Published On: mar, Dec 4th, 2012

„Traian Ceauşescu”

Share This
Tags

Mi-amintesc cu lehamite de ultimul deceniu de domnie a răposatului Nicolae dimpreună cu sinistra lui soţie, fie-le amintirea cât mai ştearsă. Nemulţumirea populară de atunci crescuse, ca şi acum, nu numai din cauza sărăciei. Lipsa libertăţii din acei ani de comunism deşucheat era o umilinţă pe care nimeni n-o mai suporta. Astăzi, deşi libertatea pare să nu mai fie un deziderat, românii au început să descopere limitele ei. Ne confruntăm cu o libertate din ce în ce mai diluată, plină de contradicţii şi dezamăgiri. Demoralizarea civică a revenit în forţă şi nu suntem departe de blazarea ce ne cuprinsese spre sfârşitul anilor ’80. Acum, ca şi atunci, teama încolţeşte în sufletele mai fragile şi tăcerea începe iarăşi să fie preţuită. Cu ce e mai bun statul poliţienesco-securistic al lui Băsescu faţă de statul opresiv al lui Ceauşescu? Diferenţele sunt doar nuanţe ale aceleiaşi culori dominante – FRICA. Atunci, ne era frică de ruşi. Acum, ne e frică de vest-europeni şi de americani. Atunci, ne era teamă de miliţie, procuratură şi securitate. Acum, ne temem de poliţie, parchet şi SRI. Atunci, eram speriaţi cu PCR-ul. Acum, suntem ameninţaţi de PDL-ARD. Atunci, eram apostrofaţi de Ceauşescu. Acum, ne intimidează Băsescu. Atunci, ne zdrobea dictatorul Republicii Socialiste România. Acum, ne calcă în picioare tiranul Republicii Vasale România. Cu alte cuvinte, trăim într-o lume nouă plină cu metehne vechi. Probabil că, de pe lumea cealaltă, Ceauşescu îşi freacă încântat mâinile. În sfârşit, e răzbunat cu vârf şi îndesat. Tartorul de la Cotroceni îi calcă pe urme fără să-i pese că va intra în istorie ca un ultim exponent al despotismului deşănţat. Paranoia l-a măcinat pe Ceauşescu până-n ultimul moment. Aceeaşi boală princiară îl roade şi pe Băsescu, demn urmaş al bolnavilor de putere şi al însetaţilor de popularitate. Ceauşescu îşi dorea cu ardoare o construcţie dinastică pentru România şi, indiferent de năzuinţele intime ale delfinului Nicuşor, modelul nord-coreean al familiei Kim era văzut ca ideal. Băsescu, un duşman declarat al regalităţii, s-a comportat ca un monarh de şatră trimiţând-o pe duduiţa Elena direct în Parlamentul European şi, astfel, deschizându-i drumul spre o carieră politică mai mult decât ridicolă şi mai absurdă chiar decât plănuita ascensiune a lui Nicuşor Ceauşescu. Încăpăţânarea maladivă cu care fostul dictator comunist s-a ţinut de scaun o retrăieşte din plin Băsescu, convins că i se face o nedreptate cerându-i-se să demisioneze. Căderea în dizgraţie o pune doar pe seama impopularelor măsuri financiare pe care le-a luat, înţelept, împreună cu zâna cea bună, Angela Merkel. E atât de convins că numai sărăcia populaţiei l-a dus pe buza prăpastiei, încât nu realizează adevărata dimensiune a urii îndreptate împotriva lui. Băsescu e detestat nu numai pentru deciziile lui greşite, ci mai ales pentru atitudinea lui sfidătoare, pentru îndărătnicia cu care caută motive de scandal, pentru perseverenţa în greşeală, pentru comportamentul lui de mahala, pentru râsul lui prostesc, pentru micimea lui sufletească, pentru mania lui de a se răzbuna pe orice adversar politic, pentru cultivarea minciunii ca singură modalitate de comunicare cu oamenii, pentru dispreţul faţă de statul social, pentru inexplicabila lui toleranţă faţă de abuzul instituţional, pentru dosarele lui penale suspendate sau închise, pentru distrugerea ultimei baricade populare în faţa colonialismului europeano-american – DEMNITATEA NAŢIONALĂ. Pentru toate astea şi pentru alte câteva motive la fel de întemeiate, România îl va pune pe Băsescu la index. La indexul unei istorii a tiraniei şi a decadenţei. Mă tem că până şi „Traian Ceauşescu” ar fi o alăturare nefericită a numelor unor oameni atât de asemănători ca formă, dar totuşi suficient de diferiţi în fond. S-ar putea să fie chiar o jignire la adresa lui Nicolae Ceauşescu.

MARIUS BEŞCHEA

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-