Published On: Soare, Noi 4th, 2012

O sentinţă fără motivare

Share This
Tags

Adrian Năstase a intrat în puşcărie cu largul concurs al americanilor. Probabil sătulă de lipsa de reacţie a magistraturii din România, Casa Albă şi-a propus – şi observ că a şi izbutit în oarecare măsură – să urnească maşina înţepenită a justiţiei române. Nefolosită timp îndelungat, pedala de acceleraţie a unui astfel de hârb, apăsată la maximum de talpa grea a cizmei de cow-boy, a rămas lipită de podeaua maşinii, propulsând tărăboanţa cu o viteză nefirească pentru ea şi extrem de periculoasă pentru şofer, pasageri şi pietoni. Cu alte cuvinte, de la lipsa de justiţie s-a trecut brusc la excesul de justiţie. Se vede clar că americanii au evaluat prost situaţia României, neînţelegând de la bun început că dintr-o căruţă, chiar împopoţonată cu accesorii strălucitoare, n-ai cum să faci un bolid de curse. Aşa a ajuns să se mişte justiţia română pe drumul ei spre emancipare – ca un automobil rablagit, condus nebuneşte de un şofer aghesmuit. În atari condiţii, te-ai aştepta ca rabla să nu se mai oprească decât într-un şanţ sau într-un zid. Dar – surpriză! – pe locul mortului, lângă şofer, stă ochiul treaz şi vigilent al politicii din justiţie. Chiar dacă nu controlează acceleraţia, politica din magistratură are propria ei pedală de frână pe care apasă ori de câte ori justiţia se pierde cu firea. Aşa se face că, nici până-n ziua de azi, instanţa supremă n-a elaborat motivarea condamnării lui Adrian Năstase. E pur şi simplu o nebunie ca, la cinci luni de la finalizarea procesului, nimeni să nu se obosească să explice de ce a fost trimis Năstase la loc răcoros. Dacă mai exista vreo umbră de îndoială în privinţa apetitului justiţiei pentru politică, acum totul devine clar. La parchete, judecătorii şi tribunale se face politică în draci. Nu ştiu de unde atâta dezinvoltură în atitudini care sfidează legile şi bunul-simţ. Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă, exasperaţi de atâtea abuzuri, politicienii s-ar transforma, la rândul lor, în magistraţi. S-ar apuca să deschidă dosare penale ori să judece şi să condamne pe magistraţii prinşi cu ocaua mică?… Există şi o explicaţie pentru amânarea sine die a redactării unei motivări a sentinţei de condamnare în cazul lui Adrian Năstase. Fostul premier a declarat că va depune plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, singura instanţă care i-ar putea da dreptate în privinţa modului abuziv în care s-a judecat procesul lui. Dar, pentru ca dosarul „Năstase” să ajungă la CEDO, e nevoie expresă de motivarea sentinţei din România. Cum motivarea se tot amână, dreptul elementar al cetăţeanului european Adrian Năstase e călcat în picioare, fără ca membrii Consiliului Superior al Magistraturii să se sinchisească de asta. Dacă până acum s-ar fi redactat motivarea sentinţei, dosarul lui Năstase s-ar fi judecat la CEDO cu celeritate, având în vedere starea de încarcerat a fostului premier. Şi cum justiţia română se simte cu muscoiul pe căciulă, judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fac tot posibilul să întârzie redactarea actului care le-ar putea aduce carierele pe muchie de cuţit. Ei ştiu bine că, la CEDO, şansele de câştig ale lui Adrian Năstase sunt reale şi că o condamnare a României ar fi un dezastru pentru justiţia noastră şi un succes pentru adversarii politici ai escrocului de la Cotroceni. Năstase trebuie ţinut în puşcărie fiindcă cercul celor ce s-ar compromite odată cu reabilitarea lui ar fi prea mare şi prea plin cu figuri importante din politica naţională şi mondială. Locul acestor justiţiari fără scrupule ar trebui să fie exact locul unde Adrian Năstase îşi aşteaptă, zadarnic, izbăvirea.

MARIUS BEŞCHEA

Comentarii

comentariu

About the Author

-