Published On: joi, Noi 29th, 2012

Vacarmul şi tăcerea

Share This
Tags

Mă bucur că zoologul de la Cotroceni vede în Victor Ponta ba o maimuţică, ba o pisicuţă, ba o broască, ba un porc. Mă bucur că acelaşi personaj sinistru l-a descoperit pe Somnorilă în persoana lui Crin Antonescu. Ieşirile tot mai dese, tot mai nervoase şi tot mai birjăreşti ale măgarului de la Cotroceni (na, că m-am molipsit şi eu de la zoofilul naţiei!) ne demonstrează că şi el, şi ARD-ul sunt extrem de îngrijoraţi de rezultatele sondajelor de opinie. Barca lui Băsescu ia tot mai multă apă şi pompele de evacuare muncesc de pomană. Nici arestările DNA-ului, nici ameninţările din conferinţele de presă de la Cotroceni, nici jignirile grosolane aduse adversarilor politici, nici invocarea Americii şi a Europei, nici motivarea condamnării lui Adrian Năstase, nici zvonurile otrăvite, nici chiloţii şi prezervativele împărţite de ARD alegătorilor, nici afişele electorale cât blocul, nici asfaltul crescut ca din pământ sub călcâiele Elenei Udrea, nici opintelile penibile ale tuturor cristoilor şi turceştilor de prin mass-media băsistă, nici manevrele oculte ale Serviciilor Secrete – nimic din toate astea n-au avut şi n-o să aibă cum să schimbe hotărârea cetăţenilor de a scăpa de infarctul numit ARD. L-am urmărit pe scandalagiul de la Cotroceni cum se ambala vituperând în dreapta şi-n stânga, cum se răţoia la fantome numai de el văzute, cum îşi pierdea şirul minciunilor contrazicându-se de la o zi la alta. Băsescu e în pragul nebuniei, mintea lui răvăşită n-a sesizat că Ponta, aşa „pisicuţ” cum e, i-a întins o cursă inteligentă provocându-l să iasă la rampă. Dacă Băsescu ar fi rămas tăcut la Cotroceni, dacă ar fi ignorat campania electorală şi dacă l-ar fi lăsat pe Ponta să meargă la Bruxelles, sunt aproape convins că USL-ul ar fi pierdut câteva procente până pe 9 decembrie. Probabil că strategii USL-ului au înţeles din timp pericolul tăcerii de la Cotroceni, altfel nu-mi explic graba cu care Antonescu şi Ponta l-au antrenat pe Băsescu în vârtejul nebunesc al unei campanii electorale infecte. Amândoi ştiu bine că abţinerea nu e tocmai punctul forte al neliniştitului de la Cotroceni. Amândoi ştiu că Băsescu e cu nervii la pământ. Amândoi ştiu că le trebuie 67% din fotoliile parlamentare ca să schimbe Constituţia. Amândoi ştiu că toţi socialiştii, social-democraţii şi liberalii din Europa îi privesc cu mare speranţă, tocmai spre a-i da drept exemplu de urmat pentru toate naţiunile care vor să scape de ciuma creştin-democrată ori popular-europeană de pe continent. Amândoi ştiu că America nu discută decât cu învingători sadea, legitimaţi de un uriaş vot popular. În fine, amândoi ştiu că manelistul de la Cotroceni trebuie să cânte la o altă masă şi că masa aceea e la aceeaşi cantină unde mănâncă Adrian Năstase. Nu ştiu cu ce promisiuni de sprijin a plecat Băsescu de la Bruxelles, dar ştiu că mult trâmbiţatul lui refuz de a-l numi pe Victoraş premier e o jalnică gogoaşă de golan bătrân care ţipă cât îl ţin bojocii, doar-doar s-o speria cineva de urletul lui. Din fericire pentru România, nimeni nu mai tresare la ameninţările epavei de la Cotroceni şi nimeni din cancelariile occidentale nu-l va mai susţine pe Băsilă în nebuneştile lui jocuri politice. Dacă îşi doreşte să mai rămână încă doi ani departe de gratii şi, după terminarea mandatului, să primească vreo însărcinare NATO care să-l scutească definitiv de pârnaie, Băsescu trebuie să înveţe să tacă. La fel şi ARD-ul. Acelaşi lucru e valabil şi pentru toate celelalte personaje de joasă speţă care au distrus ţara slugărindu-l pe satrapul de la Cotroceni. După atâta vacarm, e dreptul României să nu mai vrea să-i audă. Pe România o cam dor timpanele.

MARIUS BEŞCHEA

Comentarii

comentariu

About the Author

-