Published On: Soare, Dec 30th, 2012

Traditia Plugusorului de Anul Nou

Share This
Tags

* Mersul cu “Plugusorul”  este una dintre cele mai vechi traditii romanesti de anul nou.

In ultimul timp in diverse zone din tara, in special in mediul urban, aceasta traditie si-a mai pierdut din semnificatie. Variantele textului de Plugusor s-au schimbat de-alungul timpului si mai difera si in functie de zona.

Obiceiul romanesc al Plugurusorului prezinta cateva asemanari cu alte traditii de Anul Nou din alte tari ale continentului european. De-a lungul timpului, folcloristii romani si straini s-au straduit sa stabileasca originea traditiei “Plugusorului” in spatiul european, in contextul in care manifestarile acesteia au trecut prin transformari rapide, legate in primul rand de schimbarea conditiilor de viata.

Se pare ca “Plugusorul” se leaga de traditia “pornirii plugului”, care a existat si in alte state europene. La noi, era vorba de o sarbatoare de primavara cand satenii ieseau toti odata cu plugurile, iar gospodinele “sfinteau” plugurile pentru ca recoltele sa fie bogate, care, odata cu sarbatorirea Anului Nou pe data de 1 ianuarie, va fi transformata intr-un rit efectuat mai ales de adulti, cand se tragea o prima brazda prin gospodaria celui colindat.

La alte popoare europene precum englezii, francezii, germanii sau elvetienii, “pornirea plugului” avea semnificatii similare, punandu-se accentul pe asigurarea fertilitatii pamantului. Treptat, acest obicei a disparut, ceea ce a condus la abandonarea posibilitatii de a se naste o traditie consolidata, savarsita la inceputul fiecarui an.

O alta conceptie vehiculata referitor la traditia Plugusorului la romani este ca rmanii au “imprumutat” de la popoarele vecine mai ales de la ucrainieni, bulgari si bielorusi traditia “urarii colacului” in textul “Plugusorului”. Faptul ca romanii nu s-au limitat numai la descrierea “istoriei” colacului, ci au introdus treptat noi elemente, cum ar fi, de exemplu, etape ale muncilor agricole, portretul plugarului, felicitari la adresa gospodarului, elogiul ce i se aduce acestuia sau multumirea pentru darul primit de catre colindatori, demonstreaza faptul ca “Plugusorul” romanesc are o identitate proprie.

In anumite zone din tara aceasta traditie este cunoscuta sub diverse denumiri: a umbla cu “plugul”, cu “Plugusorul cel Mic”, cu “Plugurelul/Pluguletul”, cu “Plugarii”, cu “Uratul”, cu “Haitul” ]i izolat in unele zone cu “Aratul”.

Denumirile acestui obicei sunt derivate fie de la obiectul ritual in jurul caruia se deruleaza acesta (plugul sau buhaiul), fie de la rolul ce il indeplinea in cadrul unei comunitati (urarea).

Zone din tara in care se pastreaza traditia

Ca arie de raspandire, de-a lungul timpului, obiceiul s-a pastrat in Moldova, Muntenia, Dobrogea, o parte a Olteniei, lipsind din Transilvania (cu exceptia unor zone din estul regiunii),  din Banat si din cea mai mare parte a teritoriului Olteniei. Se pare ca obiceiul ar fi aparut in Moldova de unde s-ar fi raspandit treptat in celelalte zone. In toate aceste zone, exista diferite variante ale “Plugusorului” elementul comun fiind reprezentat de caracterul de colind cand se cere gazdei permisiunea de a colinda, iar colindatorilor li se ofera daruri, si urarile de anul nou.

Cine si cand merge cu Plugusorul?

Referitor la perioada in care se practica “Plugusorul”, aceasta variaza, putand incepe atat din seara din ajunul Anului Nou, din dimineata Anului Nou sau chiar din zilele de 29 si 30 decembrie. Aceste diferente provin si din faptul ca la “Plugusor” pot participa diferite grupe de varsta. Astfel, la el pot lua parte grupuri de baieti de 7-8 ani, grupuri mixte sau numai cete formate din barbati tineri.

Din punct de vedere al structurii, obiceiul cunoaste mai multe forme, toate avand insa in comun prezenta unui text denumit, dupa caz, “Uratura”, “Haitura”, “Seteratura” in versuri, care, de cele mai multe ori, se recita. Refrenul prezent pe parcursul versurilor  este“Manati, mai!”

“Recuzita” traditiei Plugusorului

Un element caracteristic al obiceiului este prezenta buhaiului denumit si “buga” sau “buhaz”, in functie de regiune. Asa cum au afirmat etnologii, acesta are rolul de a simboliza mugetul taurului, dar si fertilitatea. De exemplu, in unele zone din tara noastra, este invocat “boul negru” ce “roureaza”, aducand belsugul, fiind cel mai probabil legat de cea mai veche ocupatie a romanilor: agricultura.

Clopotelul are rolul de a alunga spiritele rele despre care se spunea ca circulau nestingherite la trecerea dintre ani si de a asigura rodnicia holdelor. De asemenea, specialistii sunt de parere ca prezenta clopotelului este indispensabila in urarile care se fac prin intermediul colindului cu “Plugusorul”.

Biciul a reprezentat initial un rit de purificare a lumii de spiritele malefice, ajungand apoi sa fie rit de fertilitate si, in final semnificatie ce este atribuita si in prezent, semnal al urarilor de bine facute cu ocazia venirii Anului Nou.

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-