Published On: Soare, Dec 23rd, 2012

Cum scăpăm de preşedinţii-jucători

Share This
Tags

USL se străduieşte din răsputeri să ne convingă că vrea să convieţuiască politic cu Băsescu. Nu că acordul semnat de premier şi preşedinte ar avea cine ştie ce valoare, dar declaraţiile din ultima vreme ale liderilor USL-ului par să fie o încercare de instaurare a păcii între guvern şi parlament, pe de o parte, şi preşedinţie, pe de altă parte. Am spus-o şi-o s-o mai spun atâta vreme cât Băsescu nu pleacă de la Cotroceni, forţat au ba – nu cred într-o asemenea linişte politică. Ar fi o naivitate fără margini să crezi că Băsescu Traian, scandalagiu de formaţie şi rău din fire, o să stea doi ani, atât cât mai are până la sfârşitul mandatului, fără să atace în toate felurile guvernul lui Ponta şi majoritatea parlamentară a USL-ului. Poate că va evita să lovească direct, aşa cum prosteşte a procedat în campania electorală, dar de luptat o să lupte, fără îndoială. Vor ataca alţii pentru el – PDL, PPDD şi UDMR, în cadru strict parlamentar. Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul General, DNA, Agenţia Naţională de Integritate şi aproape toate serviciile secrete vor lovi pe flancuri guvernul şi majoritatea parlamentară, iar Curtea Constituţională va fi berbecele care va încerca să demoleze întreaga construcţie legislativă cu ajutorul căreia USL-ul vrea să clarifice viaţa tulbure a politicii româneşti actuale. Orice act normativ care nu va fi pe placul tartorului de la Cotroceni va fi contestat de PDL şi PPDD la Curtea Constituţională, acolo unde Aspazia Cojocaru şi Iulia Motoc abia aşteaptă să se mai dea niţel în stambă respingând pe bandă rulantă iniţiativele USL-ului. Bătălia crâncenă se va da în jurul schimbării Constituţiei, căci România politică ar trebui să arate cu totul altfel în viziunea comună Antonescu-Ponta. Nu e vorba numai de reducerea considerabilă a numărului de parlamentari ori de stoparea ingerinţei anumitor instituţii în viaţa politică a României. Viitoarea Constituţie va trebui să menţioneze, negru pe alb, cine are puterea supremă în stat şi până unde se poate întinde acea putere. Trebuie restrânse drastic atribuţiile preşedintelui României, oricare ar fi el, în aşa fel încât să nu mai fie un obstacol în calea opţiunii asumate public de corpul electoral care-şi alege senatorii şi deputaţii. Experimentul „Băsescu” ne-a demonstrat tuturor cât de primejdios poate deveni pentru democraţie un paranoic care trece ţara prin foc şi sabie numai şi numai ca să nu cedeze de bunăvoie în faţa adversarului politic. Din punctul ăsta de vedere, în România trebuie neapărat redefinită democraţia, adică readusă la spiritul ei originar, nu original. Poate cea mai delicată dintre întrebările la care trebuie să răspundă parlamentul actual este forma de alegere a preşedintelui României. Nu există decât două soluţii pentru ca experimentul „Băsescu” să nu se mai repete. Prima ar fi, aşa cum am spus, limitarea draconică a libertăţilor pe care un preşedinte de stat şi le poate lua faţă de guvern, parlament, justiţie şi alte câteva instituţii de interes naţional. Personal, nu mai cred în eficienţa unei atari măsuri politice. Istoria s-ar putea să ne demonstreze că un alt preşedinte-jucător, peste nu ştiu câţi ani de-acum înainte, invocă iarăşi nu ştiu câte milioane de voturi pe care le-a obţinut direct de la electorat şi, cu ele în trâmbiţă, se apucă din nou să calce în picioare Constituţia, aşa cum Băsescu o face de opt ani încoace. Democraţia parlamentară presupune luarea unor decizii în numele celor ce te-au ales în forul legislativ şi, ca atare, ai libertatea să alegi, la rândul tău, ce e mai bine pentru cel ce şi-a pus încrederea în tine. Aici apare a doua variantă de limpezire a vieţii politice din România – alegerea preşedintelui de către parlament. Abia atunci forul legislativ ar fi o democraţie parlamentară autentică, în care puterea şi opoziţia s-ar duela normal, fără spectrul nefast al unei a treia puteri care nu arbitrează conflictul, ci îl întreţine în propriul ei folos. Principiul „dezbină şi stăpâneşte” n-ar mai fragmenta atât de violent societatea românească şi şi-ar restrânge aria de aplicare, partidele fiind forţate să se limiteze la atitudini parlamentare. Cu alte cuvinte, niciun preşedinte ales de Legislativ nu va putea să întoarcă electoratul naţional împotriva celor pe care tocmai i-a votat. Nu vi se pare normal?

MARIUS BEŞCHEA

Comentarii

comentariu

About the Author

-