Published On: Soare, Noi 25th, 2012

Europenismul – un băsism la scară continentală

Share This
Tags

În tabăra puţinilor susţinători pe care-i mai are Băsescu, europenismul pare să fie cuvântul magic, atitudinea de bonton care te califică drept persoană civilizată, lucidă şi în pas cu vremurile. Pentru admiratorii sinceri sau prefăcuţi ai impostorului de la Cotroceni orice demers care face apel la suveranitate, la patriotism ori la demnitate naţională e fie semn de înapoiere culturală, fie reflex comunistoid, fie dispreţ pentru valorile europene, fie pură demagogie. Băsiştii nu mai au patrie, au doar un loc pe harta Europei şi o ştampilă pe frunte care le certifică statutul de cetăţean european. Tricolorul nu mai reprezintă nimic pentru ei, important e doar drapelul albastru cu 12 stele aurii, iar „Deşteaptă-te, române” e doar o jalnică ofensă muzicală adusă „Odei bucuriei”. Manelistul de la Cotroceni şi-a pierdut definitiv simţul naţional. Băsescu Traian nu mai are nicio tresărire patriotică, totul la el este corporatist, transnaţional şi globalist. Când auzi ieşindu-i printre buze expresia „interes naţional”, ai senzaţia că ai fost martor la o infectă râgâială cu damf de ipocrizie. De-a lungul celor opt ani de mandat (fie-le ţărâna cât mai grea!), slugoiul de la Cotroceni a izbutit performanţa de a ne aduce în pragul deznaţionalizării, ultima lovitură care trebuie să încununeze opera postrevoluţionară de dezindustrializare şi dezagrarizare a României. În loc să repare câte ceva din gravele erori pe care toate guvernările, fără excepţie, le-au făcut din anii ’90 încoace, Băsescu a adus ţara într-un stadiu de dependenţă înjositor, lipind pe fruntea României eticheta de colonie a Uniunii Europene. Piaţă de desfacere pentru mărfuri de calitate îndoielnică şi inepuizabilă sursă de forţă de muncă ieftină – asta caracterizează România de azi în cel mai înalt grad. O umilinţă pe care o trăiesc zilnic nu numai cetăţenii de rând, dar şi instituţiile unui stat aflat în plin proces de dizolvare. Europenismul e dizolvantul de care trădători ca Băsescu au nevoie pentru a pune botniţă parlamentului şi guvernului. Îngrădindu-le şi încorsetându-le constituţional, Băsescu a făcut din Legislativ şi Executiv două puteri fără forţă, două marionete politice la cheremul forurilor conducătoare europene. Prin asemenea atitudini distructive nu se poate construi o Europă trainică, o uniune politică şi economică nu se face cu biciul şi cu zăhărelul, ca în dresura clasică. Europa e un continent multicultural, cu tradiţii adânc înrădăcinate şi cu popoare conservatoare până la ridicol. Tratatul de la Lisabona nu s-a bucurat de o bună primire nicăieri în Europa, valoarea lui de Constituţie continentală a aprins multe spirite şi ratificarea lui ca act a durat o bună bucată de vreme. Gândit ca un pas înainte pe calea construcţiei europene, Tratatul de la Lisabona ascunde mecanisme de cedare a suveranităţii naţionale cu care multe comunităţi din Europa nu sunt nici azi de acord, deşi au trecut deja trei ani de la intrarea în vigoare a acestui act normativ paneuropean. Neîncrederea într-un viitor comun al naţiunilor Europei a fost accentuată de brutalitatea mişcării politice popular-europene, ai cărei lideri au găsit de cuviinţă să-şi conducă autoritar statele unde câştigaseră alegerile. Partidul Popular European, înfăţişarea modernă a creştin-democraţiei tradiţionale, a împânzit tot continentul cu partide-satelit, construite cu scopul de a promova şi de a grăbi procesul de integrare europeană. Din cauza autoritarismului liderilor acestor partide afiliate mişcării popular-europene, dar şi din cauza convingerii lor că sunt unicii deţinători ai soluţiei unificării Europei, întregul continent a ajuns azi un adevărat butoi cu pulbere. Oameni ca Merkel, Barroso, Berlusconi, Orban, Van Rompuy, Băsescu au distrus Europa pretinzând că o reconstruiesc. Un motiv suficient pentru toţi alegătorii europeni ca să se debaraseze cât mai repede de asemenea rebuturi politice.

MARIUS BEŞCHEA

Comentarii

comentariu

About the Author

-