazice pe Băsescu, Vasilică Dănileţ face parte din categoria tinerilor ambiţioşi care au în sânge parvenitismul. Nu cred că e îndrăgostit de meserie, oricât de mult ar susţine asta. Un bun profesionist nu cochetează atât de mult şi atât de evident cu politica, nu se lansează în tirade caraghioase invocând numărul mare de cărţi citite, nu merge la televiziune vrând să cucerească auditoriul. Alături de Dănileţ, personaje ca Alina Ghica şi Oana Hăineală ar deveni suportabile dacă n-ar fi mânate de acelaşi carierism dezgustător care înseamnă mai ales privilegii, cât mai multe privilegii, şi mai puţină creaţie şi sacrificiu personal pe altarul justiţiei. Sper din suflet ca toţi magistraţii să fi învăţat ceva din trista lor experienţă cu papiţoi şi papiţoaice care, de dragul unui curriculum vitae lung cât un pomelnic, ajung să colecţioneze diplome de studii, titluri, atestate multiple, certificate de bună purtare şi orice alte paravane sclipitoare care să le ascundă adevărata înclinaţie – setea de putere. Ştiu că a existat o mai veche încercare de a pune în discuţie comportamentul membrilor CSM-ului, dar, la vremea aceea, argumentul amânării unei astfel de analize a fost formulat cam aşa – „să-i lăsăm să se adapteze”. Au fost lăsaţi şi iată ce bine s-au adaptat la politica de răzbunări personale a impostorului de la Cotroceni. Sunt de acord că pe magistraţii revoltaţi de azi nu-i interesează războiul clasei politice, dar, fără voia lor, judecătorii şi procurorii oneşti din România se ridică inclusiv împotriva lui Băsescu Traian, omul care le desconsideră breasla tot atât de profund pe cât încearcă s-o cultive în favoarea lui. E un adevăr pe care magistraţii îl ştiu foarte bine, dar care nu poate fi rostit în public. Onoarea şi deontologia profesională îi fac discreţi, dar şi foarte hotărâţi să condamne la moarte comportamentul intolerabil al semenilor lor care slugăresc Cotroceniul. Am convingerea că dănileţii şi hăinelile din justiţie îşi vor găsi locul potrivit abia atunci când nu vor mai fi magistraţi. Acest loc este în parlament, acolo unde onoarea, demnitatea şi profesionalismul nu prea sunt la mare căutare.

MARIUS BEŞCHEA

Comentarii

comentariu

About the Author

-