Published On: mar, Noi 20th, 2012

De ce nu merită PDL să intre în parlament

Share This
Tags

Cea mai recentă dovadă de dispreţ al PDL-ului faţă de instituţia parlamentului e refuzul acestui partid de a participa la şedinţa care va hotărî ce-ar trebui să susţină Băsescu la Consiliul European din 22-23 noiembrie. Când se pune problema ca României să-i fie tăiate mai bine de 8 miliarde de euro în următorii ani de criză economică şi financiară, parlamentarii PDL-ului dau bir cu fugiţii şi, ca de obicei, trădează cu seninătate interesele naţiunii. A fost PDL vreodată un partid românesc ori n-a fost altceva decât o adunătură de iresponsabili fără patrie?… Pentru PDL, Parlamentul României n-a fost, nu este şi nu va fi în veci forul suprem al voinţei populare, instituţia numărul unu a oricărei democraţii. Viziunea acestui partid despre parlamentarism este aceea a sclavului care nu concepe să se revolte împotriva stăpânului pentru simplul motiv că şi-ar putea pierde acoperişul de deasupra capului şi blidul de mâncare zilnic. Libertatea şi demnitatea sunt chestiuni secundare pentru PDL, aproape fără importanţă, atâta vreme cât traiul cotidian e asigurat. Şi încă ce trai!!… Din punctul ăsta de vedere, PDL miroase mai degrabă a structură militarizată decât a organism democratic. Acceptarea necondiţionată a autorităţii lui Băsescu asupra întregului partid şi extinderea acestei autorităţi la nivel de ţară, deasupra tuturor instituţiilor democratice, împotriva voinţei populare, denotă o stare de subordonare a acestui partid faţă de o persoană care, pare-se, reprezintă ceva mai mult decât un vremelnic ocupant al unei înalte demnităţi în stat. Ce-ar putea să fie, cu adevărat, Băsescu Traian, omul care pretinde că le ştie pe toate şi că toţi trebuie să-i dea ascultare?… Că e un jalnic paranoic, nu mă îndoiesc de asta. Că e un intrigant care a ştiut să acapareze puterea dezbinând oamenii în dreapta şi-n stânga, şi de asta sunt sigur. Dar numai aceste două motive n-ar fi de ajuns ca să ni-l descrie complet pe dictatorul de la Cotroceni. Dacă l-aş credita cu o inteligenţă ieşită din comun şi cu o competenţă rar întâlnită, mă tem că aş greşi copilăreşte, date fiind gafele impardonabile pe care Băsescu, din funcţia lui supremă, le tot face de vreo opt ani încoace. Şi atunci, oare ce să reprezinte acest impostor în ochii extaziaţi ai supuşilor lui? Stăpânul care ştie prea multe despre ei, nu-i aşa?… Omul negru care mănâncă dosare compromiţătoare dimineaţa, la prânz şi seara, servite slugarnic de securiştii lui credincioşi. Oricât de mult şi-ar dori unii dintre liderii PDL-ului să-i arate degetul mijlociu şarlatanului de la Cotroceni, nimeni nu îndrăzneşte să mişte în front, căci dulci ca fierea sunt parchetele patriei. Aşadar, dat fiind potenţialul infracţional ridicat al acestui partid banditesc, nu mă mir de ce nicio voce colegială  n-a avut curajul să-l pună la punct pe Băsescu Traian atunci când îşi încorda muşchii în faţa partidului. Umili, cu capetele plecate, cu ochii după ce-ar mai fi de furat prin ţara asta de fraieri, dominaţi până la umilinţă de un tartor ţâfnos şi ranchiunos, parlamentarii PDL-ului au transformat Senatul şi Camera Deputaţilor în anexe ale Palatului Cotroceni. Senatorii şi deputaţii PDL-ului nu i-au reprezentat o clipă pe cei ce i-au votat, ei n-au făcut altceva decît să se pună la adăpost de procurorii lui Băsescu. Dacă şi asta se mai numeşte legiferare, dacă şi asta are ceva în comun cu parlamentarismul, atunci să nu ne mai mire că poporul n-are încredere aproape deloc în forul legislativ al statului român. PDL îşi dispreţuieşte alegătorii la fel de mult pe cât desconsideră instituţia parlamentului şi raţiunea ei de a fi – DEMOCRAŢIA. Iată de ce acest partid nu mai are ce căuta în Parlamentul României.

MARIUS BEŞCHEA

Comentarii

comentariu

banner-INF

About the Author

-