Published On: Soare, Dec 30th, 2012

Omul politic al anului 2012

Share This
Tags

Pentru politică, şi nu numai, 2012 a fost un an nebun. Tentativa de sinucidere a lui Adrian Năstase, a doua suspendare a lui Băsescu, consfinţirea statutului de colonie pentru România, călcarea în picioare a Constituţiei, patru guverne într-un singur an, un prim-ministru ungurean care mănâncă, bea, fumează şi se parfumează pe banii cetăţenilor, răzbunarea monstruoasă a unui corp electoral batjocorit, intrarea în parlament a unui partid de gunoaie înjghebat în jurul unui gunoi de televiziune, incredibila campanie de defăimare a unui monument de onestitate şi corectitudine pe nume Mircea Diaconu – toate astea şi încă multe alte fenomene la limita absurdului ne-au dovedit tuturor că România rămâne o ciudăţenie pe harta Europei, greu de înţeles şi greu de acceptat pentru o lume normală. Sfârşitul lui 2012 ne prinde cu un guvern nou-nouţ, ambiţios şi hotărât să ne demonstreze că se poate şi altfel. Vom vedea dacă e în stare să se ţină de promisiuni. Dar nu vreau ca finalul de an să treacă fără să mă gândesc o clipă la omul care a grăbit lucrurile, omul fără de care peisajul politic românesc s-ar fi schimbat prea puţin şi România ar fi pierdut, pentru o bună bucată de vreme, şansa îndreptării. Despre Sorin Frunzăverde nu s-a vorbit prea mult, cariera lui politică n-a strălucit la vreun capitol. A fost câte puţin din toate – puţin ministru al apărării, puţin ministru al mediului, puţin ministru al turismului, puţin europarlamentar, ceva mai mult preşedinte de Consiliu Judeţean. Slavă Domnului, sunt alţi oameni politici care-l surclasează pe Sorin Frunzăverde. Pentru mine, cea mai importantă realizare politică a sa este momentul când i-a întors spatele lui Traian Băsescu. N-a fost o simplă trădare, deşi gestul în sine poartă în el sâmburele unei revanşe bine calculate. Marginalizat de tartorul de la Cotroceni, umilit în stilul inconfundabil al lui Băsescu, Sorin Frunzăverde a izbutit să scrie o pagină importantă de istorie. A demisionat din PDL la 28 martie 2012, atunci când Mihai Răzvan Unghieră mânca vită de Kobe şi fuma trabucuri scumpe din banii noştri, ai contribuabililor. Protestul lui Frunzăverde a avut urmări care, la vremea aceea, erau aproape de neînchipuit pentru cetăţenii sătui de Băsescu şi pentru USL ca exponent al opoziţiei parlamentare. Exemplul lui a fost urmat şi de alţi PDL-işti, mai mari sau mai mici, totul căpătând amploarea unui fenomen politic aproape halucinant. Peste numai o lună, la 27 aprilie 2012, guvernul MRU e alungat din Palatul Victoria, şi asta graţie surprinzătorului sprijin pe care Sorin Frunzăverde l-a dat opoziţiei de atunci. Indiferent de resorturile intime care l-au determinat pe acest politician să schimbe cursul istoriei, meritul lui este indiscutabil mai mare decât s-a înţeles şi s-a acceptat la vremea aceea. Vă sugerez un scurt exerciţiu de imaginaţie, pe parcursul căruia să vă închipuiţi cam ce s-ar fi întâmplat, între 27 aprilie 2012 şi 9 decembrie 2012, dacă moţiunea de cenzură a opoziţiei parlamentare împotriva cabinetului M. R. Unghieră ar fi picat. Alegerile locale şi parlamentare ar fi fost organizate de slugoii regimului Băsescu, care ar fi furat un vapor de voturi fără ca vreunul dintre liderii PDL-ului sau vreun simpatizant mai zelos să dea socoteală în faţa procurorilor. Rezultatul acestor două scrutine ar fi consfinţit administraţii locale şi o majoritate parlamentară care i-ar fi fost din nou favorabile escrocului de la Cotroceni, iar România, îngropată în datorii, ar fi capotat precum Grecia. S-ar fi închis şi alte spitale, urmând directivele nebuneşti ale bolnavului de la Cotroceni, pensionarilor nu li s-ar fi dat nimic înapoi, bugetarii ar fi rămas cu salariile ciuntite, groaza şi sărăcia lucie ar fi pus stăpânire pe România. Chiar dacă tabloul vi se pare apocaliptic, cred că aşa ceva ne-ar fi aşteptat dacă Sorin Frunzăverde nu-l părăsea la timp pe Băsescu, în primăvara lui 2012. Fie şi numai pentru acest merit indiscutabil, Sorin Frunzăverde poate candida cu succes la titlul „omul politic al anului 2012”.

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-