Published On: joi, Dec 13th, 2012

Megaparlamentul

Share This
Tags

Asta ne mai lipsea! Un parlament de aproape 600 de membri ni se potriveşte ca o mănuşă cu opt degete. În vreme ce numărul de alegători a scăzut şi continuă să descrească, senatorii şi deputaţii României se înmulţesc de la un mandat la altul. Industrie nu mai avem, muncitorii noştri robotesc prin Europa, ţăranii sunt din ce în ce mai puţini şi natalitatea e într-un declin îngrijorător. Singurele creşteri le înregistrăm la datorii externe, la înmormântări şi la parlamentari. Am ajuns o ţară de râsul lumii, total dezechilibrată şi marcată ilustrativ de exponentul nebuniei în care ne afundăm – Băsescu Traian. Abia acum se dovedeşte cât de mincinos şi de ipocrit a putut fi acest personaj chiar şi în declarata lui intenţie de a micşora Parlamentul României. Ca să-şi menţină simpatia populară, escrocul de la Cotroceni a susţinut ideea desfiinţării uneia dintre Camerele Legislativului şi limitarea numărului de parlamentari la 300. Asta a fost ceea ce auzea poporul ieşind din gura preşedintelui său iubit. Acelaşi preşedinte, împreună cu partidul său de suflet, PDL, s-a răsucit la 180 de grade când USL a dorit să le facă pe plac românilor şi să micşoreze parlamentul cu vreo 170 de locuri. PDL a contestat la Curtea Constituţională legea electorală propusă de USL şi, astfel, Băsescu, graţie influenţei pe care o are asupra majorităţii judecătorilor de la CCR, a făcut imposibilă adoptarea unei legi care despovăra nu neapărat bugetul naţional, cât mai ales un sistem politic excesiv de clientelar. Ca de atâtea şi atâtea ori în cariera lui de politruc de mahala, Băsescu Traian una zicea poporului şi alta făcea când poporul era preocupat mai mult de Elodia decât de propria-i soartă. Marele susţinător al miniparlamentului este, astăzi, odiosul creator al megaparlamentului. Supuşii lui din PDL şi PPDD sunt cei ce supraîncarcă schema legislativului cu peste 100 de mandate. În loc să rămână în culise ori pur şi simplu să înfunde puşcăria, Elena Udrea, Roberta Anastase, Vasile Blaga, Cezar Preda, Mihai Răzvan Unghieră, Antonie Solomon-Pârnaie, Monica Iacob Ridzi-Pitzi şi mulţi alţii ca ei au primit locuri în parlament mulţumită artificiului redistribuirii. Ei sunt cei ce dau actualului legislativ o notă de ridicol suveran, ei sunt cei ce mânjesc cu infinită graţie o instituţie în plină renaştere. Ponta şi Antonescu au venit deja cu o idee cuviincioasă în faţa colegilor lor din USL. Pentru ca bugetul naţional să nu fie împovărat de cei peste 100 de senatori şi deputaţi intraţi în parlament pe uşa din dos a scrutinului din 9 decembrie, bugetul legislativului ar trebui să rămână la nivelul anului 2012. Cu alte cuvinte, cheltuielile cetăţeanului român cu cei ce-l reprezintă n-ar creşte, ceea ce înseamnă că senatorii şi deputaţii ar suporta amputări de salarii şi de cheltuieli forfetare. E aproape sigur că nimeni n-o să aibă curajul să protesteze împotriva măsurilor propuse de liderii USL-ului. Vestea încă şi mai îmbucurătoare este aceea că Ponta a promis să ne dea, peste trei luni, un Cod Electoral nou-nouţ, care să şteargă din memoria României ruşinoasa şi penibila lege electorală actuală. Cu cât mai repede, cu atât mai bine, zic eu. Fiindcă, dacă noul Cod Electoral nu e legiferat acum, cât încă USL-ul n-are pierderi de popularitate, o întârziere în adoptarea acestei legi ar însemna, practic, moartea ei în fază de proiect. Orice putere, după primul an de guvernare, e afectată de o normală scădere a susţinerii populare. Frica de un eventual eşec în alegeri domoleşte elanul corpului legiuitor al acelei puteri şi, în felul ăsta, proiectele bune nefinalizate în timp util devin legi de coşmar până la terminarea ciclului electoral. Este exact ceea ce nu trebuie să facă USL-ul cu proiectul noului Cod Electoral. E obligaţia USL-ului să ne scape de ruşinoasa ipostază a unei ţări cu 19 milioane de suflete şi aproape 600 de parlamentari.

Comentarii

comentariu

About the Author

-